Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2731/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2731/2009
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, recursul declarat de creditoarea AUSTRIA împotriva încheierii comerciale din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL, având ca obiect obligarea la plata cauțiunii.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatei-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției și în consecință, respingerii recursului ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Prin încheierea din 13.05.2009 a Tribunalului Comercial Cluja fost amânată judecarea cauzei și stabilește termen de judecată la data de 24 iunie 2009, sala 249, ora 11.00, pentru când părțile au termen în cunoștință.
S-a pus în vedere reprezentantei creditoarei să consemneze în 15 zile echivalentul în lei la cursul BNR la ziua consemnării a sumei de 60.100 Euro
În motivare se arată că reprezentanta creditoarei își susține întâmpinarea astfel cum a fost formulată și artă că față de cererea formulată de debitoare în sensul obligării creditoarei la plata unei cauțiuni de până la 10 % din valoarea creanței, consideră că, în baza art. 33 din Legea nr. 85/2006, aceasta este tardivă. Temeiul justificativ al debitoarei pentru întârzierea în depunerea cererii de cauțiune nu se susține, deoarece, odată ce contestatoarea a depus la un termen precedent, respectiv 11.02.2009, cererea de contestare a deschiderii procedurii, ea putea, la fel de bine, să se depună la același termen și solicitarea obligării la plata unei cauțiuni. În concret, această cerere se face abia în data de 18.03.2009, adică mult peste termenul limită prevăzut.
Reprezentanta debitoarei a arătatt că cererea privind obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței de 601.000 Euro se întemeiază pe prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 având în vedere că a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței cu rea-credință, în condițiile în care a invocat o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece creditoarea nu și-a îndeplinit ea însăși obligațiile corelative drepturilor rezultate din contractul sinalagmatic pe care l-au încheiat părțile. Cererea de deschidere a procedurii afectează atât activitatea cât și credibilitatea în relațiile societății pe care o reprezintă de afaceri cu alte societăți comerciale, producându-i prejudicii.
Judecătorul sindic după deliberare a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii cererii de plată a unei cauțiuni în sarcina creditoarei având în vedere că notificarea a fost comunicată unei alte societăți comerciale și nu debitoare, astfel încât la termenul din data de 11.02.2009, procedura de citare cu debitoarea nu era îndeplinită. Față de dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care prevede posibilitatea formulării contestației în termen de 10 zile de la primirea notificării, judecătorul sindic a apreciat că la data formulării cererii de depunerea a cauțiuni, debitoarea era în termen de a formula o astfel de cerere.
Reprezentanta creditoarei a arătat că potrivit Legii 85/2006, instanța poate dispune obligarea creditoarei la plata cauțiunii numai dacă există o justificare temeinică a abuzului de drept din partea acestuia, ipoteză care, în cazul de față, nu se verifică. Cererea de deschidere a procedurii falimentului înaintată de partea pe care o reprezintă se fundamentează pe o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar debitul restant depășește limita minimă de 10.000 lei, aspect ce îndreptățesc creditoarea la a se constitui creditoare în procedura insolvenței. Creditoarea în cazul de față nu realizează nici un abuz, ci pur și simplu își exercită drepturile pe care însăși legea i le conferă.
Judecătorul sindic după deliberare a încuviințat cererea formulată de debitoare în sensul obligării creditoarei la consemnarea unei cauțiuni de 10% din suma pretinsă împotriva acesteia și pune în vedere reprezentantei creditoarei să consemneze în 15 zile echivalentul în lei la cursul BNR la ziua consemnării a sumei de 60.100 Euro.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Austria, solicitând admiterea recursului, în principal modificarea în totalitate încheierii pronunțate de judecătorul sindic și admiterea excepției tardivității introducerii cererii de obligare la depunerea unei cauțiuni și respingerea cererii ca inadmisibilă; respingerea cererii de consemnare unei cauțiuni ca neîntemeiată. În subsidiar, solicită modificarea încheierii pronunțate de judecătorul sindic în sensul micșorării cuantumul cauțiunii pe care să fie obligat o consemna. Totodată solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, recurentul arată că hotărârea judecătorului sindic de obliga recurentul la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor invocate este vădit netemeinică, îngrădind practic accesul liber la justiție și al recurentului în vederea exercitării drepturilor și al valorificării dreptului de creanță pe care îl are supra debitoarei.
Pornind de la textul de lege care conferă posibilitatea obligării creditorului la consemnarea unei cauțiuni - art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit căruia "judecătorul sindic poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor", judecătorul sindic a aplicat excesiv acest text legal și a stabilit cuantumul cauțiunii la valoarea maximă indicată de lege, nefăcând "individualizarea" normei abstracte la situația concretă din prezenta cauză.
Recurentul arată că însăși debitoarea recunoaște nedepunerea cererii în termenul legal, lucru care reiese din motivarea făcută. Termenul justificativ al debitoarei pentru întârzierea în depunerea cererii de cauțiune nu se susține, deoarece o dată cu aceasta a depus în termen, respectiv la 11.02.2009 cererea de contestare deschiderii procedurii, ea putând la fel de bine să depună la același termen și solicitarea obligării la plata unei cauțiuni. În concret, această cerere se face abila la 18.03.2009, adică mult peste termenul limită prevăzut de lege.
Depunerea contestației de către debitoare în ședința din 11.02.2009 înlătură orice viciu de citare pe care contestatoarea îl invocă, deoarece o dată ce aceasta a luat la cunoștință de proces și a depus contestație, neregularitatea citării este acoperită, scopul imediat al acestui demers procedural fiind complinit.
Nerespectând disp. art. 103 alin. 1 Cod proc.civ. judecătorul sindic a trecut peste excepția invocată de recurent, admițând cererea de obligare la consemnarea unei cauțiuni.
Stabilirea de către judecătorul sindic unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanțelor, este exagerată.
În aceste condiții, recurentul ar trebui să depună o cauțiune de aprox. 60.000 de Euro, echivalent în lei a aprox. 250.000 lei, o sumă mult prea mare în raport cu creanța invocată și cu condițiile economice actuale. Se încearcă în mod vădit împiedicarea recurentului de continua procesul început în vederea valorificării dreptului la creanță.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Prin încheierea recurată, recurenta creditoare fost obligată la plata unei cauțiuni potrivit art. 33 (3) din Legea nr. 85/2006.
Raportat la cele dispuse de instanță prin încheiere, se constată că este o încheiere premergătoare, care potrivit art. 296 și art. 282 (2) Cod proc.civ. poate fi atacată numai o dată cu fondul, astfel că recursul este inadmisibil.
Legea nr. 85/2006 nu prevede derogări față de reglementările generale, în sensul că nu stipulează că încheiere pronunțată în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 poate fi atacată separat cu recurs.
Nefiind prevăzută o situație de excepție în Legea nr. 85/2006, se aplică regula generală, potrivit căreia încheierile premergătoare pot fi atacate cu recurs numai o dată cu fondul.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1), 296, 282(2).civ, va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de SC împotriva încheierii civile din 13.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/26.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
