Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2613/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2613/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 308 din 27.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și debitoarea SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - obiecțiuni la raportul final al lichidatorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat din partea Cabinetului Individual de Insolvență, domnul, lipsă fiind celelalte părții.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 23.10.2009 s-au înregistrat la dosar Note scrise din partea C și întâmpinare din partea lichidatorului, prin care la punctul 1 s-a solicitat anularea recursului ca fiind tardiv declarat și motivat, iar la punctul 2 s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a solicitat lichidatorului să indice dacă înțelege să își mai mențină poziția procesuală exprimată prin întâmpinare, la punctul 1.
Lichidatorul a susținut că, la data de 13.07.2009, s-a comunicat hotărârea S, iar recursul a fost înregistrat la data de 27.07.2009, cu câteva zile după cele 10 zile prevăzute de lege.
Curtea a atras atenția părții prezente asupra faptului că la fila 7 din dosar există plicul prin care recurenta a expediat recursul, la data de 24.07.2009, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 104.pr.civ.
Lichidator a declarat că, față de cele expuse anterior nu mai înțelege să susțină excepția invocată la punctul 1 din întâmpinare și solicită acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul lichidatorului asupra recursului promovat în cauză.
Lichidatorul a solicitat respingerea recursului, pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.308 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 129 alin.2 din 85/2006 privind procedura insolvenței, s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditorul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 97l/ll2/2007 privind pe debitoarea SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei, administratorul judiciar desemnat și ulterior lichidatorul, au informat instanța precum și pe creditori asupra faptului că debitoarea SC SRL nu mai funcționează la sediul său din anul 2004, iar prin încheierea judecătorului delegat la ORC BN nr. lll/2005 s-a constatat dizolvarea societății în cauză, aceasta intrând sub incidența art.30 din 359/2004 modificată.
Prin raportul final, lichidatorul judiciar desemnat, constatând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificare bunuri sau valori care să acopere cheltuielile administrative, că nu au fost identificate transferuri patrimoniale susceptibile de anulare și nici acte sau fapte de natură a atrage răspunderea materială a administratorilor în temeiul disp.art.l38 din lege, a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei în temeiul art.l3l, constatând că nici unul din creditorii care au pus declarații de creanță nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
La termenul de judecată din ședința publică din 27.oct.2008 a fost depus la dosar acest raport, acordându-se termen pentru dezbaterea lui la 24.ll.2008. La raportul final a formulat obiecțiuni creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea acestora și menționarea persoanelor din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite datoriile către creditori, arătând că raportul final trebuie să cuprindă o analiză concretă a conduitei foștilor membrii ai organelor de conducere și a oricărei alte persoane care ar fi putut contribui prin faptele sale la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
La termenul de judecată din l6.03.2009, lichidatorul judiciar desemnat a depus la dosar o completare a raportului final, ce a fost comunicată creditorilor care au declarații de creanțe depuse și înregistrate, în care a arătat că din analiza actelor societății debitoare reiese că obiectul de activitate predominant al acesteia a fost cel comercial și în mai mică măsuri de servicii, însă în mod obiectiv, urmare căderii pieții la nivelul societăților mici din categoria cărora face parte debitoarea, au apărut dificultățile financiare. S-a arătat de către lichidator că analizând conduita membrilor organelor de conducere a societății debitoarei prin prisma operațiunilor efectuate în numele și pe seama debitoarei nu a constatat temeiuri legale care să justifice angajarea răspunderii personale patrimoniale a acestora și apreciază ca fiind inoportună o asemenea măsură.
Analizând obiecțiunile formulate de către creditorul AVAS împotriva raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei, prin prisma ansamblului materialului probator administrat, instanța a constatat că nu sunt fondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere rapoartele de activitate întocmite de către administrator, devenit ulterior lichidator, asupra cauzelor și împrejurărilor în care societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență, precum și concluziile acestuia în sensul că nu au fost identificate acte sau fapte care să justifice angajarea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor statutari ori a altor persoane din conducerea societății debitoare. Așa fiind, lichidatorul nu poate fi obligat ca prin rapoarte să menționeze persoanele din conducerea societății din vina cărora nu au fost achitate datoriile către creditori și chiar dacă ar fi fost astfel de mențiuni efectuate, simplu fapt de înregistrare a datoriilor către diverși creditori nu este suficient pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor. Prin urmare, în mod categoric, lichidatorul judiciar s-a pronunțat în sensul inoportunității luării măsurii de atragere a răspunderii personale patrimoniale în condițiile în care nu au fost identificate fapte din cele prevăzute de disp.art.l38 din lege.
Este de observat că prin obiecțiunile sale creditorul invocă posibilitatea autorizării comitetului creditorilor de a formula o astfel de cerere în condițiile în care lichidatorul judiciar nu înțelege să o formuleze.
