Practica judiciara insolventa. Decizia 2614/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2614/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - AUTO SRL, împotriva sentinței civile nr. 1063 din 19.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - SRL și, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic și pentru intimata - SRL, domnul, în calitate de administrator, legitimat cu seria - nr. - eliberat de Poliția J la 21.11.2003 - 03.07.2013, lipsă fiind administratorul judiciar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în data de 05.10.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei înscrisuri din partea recurentei, prin care se învederează că, pe cheltuiala sa s-a făcut comunicarea cu confirmare, către toate părțile din litigiu a cererii de recurs.
În data de 23.10.2009, intimata - SRL a trimis la dosarul cauzei prin fax întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întâmpinare care a fost depusă la dosar și în original în aceiași zi, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
De asemenea, administratorul judiciar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, din care câte un exemplar s-a comunicat cu reprezentanții părților adverse.
Reprezentantul recurentei a depus la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru prezenta cale de atac (66) înscrisuri în susținerea poziției procesuale, printre care dovezile de expediere cu confirmare de primire a cererii de recurs, raportul privind situația debitoarei, întocmit de administratorul judiciar, dovada că, pe rolul Judecătoriei J este o acțiune în pretenții ce face obiectul dosarului nr-, în contradictoriu cu creditoarea - SRL precum și alte înscrisuri considerate a fi utile pentru soluționarea recursului ( 41 - 55).
Reprezentantul intimatei - SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinarea în original, dovada notificării debitoarei precum și înscrisuri în argumentarea poziției procesuale ( 56 - 65).
Reprezentantul recurentei a susținut că, societatea pe care o reprezintă nu are debite, cu excepția celor de la. S, care sunt curente, față de care au început să se facă plăți înainte de litigiu și că, în data de 05.11.2009 la Judecătoria J se va judeca acțiunea în prezenții împotriva creditoarei - SRL.
Reprezentantul intimatei - SRL a susținut că, debitoarea datorează în prezent 10.287 lei de la factură, că, domnul a emis un ordin de plată în fals pe suma respectivă ( 65) pe care banca nu i la acceptat și că tâmplăria a fost acceptată și nu au fost reclamanții până la acest moment.
Reprezentantul recurentei a susținut că, până la acest moment nu a primit copia ordinului de plată la care s-a făcut referire anterior.
Curtea, a pus în vedere reprezetantului intimatei - SRL să comunice reprezentantului recurentei înscrisurile anexat întâmpinării, sens în care a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, față de susținerea reprezetantului intimatei că, i-au fost comunicate cu scrisoare recomandată și la fond.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic și pentru intimata - SRL, domnul, în calitate de administrator, lipsă fiind administratorul judiciar.
Reprezentantul recurentei a confirmat că, a primit înscrisurile de la reprezentantul intimatei - SRL, la care s-a făcut referire anterior și că, întradevăr a fost o greșeală cu privire la data din ordinul de plată, care s-a corectat în fața domnului, dar bine că, s-a întâmplat așa pentru că, nu s-a făcut recepția la lucrare și că, s-au mai făcut în continuare alte plăți și că, este vorba de una și aceiași lucrare. La notificare a anexat chitanța nr. 44 din care rezultă că, s-au plătit doar taxe de curierat. Dacă, dorea cu privire la ordinul de plată putea să se înscrie în fals pe altă cale.
Reprezentantul intimatei - SRL, în legătură cu notificarea a susținut că, este trecut numărul dânșilor de fax, da nu vor să recunoască, susține că, s-au mai făcut plăți pentru a trece de pragul minim de insolvență prevăzut de lege și că a solicitat 1500 RON penalități ca să își acopere cheltuielile.
Reprezentantul reclamantei cu privire la penalitățile de 3% a susținut că, este vorba în cazul demontării și transportul tâmplăriei nu cu privire la penalități la plată.
Reprezentanții părților au solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținut oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare, în principal a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii, iar în subsidiar admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea hotărârii de fond în senul respingerii cererii de insolvență, cu cheltuieli de judecată, pentru deplasarea de azi în cuantum de 100 lei, pentru combustibil ( 67)+ masa dacă o vor servi, pentru că, se întorc la D, dar nu pot justifica această cheltuială.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită să îi fie plătită suma de 10827 lei + 1500 lei penalități, declarând că, după ce s-a intrat în insolvență s-a mai plătit o sumă de 1000 lei.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1063 din 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea formulată de creditorul - SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - AUTO SRL
De asemenea, în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - AUTO SRL cu sediul social în J, str. -, nr. 68, jud.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței a fost numit administrator judiciar pe care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție de 2.000 lei + TVA, având conducerea integrală a debitoarei.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 06.07.2009 precum și termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 10.07.2009.
