Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2462/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2462/2008
Ședința publică din 04 noiembrie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1622/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N PRIN C, C, -, SC SRL, -LICHIDARE Z, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal, la prima strigare se constată lipsa părților, iar la a doua strigare, se prezintă pentru recurenți avocat.
Procedura de citare este îndeplinită, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3601/25.09.2008.
Recursul nu este timbrat, recurenții fiind obligați în solidar la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru calea de atac promovată. Declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
S-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului -LICHIDARE Z, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâții-recurenți.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 1622/2008 în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, cerere formulată de lichidatorul judiciar. Arată că suma imputată administratorilor societății a fost consemnată în evidența contabilă a societății debitoare înainte de deschiderea procedurii, sumele imputate sunt incerte, mai mult, arată că administratorii statutari au creditat societatea și nu au ridicat sume din conturile societății. Consideră că nu există nici o justificare în atragerea răspunderii patrimoniale a celor doi administratori.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1622 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea lichidatorului judiciar SOCIETATEA LICHIDARE desemnat să administreze procedura debitoarei SC SRL C-
Pârâții și, au fost obligați în solidar, la plata sumei de 76.562,78 lei, pasiv al debitoarei
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut în esență următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Săvârșirea de către pârâți a faptelor menționate de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul că au folosit creditele persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane, a fost dovedită, așa cum se arată în raportul lichidatorului judiciar.
Existența stării de insolvență și a pasivului societății debitoare aflate în procedura falimentului demonstrează că este îndeplinită și condiția prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale materiale formulată de lichidatorul judiciar, SC LICHIDARE față de pârâți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții recurenți arată că în speță raportat la probele administrate nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în sarcina celor doi recurenți, că nu există o faptă ilicită și nici nu s-a dovedit existența ilicitului.
Lichidatorul judiciar a constatat că asociații au împrumutat sume din contul debitoarei conform balanței de verificare întocmită pe luna octombrie 2007. Această balanță prezentată de lichidator este o balanță finală aferentă lunii octombrie 2007 în care toate sumele luate cu titlu de avans de către asociați din contul debitoarei nu mai figurează fără să fie justificate natura operațiunilor efectuate care au dus la ștergerea completă a sumelor.
În realitate, asociații nu datorează bani societății debitoare, nu au efectuat operațiuni care să diminueze valoarea activelor societății ci din contră în toată această perioadă au susținut din punct de vedere financiar societatea.
Se mai susține că, nu există un raport de cauzalitate între faptele asociaților și starea de insolvență a societății și nici nu se poate reține în nici un fel vinovăția asociaților.
Prin sentința penală nr. 967/2004 pronunțată de Tribunalul Comercial inculpata Raf ost condamnată pentru comiterea infracțiunii de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals intelectual și obligată la plata sumei de 328.288,35 lei către societatea debitoare deoarece aceasta a indus în eroare asociații cu privire la plata datoriilor către bugetul de stat a falsificat extrasele de cont bancare și a efectuat plăți fictive.
Intimata SOCIETATEA LICHIDARE Z prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 octombrie 2008 solicită respingerea recursului formulat de pârâți, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (40-43).
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin (1) din Legea nr. 85/2006 pentru a dispune antrenarea răspunderii administratorilor în temeiul acestei dispoziții legale pentru vreuna din faptele prevăzute de lit a-g din lege trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raport de cauzalitate și vinovăția.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză în raport de textul de lege anterior menționat se constată că în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Pe de altă parte, din conținutul actelor dosarului rezultă că încetarea plăților societății debitoare a fost generată de cauze obiective, independente de voința și activitatea asociaților.
În atare condiții, răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență nu poate fi angajată fără a exista legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită săvârșită de persoanele vizate și prejudiciul produs, respectiv ajungerea societății în stare de insolvență.
Împrejurarea că, recurenții nu au restituit sumele împrumutate în totalitate din contul debitoarei și că aceasta în acest mod ar fi avut astfel posibilitatea să achite măcar parțial creanțele creditorilor nu atrage în mod automat răspunderea recurenților deoarece prin instituirea textului de lege menționat anterior legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora și a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi dacă se face dovada că prin faptele enumerate de lege s-a contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus apreciind că motivele invocate de recurenți în conținutul cererii de recurs sunt întemeiate potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin (1) din același act normativ, recursul se va admite ca fiind fondat hotărârea va fi casată și rejudecând cauza, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul judiciar pentru angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi asociați și administratori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de și. împotriva sentinței civile nr. 1622 din 30.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și rejudecând cauza respinge acțiunea lichidatorului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./7.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