In speță însă există doar doi creditori, cel care a formulat prezentele obiecțiuni precum și B, care nu și-a manifestat intenția de a formula o acțiune din cele prevăzute la alin.l al art.l38, așa că, un singur creditor, în speță AVAS, nu este îndrituit de lege să solicite și să obțină dreptul de a formula o atare acțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - S, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si, pe cale de consecinta, autorizarea creditoarei in vederea formularii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale, in contradictoriu cu fosta conducere a debitoarei SC SRL.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că, lichidatorul desemnat, a prezentat Raportul final al falitei SC SRL, care nu este complet, în sensul mentionării persoanelor din conducerea societatii debitoare din vina carora nu au fost platite datoriile catre creditori. Lichidatorul nu este un executor judecatoresc care ar avea doar obligatia de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atributiile sale sunt mult mai complexe. Nu intamplator, in cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atributiile lichidatorului consta in "examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila", aceasta analiza realizata de catre un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG79/1999, constituind premisa declansarii unor potentiale actiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea a mai menționat ca lichidatorul judiciar este totodata obligat sa analizeze in mod amanuntit oportunitatea angajării răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere și de supraveghere ale debitorului prin raportare la toate faptele enumerate de art. 138 din lege. Aceasta mai ales in situatia prezenta, in care la inceputul procedurii a constatat ca documentele contabile initiale nu erau întocmite conform prevederilor legale. Chiar daca acestea au fost pierdute asta nu inseamna ca persoanele culpabile nu pot raspunde de prejudiciile create creditorilor, intrucat o mare parte din bilanturi, balante pot fi refacute de la Administratia financiara, unde debitoarea avea obligatia sa le predea semestrial sau anual.
Inchiderea procedurii asupra debitoarei SC SRL, ca urmare a aprobarii de catre instanta a raportului final, in temeiul art.131, fara a da posibilitatea, cel putin a autorizarii creditorilor sa formuleze cerere in temeiul art.138, apare ca prematura, mai ales pentru faptul ca, creditorii sunt privati de dreptul de a exercita calea de atac prevazuta de legiuitor.
Recurenta nu este de acord cu respingerea cererii de autorizare pentru motivarea existenței a doi creditori, dintre care doar unul si-a manifestat intentia de a formula o actiune din cele prevazute la alin. 1 al art.138, întrucât lipsa acestui comitet nu trebuie sa limiteze dreptul creditorilor la acționarea, in temeiul art.138, sub aspectul unei eventuale calitatii procesuale, a legitimarii procesuale, intrucat sunt incalcate insasi dispozitiile art.2 care stabilesc scopul legii insolventei.
În această situatie obiectivă, considera ca este discriminatoriu ca oricare dintre creditorii izolati să fie lipsiti de vocatia la actiunea pentru recuperarea unor sume de bani care le-ar putea servi indirect la plata creantelor, iar accesibilitatea și previzibilitatea legii presupune aplicarea sa uniformă atunci când situațiile sunt identice; aplicarea literală a textului în acest caz nu ar fi o soluție judicioasă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Prin sentința nr. 339 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC" " SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Cabinetul individual de insolvență.
La dosarul cauzei au fost înregistrate două declarații de creanțe, respectiv din partea B și AVAS
Prin sentința nr.128 din 27.02.2008, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar administratorul numit anterior.
Prin sentința recurată, s-a încuviințat raportul final și s-a dispus închiderea procedurii, respingându-se obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS.
Prin raportul final, lichidatorul judiciar a solicitat încheierea procedurii, în condițiile în care debitoarea nu a desfășurat nici un fel de activitate din data de 31.12.2004, iar prin încheierea judecătorului delegat la ORC B N nr.111 din 10.03.2005, s-a constatat dizolvarea societății, în conformitate cu prev.art.30 din Legea nr.359/2004.
Deoarece nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei, propunerea de închidere a procedurii a fost întemeiată pe prev.art.131 din Legea nr.85/2006.
În urma comunicării raportului final, creditoarea AVAS a înregistrat obiecțiuni, solicitând a se pune în vedere lichidatorului să indice persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite datoriile către creditor și convocarea adunării creditorilor in vederea analizării oportunității invocării prev.art.138 alin.3 din lege.
Lichidatorul a depus o completare a raportului final, prin care a relevat că nu au fost identificate persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvență.
S-a arătat în cuprinsul acestui înscris că obiectul de activitate al debitoarei a constat predominant în activități comerciale, iar cauzele apariției stării de insolvență sunt strict de natură economică, determinate în mod obiectiv de căderea pieței la nivelul societăților mici. Dificultățile financiare intervenite își au sorgintea exclusiv in imposibilitatea continuării activității ca urmare a fluctuației pieței comerciale și a celei privind ofertele de muncă, în domeniul prestărilor de serviciu pe segmentul instalațiilor electrice, termice și sanitare.
Ca atare, lichidatorul și-a menținut propunerea de închidere a procedurii, în conformitate cu prev.art.131 din lege.
