Practica judiciara insolventa. Decizia 2621/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2621/2009
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta SC -, împotriva sentinței comerciale nr. 1498 din 21.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata SC PRIN LICHIDATOR SC, având ca obiect procedura insolvenței - repunerea în situația anterioară.
În data de 19 octombrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare, din partea lichidatorului SC prin care solicită respingerea recursului.
În data de 23 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1498 din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta A prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta EXPORT A și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 183.054,67 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției necompetenței materiale a instanței, prin sentința civilă nr.7948 a Judecătoriei Sectorului 2 B pronunțată în dosar nr- s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București Secția Comercială.
Prin sentința comercială nr.14235 a Tribunalului București Secția VI Comercială pronunțată în dosar nr- s-a declinat competența de soluționare în favoarea judecătorului sindic de la Tribunalul Comercial Cluj, în fața căruia pârâta a reiterat o parte din excepțiile invocate prin întâmpinare și asupra cărora instanța s-a pronunțat motivat în ședința publică de la acest termen de judecată în sensul respingerii lor ca nefondate.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat.
Analizând excepția instanța a respins-o ca nefondată, constatând că nu există o triplă identitate de cauză, obiect și părți, între prezenta cauză și hotărârile pronunțate în celelalte litigii dintre părți, raportat la prev. art.1021 civ.
Cererea de repunere a părților în situația anterioară este, în primul rând, consecința sentinței de anulare nr.4822/24.11.2005, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de tranzacție din 19.09.2000.
Această hotărâre mai sus menționată este rămasă irevocabilă și are ca efect desființarea retroactivă a raportului juridic chiar din momentul încheierii sale și restitutio in integrum. Astfel, efectele hotărârii irevocabile menționate sunt acelea de repunere de drept a părților în situația anterioară, iar în baza acestei hotărâri pârâta trebuie să restituie reclamantei elementele de activ transmise prin contractul de tranzacție și actele adiționale a căror valoare facturată însumează 183.054,67 lei.
Nu au deci relevanță sub aspectul excepției invocată de către pârâtă prevederile sentinței civile nr.1743/2002 și ale deciziei civile nr.581/2003 a Curții de Apel Cluj.
După cum recunoaște chiar pârâta, restituirea în natură nu mai este posibilă, astfel că acțiunea devine justificată, așa cum a fost precizată, pentru obligarea la plata contravalorii acestor elemente de activ.
Sunt nefondate susținerile în sensul că hotărârea irevocabilă nr.4822/2005 nu dispune în sensul restabilirii situației anterioare încheierii contractului de tranzacție, pentru că restituirea prestațiilor se face de drept prin repunerea părților în situația anterioară convenției nule, iar în speță pretențiile bănești s-au limitat la valoarea facturată a elementelor de activ de la acea dată nefiind vorba despre solicitări de reactualizare a sumei sau privind plata altor daune interese.
În consecință, s-a admis acțiunea precizată iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 183.054,67 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea elementelor de activ a căror restituire în natură nu mai este posibilă dar a căror valoare trebuie să întregească averea debitoarei aflate în faliment.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că desființarea actului juridic, presupune, în situiația unui contract sinalagmatic, restabilirea situației anterioare - restitutio in integrum- respectiv, fiecare din părțile contractului de tranzacție să restituie prestația:reclamanta- sumele stabilite prin sent.civ.nr.14017 /1992 a Judecătoriei Brașov, iar pârâta-bunurile preluate în temeiul convenției.
Se mai arată că prin sentința civilă nr.1743/c/2002 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr.6717/2001,a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul SC - SRL B,dispunându-se anularea contractului de tranzacție nr.728/ 19.09.2000 și actele adiționale nr.1/2000 și nr.2/2001, precum și restituirea în natură a bunurilor transmise sau echivalentul în lei la pretul pietii în măsura în care nu mai este posibilă restituirea în natură. Sub acest aspect hotărârea a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului.
