Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2532/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2532/2009
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 975 din 13.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PRO având ca obiect procedura enței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent, avocat, în substituire avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei arată că, nu poate depune înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior întrucât deși le-a solicitat recurentului acesta nu luat legătura cu reprezentantul său și nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecarea aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că, prin încheierea de ședință din data de 0.02.2009, judecătorul sindic invocă excepția prescripției acțiunii, reprezentanta reclamantei și-a exprimat opinia însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 975 pronunțată la data de 13 aprilie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea formulată de reclamanta " " în ență prin lichidator judiciar Pro în contradictoriu cu pârâtul, iar pârâtul a fost obligat să suporte din averea personală, parte din pasivul societății ente, respectiv să plătească în contul acestei debitoare, suma de 32.958 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pârâtul a predat doar o parte din actele prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, că acesta nu s-a conformat dispozițiilor sentințelor menționate întrucât nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, sau a ținut o contabilitate fictivă.
Mai mult, debitoarea figurează înregistrată în patrimoniu cu bunuri și stocuri de mărfuri care nu s-au regăsit în fapt și nu au putut fi nici valorificate, situație în care apar incidente prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, însăși starea de ență a societății demonstrând că pârâtul nu a depus diligența necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv, încălcând și prevederile legale, în materie fiscală.
La dosarul de faliment al debitoarei au fost înregistrate declarații de creanță, pasivul societății fiind potrivit tabelului definitiv actualizat la nivelul sumei de 32.958 lei, fiind determinat de faptele pârâtului. Apreciind întrunite elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art.998-999 Cod civil, judecătorul sindic a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei instanței de fond pentru rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că a depus cerere de faliment în aprilie 2006, care a fost admisă și s-a deschis procedura la 6 noiembrie 2006.
Pârâtul mai arată că, lichidatorul nu a dorit niciodată să se deplaseze la sediul firmei ori la domiciliul acestuia pentru a stabili ce bunuri are societatea și care sunt mărfurile ce se pot valorifica pentru recuperarea din bani.
Se mai arată că, recurentul a predat actele lichidatorului, chiar dacă nu în totalitate, iar dacă i se solicitau, le-ar fi depus.
Intimata SC SRL prin întâmpinarea depusă la data de 4 septembrie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză ca fiind neîntemeiat (9-11).
În dezvoltarea întâmpinării, intimata arată că, pârâtul a fost administratorul statutar al debitoarei, așa cum menționează în introducerea recursului formulat, după cum se poate observa și din informațiile deținute de la Registrul Comerțului, în vederea dovedirii susținerilor intimatei.
Lichidatorul judiciar numit în cauză a realizat demersurile necesare în vederea preluării de la administratorul statutar al debitoarei, a actelor și documentelor contabile aferente activității comerciale a societății falite și, în acest sens a procedat la notificarea acestuia conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
Până la data depunerii acțiunii în răspunderea administratorului statutar și nici ulterior, acesta nu a întreprins demersurile necesare în vederea materializării solicitărilor intimatei în vederea depunerii documentelor cerute în temeiul Legii nr. 85/2006 de unde și motivul formulării și depunerii spre judecare a cererii de răspundere personală.
că s-a ținut o contabilitate fictivă și că se ascund bunuri a devenit, ulterior, certitudine, în lipsa oricărei colaborări cu lichidatorul judiciar.
Singurele documente pe care le deține și din conținutul cărora este mai mult decât evident că nu era posibilă o verificare a activității debitoarei sunt Certificatul de înregistrare și Statutul societății debitoare precum și o copie de pe buletinul de identitate al administratorului statutar al debitoarei.
În ceea ce privește aspectul prescripției acțiunii în răspunderea administratorului statutar, acesta s-a ridicat ca excepție de către judecătorul sindic, și prin notele de ședință depuse, a adus la cunoștință instanței faptul că în data de 6 noiembrie 2006 fost deschis procedura de ență împotriva debitoarei SC SRL, iar lichidatorul a formulat acțiunea în răspundere a administratorului statutar al debitoarei la data de 8 decembrie 2008.
Raportat la prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, consideră că formularea acestei acțiuni s-a făcut în termenul legal.
Analizând recursul declarat de pârâtul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.4121 pronunțată la 06 noiembrie 2006 s-a dispus deschiderea procedurii de ență a debitoarei, fiind desemnat ca administrator judiciar "Pro ", în prezent urmare a dispozițiilor art.72 alin.2 din nr.OUG86/2006 devenit Pro.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1767/11.06.2007 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și reclamanta a fost confirmată ca și lichidator al acesteia.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, reclamanta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății, pârâtul fiind notificat atât la domiciliu, cât și la sediul societății în acest sens; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar bunurile evidențiate în patrimoniul debitoarei nu s-au regăsit faptic și nu au putut fi valorificate pentru a realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările lichidatorului judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, înstrăinarea activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" și art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumit în prezenta lege bilanț contabil.", ceea ce face sa fie incidente dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si art.73 alin.2 din legea nr.31/1990, potrivit cu care: "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având in vedere faptul ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului .
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății, si prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea intr-o acțiune dar poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
In speță inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, în special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul sau manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Creditoarele societății falite au suferit prejudicii a căror existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in încetare de plăți si ca împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 975/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./28.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
