Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2453/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2453/2009
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 1332/C/6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - lichidator al debitoarei SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentului, avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei după care, reprezentanta recurentului declară că nu are alte cereri în probațiune.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, respingerea cererii formulată de lichidator, apreciind că sunt incidente motivele de recurs prevăzute la art. 304.9.civ și art. 304 indice 1. civ. Consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât pârâtul nu a utilizat sumele în interes personal. Nu au fost luate în considerare nici probele depuse la dosar ( factura, bonurile fiscale și situația conturilor societății), documente justificative din care rezultă că suma de 8230 fost utilizată în interesul societății. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1332/C/6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de către lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ desemnată să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL C-
A fost obligat pârâtul, la plata sumei de 8.238 lei, pasiv al debitoarei.
În motivare se arată că prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 29 octombrie 2008 lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL, a solicitat judecătorului sindic să dispună obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei SC SRL în cuantum de 13.557,33 lei, conform dispozițiilor art. 138, alin. 1, lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a arătat că a solicitat administratorului statutar în mod frecvent depunerea actelor contabile la dosar, în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea. După depunerea actelor contabile, s-a procedat la verificarea acestora, fiind somați creditorii debitoarei. în urma confruntării cu debitorii, s-a constatat că debitoarea nu a înregistrat în evidențele contabile încasările în numerar, prezumându-se astfel că debitoarea nu a ținut o contabilitate conform legii. Atitudinea culpabilă a administratorului statutar a condus la creșterea pasivului social cu repercusiuni privind prejudicierea creditorilor, această faptă încadrându-se în prevederile art. 138, lit. e din Legea nr. 85/2006. Mai mult, în ultimul bilanț contabil încheiat la data de 31.10.2007 sunt prevăzute active circulante în valoare de 28.879 lei, din care disponibilități bănești în valoare de 8.238 lei, clienți și debitori, 20.641 lei.
Prin sentința comercială nr. 4153/24.11.2008 judecătorul sindic a admis cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul lichidator judiciar, desemnat în procedura de faliment a debitoarei SC SRL, împotriva pârâtului și în consecință l-a obligat pe pârât la plata sumei de 13.557,33 lei reprezentând pasivul debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, prin decizia civilă nr. 457/03.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj calea de atac fiind admisă, hotărârea de fond casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele hotărârii de casare s-a reținut că procedura de citare a pârâtului nu a fost legal îndeplinită pentru toate termenele care s-au acordat în cauză. La data de 31.10.2008 a fost prima dată când procedura de citare cu recurentul a fost legal îndeplinită. Prin scriptul înregistrat la data de 21 noiembrie 2008 pârâtul a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui avocat care să redacteze întâmpinarea, să facă apărarea și să îlk reprezinte în proces. Cu toate acestea, la termenul din data de 24.11.2008, termen la care judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii în fond, cauza nu a fost amânată iar cererea privind angajarea unui avocat a fost respinsă, apreciindu-se că pârâtul a avut timp suficient pentru pregătirea apărării de la data primirii citației, respectiv 31.10.2008. Potrivit dispozițiilor art. 156, alin. 1.pr.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Cererea de amânare a soluționării cauzei pentru lipsă de apărare, respectiv pentru angajarea unui avocat care să redacteze apărări în fond și să pună concluzii în fața instanței poate fi considerată o cerere pentru lipsă de apărare, aceasta fiind motivată pe considerentele arătate și îndeplinind cerințele prevăzute de art. 156. Este adevărat că cererea pentru lipsă de apărare se impune a fi temeinic motivată, iar amânarea cauzei se apreciază de către instanță, însă, potrivit celor arătate de pârât, se impunea amânarea pentru ca acesta să-și poată formula apărarea pentru următoarele considerente: cererea a fost făcută pentru primul termen de judecată la care pârâtul a fost citat cu acțiunea care a făcut obiectul judecății, astfel că a fost îndeplinită una din cerințele prevăzute de art. 156, alin. 1.pr.civ.; s-a formulat o singură cerere de amânare; cererea a fost temeinic motivată, respectiv pentru angajarea unui avocat care să redacteze întâmpinarea, să asigure apărarea și să reprezinte pârâtul în proces; pârâtul nu are pregătire juridică și nici cunoștințe de contabilitate, astfel că asigurarea unei apărări era necesară, iar faptul că a primit cererea de chemare în judecată la data de 31.10.2008 nu exclude dreptul la apărare. Nu în ultimul rând, prin respingerea cererii de amânare s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, drept care derivă din dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 21, alin. 3 din Constituția României. Este evident că prin respingerea cererii de amânare formulată în scopul angajării unui avocat pârâtului nu i s-a asigurat efectiv dreptul la un proces echitabil iar vătămarea produsă acestuia prin respingerea cererii de amânare și încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj cu nr- la data de 19 februarie 2009.
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu limitează angajarea răspunderii doar la răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere, statuând că judecătorul sindic poate dispune suportarea unei părți din pasivul debitoarei de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin faptele limitativ reglementate de lege.
În cazul concret dedus judecății, analiza actelor contabile ale debitoarei relevă faptul că potrivit ultimei balanțe de verificare din data de 31.10.2007 în patrimoniul debitoarei existau disponibilități bănești în sumă de 8.238 lei. bani nu au fost predați lichidatorului judiciar, în ciuda numeroaselor solicitări comunicate în acest sens.