Hotărârea instanței de fond, pronunțată cu ignorarea excepțiilor invocate (absolute și dirimante,)precum și a stării de fapt, apare vădit nelegală:
Prezentul este un litigiu întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, izvorul obligațiilor pretinse decurgând din sentința com.nr.- a Tribunalului București, prin care s-a constatat nulitatea actului juridic intitulat contract de tranzacție, ca efect al încălcării disp.art.966 și 968.civ. Acțiunea, nefiind formulată în baza prevederilor art. 79-80 din 85/2006, (art.44,45 din 64/95),ci doar o acțiune în pretenții (nici măcar în recuperarea unei creanțe, cont. art. 77 din 85/2006), prin care se poate cere doar restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea prestațiilor executate de părți ca efect al nulității actului juridic, obiectul pricinii nu se poate circumscrie în situațiile disp.art.11Iit.h din 85/2006 privind atribuțiile judecătorului sindic, cum în mod greșit s-a reținut, prin încălcarea competenței materiale a acestuia.
Prin sent. civ. nr. 1743/c/4 aprilie 2002 Tribunalului Clujs -a dispus irevocabil restituirea în natură sau echivalentul în lei a bunurilor solicitate de reclamantă prin prezenta cerere, ca efect al anulării actelor încheiate între SC - și pârâtă(Contract tranzacție 728/2000, act adițional nr.1 și nr.2).
Consideră ca inadmisibilă, deci, formularea unei noi acțiuni, pentru restituirea acelorași bunuri sau a contravalorii lor, cât timp reclamanta a obținut o hotărâre în acest sens, având posibilitatea să execute, în timp util, hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj în anul 2002. Teleologic, există autoritate de lucru judecat.
Constatarea nulității contractului de tranzacție, convenție sinalagmatică,impune aplicarea principiului restitutio in integrum, regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
Interesul este folosul practic, imediat, pe care îI are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. În această situație, în care repunerea în situația anterioară presupune ca ambele părți ale raportului juridic desființat să-și restituie, în ultimă instanță, aceleași sume de bani, pârâta-contravaloarea bunurilor primite, iar reclamanta-suma la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prezenta acțiune apare ca fiind lipsită de interes.
Prescriptia extinctivă a actiunii în restituirea prestatiilor executate în temeiul actului lovit de nulitate. Chiar dacă acțiunea în constarea nulității este imprescriptibilă, restituirea prestațiilor efectuate este presciptibilă extinctiv, termenul urmând să curgă de la data când partea putea cere restituirea, în speță 27 sept. 2001, data deschiderii procedurii de faliment. Pe fond, hotărârea a fost dată cu aplicarea gresită a legii(art.304 pct.9,teza 1.proc. civ.).
Prin sentința comercială nr. 4822/2005 a Tribunalului București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de tranzacție încheiat între SC - și SC -, fără a se dispune restabilirea situației anterioare. Or, n această situație, obligarea (doar a) pârâtei la plata sumei de 183.054,67 lei, "cu titlu de despăgubiri", apare ca fiind lipsită de temei juridic.
Obligația fiecăreia dintre părțile contractului sinalagmatic desființat retroactiv (lovit de nulitate), apare ca și când nu a existat vreodată, deci restituirea prestațiilor executate urmează a fi fundamentată pe plata nedatorată (art.1092 civ.), "despăgubirile" acordate de instanță neavând astfel suport juridic.
Nelegalitatea hotărârii este dată de lipsa unui raționament corect și a simetriei juridice.
Consideră că reclamanta nu putea solicita restituirea prestației executate, fără a solicita, în prealabil, restabilirea situației anterioare, căci restituirea este consecința restabilirii. Chiar dacă s-ar considera că restabilirea situației anterioare intervine "de drept" ca urmare a nulității, atunci se impunea ca instanța să dispună restituirea ambelor prestații, deci obligarea și a reclamantei de a preda sumele la care a fost obligată prin sent.civ.nr.14017/1992 a Judecătoriei Brașov, respectiv dec.civ.nr.17/1994 a Curții de Apel Brașov (ori să aplice prev.art.52 din Legea nr. 85/2004, cum s-a cerut prin întâmpinarea depusă la Judecătoria București ).
Restabilind situația anterioară, fără a fi cerută explicit, și doar pentru una din părțile actului juridic,instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare se arată că n contractul de tranzacție s-a stabilit ca modalitate de stingere a creantei transferul dreptului de proprietate de la catre, asupra unor bunuri mobile in valoare de 186.744.02 lei si asupra unor bunuri imobile - constructii si terenuri in valoare de 1.706.151.45 lei.