S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 03.09.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 04.09.2009 precum și data ședinței adunării creditorilor la data de 13.07.2009, ora 13,00 la sediul debitoarei și convoacă creditorii debitorului.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
In temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la Banca CEC Bank - Suc. Z din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, cererea formulată la 30.04.2009 de creditorul - SRL J având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului la data de 08.05.2009 și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a constatat, de asemenea, că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu înscrisurile de la filele 4-7 din dosar, iar creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 12.327 lei dovedită cu înscrisurile de la filele 4-7 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitorul - AUTO SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, conform motivelor expuse în continuare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, debitorul arată că în calitate de debitor a solicitat acordarea unui termen de judecată, având în vedere că citația le- fost comunicată în data de 13.05.2009, pentru termenul din 19.05.2009, deci cu doar cinci zile înainte de primul termen de judecată, fiind puși în imposibilitatea de a ne exercita dreptul de apărare, neavând practic timpul fizic necesar pentru angajare apărător și pentru a formula și depune poziția procesuală, precum și actele justificative doveditoare. Se susține că cererea a fost una legală, fiind primul termen de judecată, iar instanța le-a încălcat un drept legal stabilit conform dispozițiilor art.1141, alin.3 Cod Procedură Civilă aplicabile de către instanță conform art.7, alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În cuprinsul citației nu s-a precizat caracterul de urgență al cauzei, pentru a opera un alt termen, în consecință operează acest termen general de 15 zile.
S-au încălcat astfel și dispozițiile art.102 alin.2, Cod Procedură Civilă, impunându-se declararea ca nulă a hotărârii judecătorești de admitere a cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței, societății recurent creându-i-se un prejudiciu ce nu poate fi recuperat ulterior prin plata unor cheltuieli suplimentare ce le presupune deschiderea procedurii insolventei.
Soluția instanței de fond s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii conform art.304, punctul 9 Cod Procedură Civilă.
Prin greșeala săvârșită de instanța de fond i s- încălcat un drept constituțional elementar, îngrădindu-i-se accesul liber la actul de justiție, Sentința Civilă nr.1063/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în ședința publică din 19.05.2009, încălcând norme fundamentale statuate prin dispozițiile art.21, în special cele stabilite la alin.3, din acesta din Constituția României.
Tot în același context al încălcării legii de către Sentința Civilă nr.1063/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în ședința publică din 19.05.2009, în cauza din Dosar nr-, se înscrie și nerespectarea art.6 punctul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care a aderat și România în calitate de parte a Convenției și stat membru al Uniunii Europene și implicit al Consiliului Europei
Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."
Un alt motiv de aplicare greșită a legii îl constituie și faptul că Valoarea Prag a creanței la data pronunțării soluției era sub suma stabilită prin prevederile art.3, pct.12 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Creanța nu este certă lichidă și exigibilă, creditorul stabilind ca rest de plată suma de 10.827 lei, deși la data introducerii cererii erau achitate următoarele sume:- 4640,14 lei achitați drept avans la dat de 22.12.2008 și recunoscută de creditor; - 3197,05 lei conform Chitanței Seria - - nr.-/10.02.2009, reprezentând plată tâmplărie PVC, către - ""SRL conform facturii nr.-/10.02.2009, emisă în aceeași zi; în concluzie la data depunerii cererii suma rămasă de achitat era de 7629,95 lei, sumă ce nu îndeplinește condiția esențială a valorii pragului respectiv cuantumul minim al creanței să fi fost de cel puțin 10.000 lei, creditorul dezinformând instanța de fond și inducând-o în eroare.
Nici un moment nu s-a pus problema indisponibilității sumelor necesare pentru achitarea lucrărilor ci doar a faptului că o parte din ele nu corespund înțelegerii stabilite în contract, nerespectare datorată în întregime creditorului - ""SRL.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 23 octombrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (30-33).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimata arată că prin cererea de recurs debitoarea înțelege sa invoce nulitatea hotărârii ca urmare a neacordării unui termen de amânare conform cererii depuse la primul termen de judecata, precum si neîndeplinirea valorii prag de 10.000 lei prevăzut de lege la acea data.
Menționează faptul ca in opinia acesteia ambele apărări ale debitoarei sunt nefondate, cu privire la ultimul motiv debitoarea încercând sa inducă in eroare instanța de recurs așa cum a procedat si in cazul administratorul judiciar, respectiv invocând anumite plăți care nu se refera la raportul contractual in baza căruia am solicitat deschiderea procedurii.
