Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3143/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3143/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - SA B PRIN SUCURSALA O SUPERIOR, împotriva sentinței civile nr. 1078 din 22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - ROMÂNIA SRL, - SRL, și G,având ca obiect procedura insolvenței - anulare transfer.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, cu ocazia amânărilor fără discuție, s-a prezentat consilier juridic G pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 05 și 06 11.2009, recurenta a trimis la dosarul cauzei prin fax înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, referitoare la intimata - România SRL ( 69 - 78).
Reprezentantul recurentei arată că societatea intimată - ROMÂNIA SRL a fost radiată de la ORC și că solicitarea pentru acest termen este de citare a acesteia prin lichidatorul desemnat și care are cunoștință de existența acestui dosar încă de la introducerea lui, respectiv septembrie 2008, lichidatorul fiind desemnat în 2009 și a depus la dosarul cauzei extrase din Monitorul Oficial al României, partea IV, nr. 1046/17.11.2009 în care a fost publicată încheierea de radiere a intimatei -, precum și hotărâri judecătorești care vizează aspectul anterior invocat ( 84 - 89).
Curtea, în urma deliberării, consideră că aspectele la care s-a referit reprezentantul recurentei nu constituie motive de amânare fără discuție, având în vedere starea societății intimate - România SRL, respectiv că aceasta este radiată, iar pentru acest termen procedura de citare este apreciată ca fiind îndeplinită, în conformitate și cu prevederile art. 95.pr.civ. și, ca atare, lasă cauza la rând.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezenta consilier juridic G pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea a pus în discuție excepția capacității procesuale de folosință și de exercițiu a intimatei - România SRL, raportat la data pronunțării și publicității hotărârii de radiere.
Reprezentantul recurentei a susținut că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al aspectului pus în discuție, arătând că și hotărârea de fond este afectată, întrucât data radierii este anterioară celei la care s-a pronunțat sentința recurată.
Curtea a cerut lămuriri suplimentare legate de modul în care s-a ajuns să fie sesizat judecătorul sindic cu cerere de anulare, de către unul dintre creditori, în condițiile în care cadrul procesual este impus prin prevederile art. 81 din Legea nr. 85/2006.
Reprezentantul recurentei relevă că aceasta are calitatea procesuală activă, fiind înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei - SRL, că în cauză nu s-a constituit comitetul creditorilor și că lichidatorul desemnat în procedură și-a însușit acest demers judiciar. Totodată, insistă în a releva instanței că în cauză trebuia citată societatea, prin lichidatorul de la Registrul Comerțului, sub forma intervenției forțate, societatea fiind citată pentru acest termen în conformitate și cu prevederile art. 95.pr.civ. declarând că a făcut tot posibilul să afle sediul societății.
Curtea, în urma deliberării, reține că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei asupra recursului promovat în cauză, cu mențiunea că prin decizia ce va fi pronunțată, vor fi analizate și incidentele invocate de către instanță la termenul de astăzi.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, relevând că bunurile au intrat în proprietatea debitoarei și că ele au fost restituite, fiind prejudiciați astfel creditorii înscriși în tabel, cu atât mai mult cu cât pârâta și-a declarat o creanță mare în procedură, în care este cuprinsă, probabil, și contravaloarea bunurilor restituite.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1078 din 22 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea creditoarei - SA B, prin Sucursala O Superior - Râmnicu V, împotriva pârâtelor - SRL, în faliment, prin lichidatorul și - România SRL, având ca obiect anulare de transfer patrimonial.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că prin sentința civilă 751/14.03.2007, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei - SRL sat, la cererea debitoarei - Grup SRL Administrator judiciar a fost numit dl..
Prin sentința civilă 2878/19.09.2007 (116-117) s-a dispus intrarea în faliment, lichidator fiind numit administratorul judiciar.
La data de 16.09.2008, creditoarea - SA Baf ormulat acțiune pentru anularea transferurilor de utilaje făcute de debitoare către - România SRL pentru mai multe utilaje:
- Autospecializata cu nr. -,
- - în valoare de 7.000 Euro +TVA,
-
- 650 cu nr. -
- 2,
- 650 cu nr. -,
- -.
