Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 24/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.24/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Laura
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 28 octombrie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 7 ianuarie 2010, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea la datele de 14 ianuarie 2010 și 21 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu numărul de mai sus au fost respinse de către judecătorul sindic obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B la Raportul final întocmit de lichidatorul, dispunându-se - in temeiul art. 130 din Legea nr. 82/2006 - aprobarea acestui raport.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 138 din legea insolvenței, calitatea procesuală activă pentru promovarea unei cereri de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator social al debitorului aparține lichidatorului sau comitetului creditorilor iar aceste persoane nu pot fi obligate să promoveze o astfel de acțiune, astfel încât s-a apreciat că obiecțiunile creditoarei în acest sens sunt nefondate.
Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs creditoarea B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nelegalitatea încheierii recurate constă în aceea că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor formulate în obiecțiunile creditoarei.
Potrivit dispozițiilor alin.2 al art. 128 din Legea nr. 85/2006 prevăd în mod imperativ: "(2) La data ședinței, judecătorul-sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia."
De asemenea, se arată că judecătorul sindic s-a pronunțat numai parțial față de obiecțiunile formulate fără a se pronunța și cu privire la obiecțiunile formulate privitoare la faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 129 și art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, prin obiecțiunile formulate a arătat faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 129 și 132 alin.2 din Legea insolvenței, întrucât conform procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 4958A/12.04.2006 societatea debitoare deține în proprietate bunuri mobile, care au fost anterior indisponibilizate de către organele de executare din cadrul B și care se compun din: un cuptor polimerizare, un cu jet și un compresor bunuri care au fost lăsate în custodia -RO (reprezentată la aplicarea sechestrului de către administratorul societății în persoana d-lui ) și care s-a obligat să depoziteze bunurile în localitatea B,- (incinta ).
Deși la dosarul cauzei era depus procesul verbal de sechestru menționat și lichidatorul avea cunoștință de bunurile sechestrate acesta de-a lungul derulării procedurii nu s- deplasat la locul unde sunt depozitate bunurile și nu a făcut nici un demers pentru identificarea acestora și valorificarea lor.
În acest sens se arată că în opinia creditoarei lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 25 alin.1, lit. i) din Legea nr.85/2006 în sensul că nu a încercat identificarea bunurilor depozitate la adresa menționată, limitându-se să arate doar că nu a identificat societatea la sediul declarat și nici administratorul acesteia.
Întrucât nu a fost făcută dovada contrarie se prezumă că aceste bunuri există și că acestea urmează a fi identificate și valorificate în cadrul prezentei proceduri.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de creditoare la Raportul final întocmit de către lichidator.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată, față de criticile aduse, Curtea constată că recursul este nefondat.
Obligația prevăzută de legea insolvenței (art. 25 alin.1 lit.i) în sarcina lichidatorului judiciar, constând în vânzarea bunurilor din averea debitorului, nu a putut fi îndeplinită de către lichidatorul societății RO B din motive exclusiv obiective și care nu îi pot fi deci, imputate.
Este dovedit în cauză, prin înscrisurile aflate la filele 85-88 dosar Tribunal că, la data de 12.04.2006 debitoarea datora bugetului de stat (și) obligații fiscale constând în impozit pe profit în sumă de 11344 lei RON, creanță pentru a cărei garantare s-a dispus instituirea unui sechestru asupra unor bunuri mobile aparținând debitoarei susmenționate (cuptor polimerizare, cu jet și compresor evaluate la suma totală de 3074 de lei). Aceste bunuri au fost lăsate în custodia societății debitoare și depozitate în spațiul situat în B,-, în incinta altei societăți.
Lichidatorul judiciar menționează în Raportul final întocmit în cauză și aflat la filele 25-26 dosar Tribunal că "nici la sediul declarat al societății și nici la adresa din- nu a fost identificată societatea și nici administratorul acesteia", și că "nu a avut posibilitatea obiectivă de a intra în posesia documentelor debitoarei și patrimoniul activ al acesteia din urmă."
Susținerile lichidatorului judiciar se coroborează cu declarația dată de către intimatul creditor - fostul administrator al debitoarei - care, la termenul de judecată din data de 28.05.2008 a arătat că "debitoarea nu mai funcționează la sediul indicat în evidențele B". Afirmațiile acestuia sunt dovedite și prin înscrisul aflat la fila 198 dosar Tribunal - vol.I, din care rezultă că demersurile făcute de către lichidatorul judiciar pentru notificarea debitoarei și a administratorilor cunoscuți ai acesteia la sediul din- au rămas fără rezultat.
Imposibilitatea obiectivă a identificării în fapt a bunurilor sechestrate în baza procesului verbal despre care face mențiune recurenta creditoare duce la imposibilitatea valorificării eventuale a acestora, chiar dacă scriptic, bunurile "există" în patrimoniul debitoarei RO
Așa fiind, se constată de către C că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 130 din Legea nr. 85/2006, aprobând raportul final, astfel încât criticile recurentei urmează a fi înlăturate.
Văzându-se dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat și va menține încheierea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta - creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B - prin reprezentant legal - împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul susmenționat, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red: AS./12.02.2010
Dact:/19.02.2010
- 6 ex. -
Judecător -sindic:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