In baza contractului de tranzactie si a actelor aditionale la contract, in perioada februarie - septembrie 2001, pe masura ridicarii bunurilor de catre parata SC -, (conform centralizatorului - anexa nr. 1), SC - a emis facturi in valoare totala de 183.054.67 lei. Fiecare factura prezinta o anexa in care sunt cuprinse bunurile instrainate si valoarea de instrainare a acestora - acte depuse in dosarul de fond, in anexa cererii introductive de instanta.
Intrucat o parte din bunurile transmise prin contractul de tranzactie catre SC - constituiau garantia Bancii Comerciale -, aceasta din urma a formulat cerere de constatare a nulitatii absolute a contractului de tranzactie, (fara a cere insă si repunere a in situatia anterioara), in dos. nr. 1390/2005, al Tribunalului B sectia VII comerciala, care, prin sent. civ. nr. 4822/24.11.2005 a admis cererea Bancii Comerciale - si a dispus in sensul cerut.
Sent. civ. nr. 4822/24.11.2005 a ramas definitiva prin respingerea apelului SC, potrivit dec. nr. 398/27.06.2006 a Curtii de Apel B, sectia VI Comerciala, in dos. nr-. În continuare, aceeasi sent. ramane irevocabila prin dec. Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate la data de 30.- in dos. nr-.
In vederea repunerii partilor in situatia anterioara, reclamanta a procedat la convocarea -, la conciliere directa, in conditile art. 7201.pr.civ. pentru data de 3.12.2007, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, asa cum reiese din inscrisurile depuse in probatiune, in anexa cererii introductive, insa parata nu s-a prezentat, si nici nu a inteles sa ne contacteze sau sa trimita vreun inscris.
In vederea repunerii partilor in situatia anterioara, potrivit dispozitiilor sent. civ. nr. 4822/24.11.2005, reclamanta a formulat cererea solutionata in dos. nr-, prin sent. recurata in perezentul dosar, cerere pe care instanta a admis-o dispunand in consecinta:"Se va admite actiunea precizata iar parata va fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 183.054,67 lei, cu titlu de despagubiri, reprezentand contravaloarea elementelor de activa caror restituire in natura nu mai este posibila, dar a caror valoare trebuie sa intregeasca averea debitoarei aflate in faliment."
In sustinerea exceptiei autoritatii de lucru judecat, parata face confuzie intre obiectul cererii introductive. ca efect al sentintei de anulare nr. 4822/24.11.2005, si efectele sent. civ. nr. 1743/C/04.04.2002.
Astfel, sent. civ. nr. 1743/C/04.04.2002 a fost obtinuta de lichidatorul judiciar in dos. de faliment printr-o actiune intemeiata pe prevederile legii 64/1995, pentru anularea contractului de tranzactie, si actelor aditionale nr. l si nr. 2, solutionata de Tribunalul Cluj prin admiterea actiunii.
Insa sent. civ. nr. 1743/C/04.04.2002, a fost modificata in parte prin dec. civ. nr. 581/2003 care a anulat dispozitiile privind anularea contractului de tranzactie si actului aditional nr. 1, mentinand insa anularea actului aditional nr. 2 care doarconstataca transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor se produsese, prin tranzactie, astfel ca anularea uni act constatator ramane fara efecte raportat la transferul dreptului de proprietate.
Asa cum s-a arătat mai sus, insa, cererea de repunere a partilor in situatia anterioara este in primul rand, consecinta sent. de anulare nr. 4822/24.11.2005 - definitiva si irevocabila - obtinuta in conditiile dreptului comun.
In al doilea rand, transmiterea bunurilor in valoare de 183.054,67 lei. de la SC -, catre SC - B, s-a produs in, si prin contractul de tranzactie anulat, iar nu in baza actelor aditionale ulterioare.
Astfel, actul aditional nr. 1/25.09.2000, priveste individualizarea bunurilor ce urmeaza sa fie transmise, prin aratare a anexelor contractului, iar actul aditional nr. 2 "constata" ca, valoarea totala a contractului de tranzactie (privind recuperarea unei creante a SC - B de la ) este mult mai mare decat "totalitatea bunurilor transmise legal in proprietatea -, conform contractului de tranzactii, urmand ca diferenta nerecuperata din bunurile transmise in acest fel, urmeaza a fi recuperata prin formularea unei declarații de creanta in dosarul de faliment al SC.