Prin cererea introductiva am solicitat plata unui debit in suma de 10.827 lei si penalități in suma de 1.500 lei, ori prin plata sumei de 1.000 lei chiar la data primului termen de judecata 19.05.2009, debitoarea dorea sa dovedească neîndeplinirea valorii prag de 10.000 lei.
Cu alte cuvinte debitoarea primind cererea introductiva a jucat la doua capete, pe de o parte a depus o cerere de amanare cu intentia de tergiversare a platii sumelor datorate, iar pe de alta parte la data termenului de judecata depune in banca un ordin de plata prin care achita societatii recurente suma de 1.000 lei, pentru a putea solicita ulterior anularea hotararii pe motiv de neindeplinire a valorii prag. Desi invoca insistent incertitudinea creantei solicitate, la data de 03.06.2009 debitoarea mai face o plata in cuantum de 2.000 lei conform OP nr.2/03.06.2009 probabil tot in ideea de a sustine la o eventuala casare cu rejudecare neindeplinirea valorii prag dupa scaderea din creanta solicitata de catre societatea noastra in suma de 12.327 lei a sumei achitate de 3.000 lei.
Avand in vedere aceasta conduita procesuala a debitoarei fata de cererea introductiva, conduita care nu este nici pe de parte a unei victime asa cum sustine recurenta la punctele 1 si 2 din recurs, va rugam sa constatati reaua credinta a debitoarei si totodata sa constatati total nefondate motivele pentru care solicita casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mentionează ca societatea recurentă nu a introdus cu rea credinta cererea introductiva, inainte de depunerea acesteia prin adresa din data de 22.04.2009 transmisa recomandat si prin fax debitoarei, am notificat-o pe aceasta invitand-o la achitarea sumelor datorate sub sanctiunea solicitarii de penalitati de intarziere si depunerii cererii de faliment, insa debitoarea a stat in pasivitate si nu a dat nici un raspuns notificarii noastre. In acest sens depunem in probatiune notificarea din data de 22.04.2009 si chitanta nr.44/22.04.2009 emisa de Oficiul postal J privind transmiterea acesteia catre debitoare.
In ceea ce priveste motivul invocat de neindeplinire a valorii prag de 10.000 lei, cu acceasi nonsalanta recurenta incearca inducerea in eroare a instantei de recurs, invocand o plata in valoare de 3.197,05 lei care nu are nici o legatura cu raportul contractual dedus judecatii, in acelasi fel procedand debitoarea si fata de administratorul judiciar convingandu-l pe aceasta sa diminueze creanta societatii noastre prin inscrierea in Tabelul preliminar cu o creanta diminuata cu aceasta suma.
Astfel potrivit Contractului incheiat intre societatea recurentă si recurenta la data de 09.12.2008 a convenit realizarea in favoarea debitoarei de tamplarie PVC in valoare de 15.740 lei, termenul de executie fiind de 15 zile, iar termenul de plata final fiind 20. 01.2009.
Pentru aceasta lucrare s-a emis debitoarei factura nr.-/l0.12.2008 cu valoarea de 15.467,14 lei insusita de catre debitoare, inregistrata in contabilitatea acesteia si achitata partial. Din contravaloarea acestei facturi debitoarea a achitat un avans in suma de 4.640,14 lei conform din data de 22.12.008. Lucrarea a fost executata si montata la imobilul debitoarei in termenul prevazut, respectiv in luna decembrie 2008, insa aceasta prin numeroase promisiuni a amanat efectuarea platii sumelor datorate. Mentionează faptul ca de la data executarii lucrarii (decembrie 2008) si pana la depunerea cererii introductive (30.04.2009) debitoarea nu a invocat niciodata vreo deficienta a bunurilor livrate, mai mult decat atat la data de 10.02.2009 s-a derulat un nou raport comercial cu debitoarea in sensul ca societatea noastra a executat in favoarea acesteia o alta lucrarea de tamplarie PVC conform facturii nr.-/l0.02.2009 cu valoarea de 3.197,05 lei, lucrare care a fost si achitata de catre debitoare in aceeasi zi conform nr.-/l0.02.2009.
Raportul comercial dintre cele doua societati a constat in doua lucrari executate in favoarea debitoarei, dupa cum urmeaza: - factura nr.-/10.12.2008 cu valoarea de 15.467,14 lei din care s-au facut urmatoarele plati: - 4.640,14 lei cu din data de 22.12.2008- 1.000 lei conform din data de 19.05.2009- 2.000 lei conform din data de 03.06.2009 - factura nr.-/10.02.2009 cu valoarea de 3.197,05 lei care a fost achitata la aceeasi data astfel: - 3.197,05 lei conform chitantei nr-/l0.02.2009.
