Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 31/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 31
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea CO ROMANIA împotriva Sentinței comerciale nr. 1502/C din 20 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că la dosar s-a înregistrat din partea recurentei creditoare - Romania B dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantum de 56 lei.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 1502/C/20.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiua fost respinsă cererea formulată de creditorul - CO ROMANIA SA pentru deschiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Textul art. 31 alin.1 din Legea insolvenței prevede că orice creditor care este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementate în această lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în sensul definit la art. 3 pct.1 și la art.3 pct.12 poate introduce o cerere în acest sens.
La rândul său, art.3 pct.1 definește insolvența ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, prezumând-o ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Din interpretarea sistematică a acestor texte, s-a apreciat că se va da curs cererii creditorului dacă din conținutul ei rezultă că sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe:
- creanța este certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379.pr.civilă;
- cuantumul ei se încadrează dispozițiilor art. 3 pct.12;
- neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului, care durează de cel puțin 30 de zile.
În speță, creanța s-a apreciat că nu este certă și exigibilă.
Astfel, s-a arătat că actele de creanță invocate de creditoare sunt contractele de prestări instalare nr. 4915/19.07.2006 și facturile fiscale nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, acte care prin ele însele nu sunt suficiente pentru a proba existența creanței, al cărei caracter cert poate fi dedus doar din completarea acestor înscrisuri cu alte mijloace de probă specifice dreptului comun, inclusiv o expertiză contabilă.
Astfel, s-a motivat că prin contract părțile au convenit ca debitorul în cauză, denumit în contract " Autorizat " să depună drept garanție către - creditoare, la încheierea contractului o filă CEC în alb, filă ce va putea fi executată de creditor pentru acoperirea sumelor datorate și neachitate la scadență de către ul Autorizat.
Obligația de plată stabilită în sarcina debitorului conform contractului încheiat este de 7 zile de la folosirea materialelor cumpărate în cuprinsul unei luni.
Contractul prevede că înainte de plată, debitorul în cauză are obligația să emită facturi fiscale către, și client.
Ca și clauză specială, s-a precizat că părțile au stabilit ca în situația în care debitorul Autorizat are datorii către, iar are față de el să se efectueze compensări, fie prin Bilete la Ordin, fie prin plăți directe, conform actului adițional nr.491I / 19.07.2006.
S-a conchis că, pentru ca suma pretinsă în valoare de 36.787,41 lei, cu titlu de creanță, să aibă caracter cert și exigibil poate fi stabilită doar pe calea unui litigiu de drept comun, având ca obiect răspunderea contractuală, de competența instanței comerciale și nu a judecătorului sindic, care nu se poate substitui acestei instanțe căreia îi revine plenitudinea de competență în interpretarea și executarea acestui contract.
S-a arătat că procedura insolvenței nu este o modalitate simplificată de soluționare a unei chestiuni litigioase, de orice natură, între părțile contractante, ea având un scop expres prevăzut în art. 2 din Legea nr. 85/2006 și anume "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar nu stabilirea răspunderii contractuale a părților în litigiu.
Soluția de respingere a cererii a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 și art. 33 al. 6 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta - - România SA a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând să fie casată și să se trimită cauza spre rejudecare către Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
A motivat recurenta că relațiile comerciale cu debitoarea s-au derulat în baza contractului nr. 491/19.07.2006, fiind emise nouă facturi fiscale în valoare de 33.990,04 lei, iar pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată s-au calculat penalități, rezultând în total o creanță certă, lichidă și exigibilă de 36.787,41 lei, scadența fiind depășită.
A susținut că neplata la scadență a creanței este efectul incapacității debitoarei de a plăti datoria cu fondurile bănești disponibile, că sentința fondului este nelegală și netemeinică, caracterul cert al creanței fiind demonstrat prin contractul și facturile atașate cererii, care au fost semnate și ștampilate de debitor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 303 și 304 și urm. pr.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursul este fondat.
Creditoarea - - Romania SA s-a prevalat de contractul de prestări instalații nr. 491/19.07.2006 și anexele acestuia ( 17-37 dosar fond), respectiv de două acte adiționale la contract ( 38-48) și de un număr de nouă facturi emise în perioada 30.06.2006 - 27.02.2007.
Toate facturile sunt semnate, iar opt, din cele nouă câte sunt în total, poartă și ștampila societății debitoare ( 8-15, 16).
Raportat la aceste înscrisuri, judecătorul sindic a apreciat că pentru dovedirea caracterului cert al creanței trebuie administrate și alte mijloace de probă, specifice dreptului comun, scopul procedurii insolvenței nefiind acela de stabilire a răspunderii contractuale a părților în litigiu.
În concret, judecătorul sindic s-a referit la clauza finală din actul adițional la contract, nr. 1036/13.11.2006. Potrivit respectivei clauze, părțile au convenit ca în situația în care ul autorizat (- SRL) are datorii către, iar are față de el, să se efectueze compensări, fie prin emitere de bilete la ordin de către către Autorizat și girate de ul Autorizat către, fie prin achitarea de către direct către a sumelor datorate de către ul Autorizat către, iar diferența în plus să fie plătită de către ul Autorizat ( 43 dosar fond).
Această modalitate de plată, în circumstanțele prezentate, poate crea dificultăți în stabilirea certitudinii creanței. Cu toate acestea, în prezența și a restului înscrisurilor - facturile cuprinzând în majoritate atât semnătura cât și ștampila societății debitoare - se impunea administrarea de dovezi suplimentare asupra caracterului cert al creanței, clauza cu privire la compensări netrebuind să conducă în mod automat la respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fiind posibilă și ipoteza în care n-ar avea datorii către. Apoi, debitoarea nici nu a contestat existența creanței și a stării sale de insolvență, invocată de creditoare.
În consecință, în vederea cercetării complete a fondului, în aplicarea prevederilor art. 312 al. 1-3 și 5.pr.civ. va fi admis recursul de față, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de - CO ROMANIA SA împotriva sentinței nr. 1502/20.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.4/22.01.2010.
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