În concret bunurile si valoarea bunurilor transmise se regasesc in inscrisul denumit " facturilor emise de catre - B -Anexa nr. 1 ", împreuna cu facturile aferente, anexele la facturi si "Situatia transferurilor cu titlu gratuit rezultate din anexele la facturile emise catre SC - B - Anexa nr. 2" - anexate cererii de chemare in judecata si numerotate de la 14 la 48.
Pe cale de consecinta, fata de considerentele invocate, solicită respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat, ca nelegala si netemeinica.
Constatarea nulitatii contractului de tranzactie impune aplicarea principiului repunerii partilor in situatia anterioara incheierii lui în speta repunerea partilor in situatia anterioara presupune ca ambele parti ale raportului juridic desfiintat sa-si restituie prestatiile executate in baza contractului anulat.
In speta, fiind posibila doar repunerea sa in situatia anterioara prin echivalent, in conditiile precizarii efectuate pentru termenul de judecata din 10.06.2008, reclamanta a redus pretentiile de la valoarea de piata actualizata cu indicele de inflatie pana la data inregistrarii cererii, la suma de 183.054.67 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor transmise faptic catre parata, potrivit facturilor intocmite pe masura ridicarii acestora, in perioada 30.05.2001 - 27.09.2001.
Intrucat SC - face obiectul procedurii insolventei, atragerea de lichiditati la masa credala, se circumsrie scopului intregii proceduri a insolventei, definit de art. 2 din legea 85/2006:"Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat insolventa."
In ce priveste repunerea recurentei - parate in situatia anterioara incheierii contractului de tranzactie anulat, aceasta se supune si se efectueaza, de asemenea, in conditiile legii 85/2006, si in cadrul dosarului de faliment.
Interesul promovării unei actiuni in repunerea in situatia anterioara incheierii contractului de tranzactie anulat, in scopul atragerii de lichiditati la masa credala a societatii falite, rezida din particularitatile procedurii insolventei, al carei obiect il face SC -.
Astfel, pe de o parte, recurenta - parata nu este singura creditoare inscrisa in tabelul creditorilor, in timp ce lichiditatile atrase la masa credala se distribuie catre toti creditorii ce compun masa credala, conform ordinii stabilite de art. 123 din legea 85/2006.
Pe de alta parte, in mod legal si temeinic, a retinut judecatorul sindic in motivarea respingerii acestei exceptii prin incheierea din 10.06.2008, ca lichidatorului judiciar ii revine obligatia si dreptul de marire a activelor si micsorare a pasivului unei societati supuse procedurii insolventei.
Judecatorul este tinut de pronuntarea asupra chestiunilor cu care a fost investita prin stabilirea cadrului procesual, in caz contrar, sentinta pe care ar fi pronuntat-o instanta de fond riscand sa fie casata, in conditiile pronuntariiplus petita.
Recurenta - parata avea insa posibilitatea de a-si valorifica propriile pretentii, pe cale unei cereri reconventionale, pe care instanta de fond ar fi solutionat-o impreuna cu actiunea introductiva, prin aceeasi sentinta.
Analiza recursului promovat prin prisma motivelor de recurs evidențiate precum și prin raportare la dispozițiile art.3041pr.civ. relevă următoarele:
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar legitimarea procesuală pasivă implică îndreptățirea persoanei de a participa în calitate de pârât în proces, calitate ce se justifică prin analizarea existenței unei identități între persoana obligată în raportul de drept dedus judecății și pârât.
Printre condițiile de exercitare ale acțiunii civile, în sens larg, incluzând și exercitarea căilor de atac, se numără și interesul, adică acel folos practic și concret ce s-ar putea obține prin promovarea acțiunii respectiv a căii de atac.
Interesul, la rândul lui, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
interesului se analizează în concret în raport cu acțiunea introductivă de instanță și din perspectiva temeiului juridic invocat în afirmarea drepturilor a căror realizare se urmărește prin declanșarea demersului judiciar.
Interesul nu trebuie să depindă de un eveniment improbabil și viitor ci acesta trebuie să fi fost născut la momentul declanșării procesului iar subsecvent momentului nașterii dreptului se realizează analizarea actualității acestuia.
Un interes poate fi calificat ca fiind actual pentru ipoteza în care se justifică existența unei situații din care se reține că în prezent, la momentul sesizării instanței să existe un astfel de interes.