Pârâtul, în calitate de fost administrator statutar al debitoarei, nu a făcut în nici un fel dovada destinației acestor sume de bani. În condițiile în care nu există nici o justificare a destinației acestor sume de bani prin acte contabile îndeplinite în conditii de legalitate, judecătorul sindic a prezumat că ei au fost folosiți în interes personal. Conform art. 138, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventa, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele acolo enumerate.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Aceasta, întrucât prin bun se înțelege orice obiect cu valoare patrimonială, iar sumele de bani existente la un moment dat în conturile persoanei juridice constituie în mod indubitabil bunuri ale acesteia. Sunt îndeplinite cumulativ în cazul concret dedus judecății condițiile angajării răspunderii fostului administrator statutar. Astfel, fapta a fost săvârșită de către o persoană care a avut calitatea de organ de supraveghere în cadrul societății, fapta este prevăzută expres de lege, săvârșirea faptei a produs un prejudiciu cert și nereparat constând în creanțele neacoperite ale creditorilor, iar între fapta pârâtului și prejudiciu există un raport direct de cauzalitate.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de lichidatorului judiciar se impune a fi admisă în parte și pe cale de consecință, pârâtul obligat să suporte pasivul debitoarei în sumă de 8.238 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a cererii formulate de lichidatorul judiciar Cabinet Individual.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința civilă nr. 1332/C/6.04.2009 Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, desemnat în procedura de faliment a debitoarei SC SRL, împotriva pârâtului și s- dispus obligarea acestuia la plata sumei de 8.238 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei.
Instanța reținut că " analiza actelor contabile ale debitoarei relevă faptul că potrivit ultimei balanțe de verificare din data de 31.10.2007 în patrimoniul debitoarei existau disponibilități în sumă de 8238 lei, acești bani fiind predați lichidatorului judiciar în ciuda numeroaselor solicitări comunicare în acest sens. Pârâtul în calitate de fost administrator statuar al debitoarei nu a făcut în nici un fel dovada destinației acestor sume de bani. În condițiile în care nu exista nici justificare destinației acestor sume de bani prin actele contabile îndeplinite în condiții de legalitate, judecătorul sindic prezumă că ei au fost folosiți în interes personal". Recurentul a depus o serie de acte justificative înainte de a se formula cererea de angajare a răspunderii în dosarul nr- Tribunalului Comercial Cluj, din care reiese că a făcut cheltuieli care nu au fost înregistrate în contabilitate, deși au fost puse la dispoziția persoanei care condus contabilitatea societății.
Deși depuse la dosar, instanța nu a făcut o analiză detaliată a acestora, reducând doar în parte pretențiile solicitate de lichidator, chiar dacă valoarea înscrisă în bonurile fiscale ajunge la suma de 11.418,88 lei.
Așa cum se poate observa din aceste documente, prin achiziționarea unor materiale necesare funcționării și folosirii autoturismului proprietatea societății, recurentul a efectuat cheltuieli mai mari decât suma de 8.238 lei, aceste bunuri fiind achitate din banii personali ai recurentului, iar când a prezentat documentele justificative, i s-au decontat, scontand faptic bani din casieria societății, dar fără a opera aceste tranzacții.
Din actele care arată situația conturilor societății, se poate observa că în anul 2005 recurentul a creditat firma cu 2030 lei, iar în anul 2006 cu suma de 2195 lei.
Din nici un document contabil nu reiese că recurentul ar fi sustras vreo sumă de bani din conturile sau din casieria societății.
Intimatul lichidatorul judiciar al debitoarei prin întâmpinare solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică sentinței recurate.
Examinând recursul, instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
În cauză, s-a reținut săvârșirea de către recurent faptei prevăzute de art. 138 (1) lit. a din Legea nr. 85/2006, care prevede că în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp. art. 59 al. 1, sunt identificate persoane cărora le-a fost imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății debitorului, prin una din următoarea faptă: "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane".
Din ultima balanță de verificare încheiată la data de 31.10.2007 rezultă că în patrimoniul debitoarei existau active circulante în valoare de 28.878 lei, din care disponibilități bănești în valoare de 8.238 lei, creanțe și datorii 20.641 lei.
Aceste sume de bani nu au fost predate lichidatorului, ceea ce creează prezumția că au fost folosite în folosul propriu al pârâtului recurent sau în folosul altor persoane.
Prin nedepunerea sumelor respective s- mărit pasivul debitoarei și nu au fost plătiți creditorii.
Actele depuse la dosar sunt bonuri fiscale din lunile iunie și iulie 2006, reprezentând contravaloarea pieselor de schimb aprovizionate de la SC SRL - punct de lucru D și factura fiscală nr. -/20.11.2004, reprezentând ulei, și antigel, facturat de SC SRL.
Acestea sunt în sumă totală de 11.651,32 lei, sumă care depășește disponibilitățile bănești evidențiate la 31.10.2007 de 8238 lei.
Potrivit legii contabilității 82/1991 republicată, "Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitate de document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, ori înregistrat în contabilitate".
Înregistrarea în contabilitate operațiilor economice și financiare se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, individuale sau centralizatoare, în funcție de data de întocmire sau intrare în unitate și sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice și analitice.
Ori în cauză, documentele depuse la dosar nu au fost înregistrate în evidența contabilă la data emiterii lor și nici ulterior, ceea ce denotă faptul că evidența contabilă nu fost condusă în mod corect și nu reflectă realitatea operațiilor efectuate de societatea debitoare.
Mai mult, pentru înregistrarea în contabilitate cheltuielilor conform art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, SC SRL trebuia să solicite furnizorului de bunuri să emită factură fiscală, ori administratorul statuar a depus la dosar doar bonuri fiscale, bonuri care, conform art. 1 din OUG 28/1999 republicată, se folosesc pentru livrările de bunuri cu amănuntul, precum și prestările de servicii efectuate direct către populație, ori, în speță, este vorba de o persoană juridică.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMNELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1332 din 06.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/12.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
