Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3027/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 3027/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC SRL D prin în calitate de administrator statutar, împotriva sentinței comerciale nr.1513/22.04.2009 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii insolvenței - SUPLIMENT 1 LA DOSAR NR-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 17 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a fost citată cu mențiunea achitării diferenței de taxă judiciară în valoare de 2,5 lei, însă recurenta nu s-a conformat acestei obligații.
S-a înregistrat la dosar în data de 08.09.2009, cerere din partea administratorului statutar al recurentei-creditoare, pentru retragerea recursului formulat.
Curtea, în urma deliberării, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. nr.1513/22.04.2009 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr-, s- admis contestația formulată de debitoarea SC SRL.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea SC SRL D, privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL C-
A fost obligată creditoarea la plata, în favoarea debitoarei, a sumei de 5.464,3 lei, cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 3 februarie 2009, creditoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 16.279,2 lei, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 31 din Legea nr.85/2006.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar la data de 18 februarie 2009 debitoarea a formulat contestație, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca inadmisibilă și nefondată și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației debitoarea a arătat că nu se află în stare de incapacitate de plată, astfel încât prezumția insolvenței la care a făcut referire creditoarea în cererea introductivă este răsturnată, debitoarea susținând că este în deplină capacitate de a face față plăților.
Astfel, debitoarea susține că din bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul 2008, din balanța de verificare pentru luna decembrie 2008, inclusiv din odinele de plată depuse în probațiune, rezultă fără putință de tăgadă faptul că societatea nu se află în stare de insolvență și că-și desfășoară în mod normal activitatea comercială, făcând plăți și având un rulaj curent important. Din balanța de verificare pentru luna decembrie 2008 rezultă că debitoarea a avut în luna decembrie 2008 un rulaj curent din activitatea prestată de 76.825.812,13 lei, având în continuare de încasat sume totalizând 195.776.224,99 lei.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr.WB//128/16.02.2009 emisă de BANK NV, Sucursala C-N, debitoarea nu are credite restante sau dobânzi față de aceasta, fiind cu toate plățile la zi, neavând nici un credit de investiții contractat de societate.
Debitoarea a susținut, de asemenea, că creanța invocată de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă. Cu privire la suma de 16.279,2 lei solicitată de creditoare potrivit facturii nr.27/28.11.2008 emisă în temeiul contractului de subantrepriză lucrări nr.10/30.09.2008, debitoarea a arătat că nu o datorează, acesta fiind motivul pentru care a refuzat plata acestei sume. Aceasta deoarece factura nu este acceptată la plată, nefiind ștampilată de societatea debitoare, cu atât mai mult cu cât creditoarea a depus la dosar o situație de lucrări care nu corespunde realității, pretinzând că aceasta este semnată de reprezentantul debitoarei.
Creanța este certă, existența ei fiind neîndoielnică, astfel încât asupra ei nu există vreun litigiu. Debitoarea nu a contestat datoria, ci numai faptul că factura fiscală nu este semnată de un angajat al său. Factura a fost semnată de reprezentantul debitoarei, care de altfel a semnat toate facturile emise de creditoare până în prezent, facturi care au fost achitate de debitoare. De asemenea, creanța este lichidă, cuantumul fiind determinat și exigibilă, ajungând la scadență.
Creditoarea SC SRL a solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 3 februarie 2009 deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, invocând, pe de o parte, starea de insolvență a debitoarei, iar pe de altă parte, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care depășește valoarea prag.
În condițiile art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitoarea a contestat starea de insolvență, depunând în acest sens la dosar balanța de verificare la 31.12.2008.
Potrivit documentului contabil menționat, la 31.12.2008 SC SRL deținea în conturile sale bancare suma de 64.866,25 lei, sumă suficientă pentru a plăti o eventuală datorie comercială față de SC SRL.
Analizând textul art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, rezultă că insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În speță, se poate lesne constata faptul că fondurile bănești disponibile ale debitoarei sunt net superioare sumei de 16.279,2 lei, creanță pretinsă de SC SRL.
Expertiza contabilă extrajudiciară invocată de către creditoare nu poate constitui o dovadă suficientă pentru a justifica pretențiile acesteia tocmai datorită faptului că nu a fost efectuată în condiții de contradictorialitate care să permită ambelor părți să-și precizeze poziția.
Deschiderea procedurii insolvenței presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv insolvența propriu-zisă și existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de cel puțin 10.000 lei.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele determinând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
În prezenta cauză, instanța a apreciat că prima condiție, aceea a insolvenței debitoarei, nu a fost dovedită de către creditoare, actele contabile depuse la dosar conducând dimpotrivă la concluzia că SC SRL deține lichiditățile necesare pentru a plăti datoriile exigibile.
Împotriva sentinței a formulat apel creditoarea, prin administrator, apel recalificat ca fiind recurs, recurs nemotivat.
În cauză, recurenta formulat cerere de renunțare la judecată.
Examinând recursul, instanța constată că acesta este însă insuficient timbrat, urmând fi anulat din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita 19,5 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON.
Recursul este insuficient timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 17 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost suficient timbrat cu suma stabilită, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de SC SRL D împotriva sentinței civile nr. 1513/C/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/4.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 3213/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