Reclamanta susține în ceea ce privește acțiunea introductivă de instanță că a solicitat repunerea părților în situația anterioară este, în primul rând, ca o consecință sentinței de anulare nr.4822/24.11.2005, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de tranzacție din 19.09.2000 susținând că nu au deci relevanță prevederile sentinței civile nr.1743/2002 și ale deciziei civile nr.581/2003 a Curții de Apel Cluj.
rin sentința civilă nr.1743/c/2002 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr.6717/2001,a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul SC - SRL B, dispunându-se anularea contractului de tranzacție nr.728/ 19.09.2000 și actele adiționale nr.1/2000 și nr.2/2001, precum și restituirea în natură a bunurilor transmise sau echivalentul în lei la pretul pietii în măsura în care nu mai este posibilă restituirea în natură.
Prin decizia civilă nr.581/2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluja fost admis recursul declarat de creditoarea ABî mpotriva sentinței civile nr.1743/2002 pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a respins cererea de anulare formulată de lichidator contra creditorului Export ABn umai cu privire la tranzacția nr.728/19.09.2000 și a actului adițional nr.1 din 25.09.2000 menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate în ceea ce privește creditoarea Export A
Dispozițiile sentinței modificate vizau atât anularea contractului de tranzacție nr.728/19.09.2000 cât și actele adiționale nr.1/25.09.2000 și nr.2/24.09.2001 și s-a dispus restituirea în natură a bunurilor sau echivalentul în lei la prețul pieței în măsura în care nu mai este posibilă restituirea în natură, așadar în ceea ce privește actul adițional nr.2/24.09.2001, sentința a rămas irevocabilă în modalitatea dispusă de judecătorul sindic care a reținut că părțile tranzacției prin acest act adițional încheiat la un an de la data deschiderii procedurii au dispus transferul unor bunuri din patrimoniul debitoarei fără a fi respectată procedura instituită de legea specială.
Izvorul obligațiilor pretinse se susține că este sentința com.nr.- a Tribunalului București, prin care s-a constatat nulitatea actului juridic intitulat contract de tranzacție, ca efect al încălcării disp.art.966 și 968.civ. Acțiunea, nefiind formulată în baza prevederilor art. 79-80 din 85/2006, (art.44,45 din 64/95),ci doar o acțiune în pretenții (nici măcar în recuperarea unei creanțe, cont. art. 77 din 85/2006), prin care se poate cere doar restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea prestațiilor executate de părți ca efect al nulității actului juridic, obiectul pricinii nu se poate circumscrie în situațiile disp.art.11Iit.h din 85/2006 privind atribuțiile judecătorului sindic, cum în mod greșit s-a reținut, prin încălcarea competenței materiale a acestuia.
Interesul este folosul practic și imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare ori în prezenta speță întemeierea pretențiilor reclamantei pe un alt fundament juridic și încercarea de a valorifica o altă hotărâre judecătorească prin care s-a urmărit atingerea aceluiași scop nu poate constitui o justificare pentru interesul afirmat aceasta în fapt urmărind doar evitarea paralizării demersurilor sale prin excepții de ordine publică ce i-ar putea fi opuse în ipoteza încercării de valorificare a drepturilor dobândite irevocabil anterior.
Reclamanta nerealizând justificarea unui interes actual, legitim și născut prin care să nu se urmărească eludarea unor dispoziții legale imperative, acțiunea sa apare ca fiind promovată cu nerespectarea a uneia din condițiile esențiale pentru formularea unei acțiuni aceea a interesului astfel că din această perspectivă se reține că prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale incidente și în principiile de drept relevante fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. împrejurarea în raport de care recursul promovat urmează a fi admis astfel cum a fost formulat iar în ceea ce privește acțiunea promovată lipsindu-i unul din elementele esențiale aceasta urmează a fi respinsă ca atare.
Analiza celorlalte excepții invocate în fața instanței de fond nu mai poate fi realizată atâta timp cât acțiunea introductivă de instanță nu îndeplinește una din condițiile intrinseci și esențiale pentru promovarea sa.
Intimata fiind partea care a căzut în pretenții va fi obligată în temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. să achite recurentei suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs potrivit facturii nr.- din 14.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr.1498 din 21.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care pe care o modifică în sensul că admite excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și respinge acțiunea promovată de reclamanta - prin lichidator judiciar - Insolvency.
Respinge celelalte excepții.
Obligă intimata să achite recurentei suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./18.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 31/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 110/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