Solicită a se constata reaua-credință a debitoarei care refuza cu vehementa si la aceasta data achitarea in intregime a sumei datorate si mai mult decat atat incearca inducerea in eroare a instantei sustinad ca la data solutionarii cererii introductive nu era indeplinita valoarea prag de 10.000 lei, invocand ca si plata efectuata si suma de 3.197,05 lei care de fapt este aferenta alte facturi care nu a fost solicitata ca si creanta prin cererea introductiva.
In sprijinul respingerii motivului invocat privind neindeplinirea valoarii prag arată recurenta ca din factura nr. factura nr.-/10.12.2008 cu valoarea de 15.467 14 lei pana la data de 19.05.2009 debitoarea achitase doar suma de 4.640 14 lei, ramanad o diferenta de achitat in suma de 10.827 lei la care societatea noastra a mai calculat penalitati contractuale de 1.500 lei, in total creanta solicitata fiind de 12.327 lei astfel încât nu se poate susține in nici un caz neîndeplinirea valorii prag.
Un alt argument prin care dorește sa dovedească reaua credință a debitoarei, manifestata atât pe parcursul derulării procedurii cat si in mod constant fata de societatea noastră, îl constituie un act de răzbunare realizat ca urmare a depunerii cererii introductive si anume depunerea unei cereri de chemare in judecata a societății noastre la Judecătoria J prin care solicita obligarea noastră la plata unor daune interese in suma de 50.000 lei pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin Contractul din data de 09.12.2008. Depunem pentru edificarea instanței de recurs acest act în probațiune.
Analizând recursul declarat de către debitorul - AUTO SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei - SRL vizează deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei - AUTO SRL în scopul acoperirii pasivului acestuia în sumă de 12.327 lei, apreciind că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă care depășește valoarea prag iar aceasta este în încetare de plăți.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că judecătorul sindic, la termenul fixat pentru analizarea cererii creditoarei a apreciat că în speță sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a unei astfel de cereri cu consecința deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
Potrivit art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prininsolvențăse înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată cavădităatunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, valoarea prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului fiind în sumă de 10.000 lei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că creditorul care are o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare de 10.000 lei împotriva unei debitoare care nu a plătit-o la scadență și nici la un interval de 30 de zile de la această dată poate solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Înscrisurile existente la dosar relevă cu caracter unitar împrejurarea că cererea formulată de creditoare a fost soluționată la primul termen de judecată; anterior acestui moment, debitoarea a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, cerere care a fost respinsă, însă, de judecătorul sindic fără a-și motiva soluția și, constatând inexistența contestației debitoarei a procedat la soluționarea cererii.
Ulterior acestui moment, în ședința publică din data de 21 septembrie 2009, judecătorul sindic a apreciat, reanalizând mersul dezbaterilor, că debitoarea se află încă în termenul de depunere a contestației și că se impune astfel acordarea unui nou termen de judecată.
Se poate observa, așadar, că la momentul la care judecătorul sindic a procedat la soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, termenele prevăzute de art.33 din Legea nr.85/2006 nu erau împlinite astfel că nu se putea stabili dacă debitoarea se află în insolvență, dacă se impune deschiderea procedurii generale sau a celei simplificate cu toate consecințele ce decurg de aici, etc.
Prin urmare, din această perspectivă, se poate observa că judecătorul sindic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și ca atare se impune casarea hotărârii pronunțate și, întrucât pentru soluționarea cererii sunt necesare administrarea de noi probe, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. raportat la art.8 și 33 din Legea nr.85/2006 va admite recursul debitoarei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, judecătorul sindic, după ce va verifica incidența art. 12 din Legea nr.85/2006, pornind de la prevederile art.315 pr.civ. va analiza cererea creditoarei și contestația debitoarei, urmând ca ulterior să dispună în consecință.
La adoptarea acestei soluții instanța a avut în vedere și jurisprudența CEDO. Astfel, Curtea amintește constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). De asemenea, este cunoscut faptul că Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturiconcrete și efective(CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr"auzite", adicăexaminate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c/Greciei și Sandor c/ României, autoritățile constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției și, ca atare, garantarea unor drepturi concrete și efective revine și în sarcina acestora deopotrivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea - AUTO SRL împotriva sentinței civile nr. 1063 din 19 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./04.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Încheierea 12/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 920/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