Judecătorul sindic a respins obiecțiunile și a dispus închiderea procedurii, luând act și de faptul că, în condițiile în care există doi creditori, AVAS B nu este îndrituită de lege să solicite și să obțină dreptul de a formula o acțiune, în conformitate cu prev.art.138 alin. 3 din lege.
Sentința astfel pronunțată este criticată prin prezentul recurs, relevându-se, în esență, că lichidatorul avea obligația formulării unei analize detaliate a modului în care a fost administrată societatea până la momentul deschiderii procedurii insolvenței și că este nelegală aprecierea conform căreia creditoarea nu putea formula o cerere de autorizare, în vederea formulării acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar.
Curtea apreciază că aceste critici nu pot fi reținute, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, propunerea de închidere a procedurii s-a întemeiat pe prev.art.131 din lege, în condițiile în care debitoarea și-a încetat activitatea încă din 31.12.2004, iar în cursul anului 2005, s-a dispus dizolvarea ei, în condițiile art.30 din Legea nr.359/2004.
In acest context, lichidatorul a invederat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei și nu se justifică continuarea procedurii și angajarea de cheltuieli suplimentare, neexistând nici un creditor care să se ofere să avanseze sumele corespunzătoare.
De asemenea, prin completarea la raportul final, lichidatorul și-a exprimat fără echivoc poziția în sensul în care cauzele ajungerii în stare de insolvență sunt strict obiective, legate de domeniul de activitate al debitoarei și de fluctuațiile pieței.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentei conform cărora lichidatorul judiciar nu ar fi realizat o analiză exhaustivă a împrejurărilor datorită cărora a ajuns debitoarea în stare de insolvență.
În acest context, se reține și că legea nu instituie în sarcina lichidatorului judiciar obligația formulării unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor fostelor organe de conducere, ci doar obligația analizării cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență, obligație care a fost respectată în cauză, ajungându-se la concluzia mai sus expusă și care exclude, de plano, posibilitatea formulării unei cereri întemeiate pe prev.art.138 alin. 1 din lege.
Afirmațiile conform cărora completarea la raportul final nu este convingătoare, în sensul reținut de către judecătorul sindic, nu își găsesc nici o justificare, iar posibilitatea refacerii documentelor contabile nu are nici ea influență asupra cauzelor ajungerii în stare de insolvență, în condițiile încetării activității încă din cursul anului 2004 și a dizolvării societății, în anul 2005.
De altfel, aceste demersuri ar presupune, în continuare, cheltuieli administrative, pe care recurenta nu s-a oferit să le avanseze, nici chiar prin motivele de recurs, nefiind justificată, în situația concretă a debitoarei, grevarea în continuare a fondului prev.de art.4 alin.4 din lege, în condițiile în care lipsa disponibilităților nu este temporară.
Nu este fondată nici critica referitoare la necesitatea convocării adunării creditorilor în vederea desemnării comitetului și a formulării unor cereri de autorizare, în baza art.138 alin.3 din lege, în condițiile în care în cauză au fost depuse doar două declarații de creanță.
Or, în astfel de cazuri, în practică s-a statuat că atribuțiile prevăzute în sarcina comitetului creditorilor sunt preluate de către adunarea creditorilor, cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de disp.art.13 și 15 din lege.
Astfel, nu se poate reține că în cauză recurenta ar fi îndrituită să acționeze singură și să fie autorizată în sensul formulării unei cereri de antrenare a răspunderii, deoarece în cauză mai există și un alt creditor, care nu și-a manifestat intenția de a se prevala de acest mijloc procedural.
O astfel de abordare ar fi de natură să contrazică principiul conform căruia procedura insolvenței este una colectivă și concursuală, iar cele reținute de către Curtea Constituțională prin decizia nr.549/2007 nu pot fi interpretate în sensul indicat prin cererea de recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a luat în considerare împrejurarea că soluția pronunțată de către judecătorul sindic nu este în dezacord cu cele statuate de către, întrucât nu dreptul de acces la justiție al creditorilor, în situația în care, din cauza numărului mic al acestora, nu se poate constitui un comitet al creditorilor, ci doar stabilește, în acord cu prevederile legii, condițiile în care o astfel de cerere poate fi admisă, cum ar fi adoptarea unei hotărâri, în acest sens, în cadrul adunării generale a creditorilor, cu majoritatea cerută de lege, și abia ulterior sesizarea judecătorului sindic.
Or, așa cum s-a arătat prin sentința recurată, astfel de formalități nu au fost îndeplinite, iar creditoarea B nu și-a manifestat, nici un moment, disponibilitatea de a se angaja în sensul formulării unei cereri întemeiate pe prev.art.138 alin. 3 din lege.
Așa fiind și văzând și că, așa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006, condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli, cerințe prezente în speță, se constată că sentința pronunțată este temeinică și legală.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și natura imperativă a prev. art. 131 din lege, precum și faptul că, raportat la acest temei legal, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la aparitia insolvenței, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de către creditoare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 308 din 27.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
18.11.09/6 ex.
juud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