În drept au fost invocate prevederile art. 80 al. 1 lit. "d" din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenței.
În motivarea acțiunii, creditoarea reclamantă a susținut că bunurile au fost înstrăinate la 15.02.2007, cu 30 de zile înainte de pronunțarea sentinței pentru deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei.
Debitoarea prin administratorul G, a depus întâmpinare prin care s-a opus admiterii acțiunii pentru anularea predării utilajelor la - România SRL S, cu motivarea că a restituit utilajele la somația vânzătoarei, pentru neplata ratelor.
Examinând actele de la dosar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Rezultă din prevederile contractelor de vânzare-cumpărare 1577 din 14.07.2004 și 2685 din 05.10.2004 încheiate de către debitoare cu creditoarea - România SRL S, că transferul de proprietate către debitoarea în faliment, pentru utilajele cumpărate, are loc la data achitării integrale a obligațiilor asumate în contract.
Din declarația de creanță depusă de creditoarea menționată mai sus, rezultă că debitoarea în faliment a înregistrat un debit de 179.203,76 lei, reprezentând rate neachitate aferente celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Rezultă din cele de mai sus că debitoarea aflată în faliment nu a dobândit proprietatea pentru utilajele care au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare și că restituirea lucrurilor la vânzătoare nu intră sub incidența prevederilor art. 80(1) lit. "d" din Legea 85/2006 modificată.
Celelalte utilaje menționate în acțiunea reclamantei: tractor 650, două bucăți remorcă, camion, nu au fost predate creditoarei pârâte - România SRL S, situație în care această pârâtă nu poate fi obligată la restituirea lor.
Împrejurarea că prin sentința 670/11.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar 477/03.07.2007, în cadrul unei contestații la executare, s-a reținut că debitoarea în faliment ar fi proprietara utilajelor cumpărate prin cele două contracte menționate mai sus, nu este autoritate de lucru judecat pentru cauza dedusă judecății în prezentul dosar. Clauza de rezervare a transferurilor de proprietate pentru momentul achitării ratelor este o clauză legală care își produce efectele între părțile contractante.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării transferurilor de drepturi patrimoniale cu privire la autovehiculul marca, cu remorca in valoare totala de 81.360 Euro + TVA, si un utilaj forestier - in valoare de 7000 Euro + TVA.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, fiind dată cu încălcarea si aplicarea gresita a legii, întrucât aceste bunuri figurează în evidențele contabile ale debitoarei M, au fost perfectate actele de vânzare-cumparare pentru respectivele bunuri, cat si procesele verbale de predare-primire, fiind achitat prețul lor în mare parte prin numerar, iar diferența prin compensare cu alte servicii.
Mai mult decât atât, in speță sunt incidente dispozițiile art. 1314 Cod Civil, fapt confirmat și prin sentința civilă nr. 670/11.04.2007 ramasa definitiva si irevocabila, pronunțată in dosarul nr- al Judecătoriei Sighetu Marmației.
De asemenea, prin faptul că instanța de fond a considerat ca pentru aceasta cauză hotărârea judecatoreasca definitiva si irevocabila, sentința civila nr. 670/11.01.2007, pronunțată in dosarul nr- al Judecătoriei Sighetu M, nu are autoritate de lucru judecat, s-a încălcat principiul legalității.
Instanța de fond trebuia sa respecte sentința civila nr. 670/11.01.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, ramasa definitiva si irevocabilă, deoarece nimeni nu este mai presus de lege.
De asemenea, conform clauzelor contractuale, debitoarea C, pentru bunurile cumparate, pe lângă achitarea cu numerar, a contribuit si cu prestarea unor servicii de care a beneficiat, cu drept de preemțiune, intimata ROMANIA S, având in vedere si contractele de prestări servicii încheiate cu aceasta si care sunt aflate la dosarul mai sus menționat.
In altă ordine de idei, nu se poate confunda un contract de leasing financiar cu respectivele contracte de vânzare-cumpărare nr. 1577/14.07.2004 si nr. 2685/05.10.2004.
Un aspect foarte important, care n-a fost luat în considerare la pronunțarea hotărârii atacate este acela ca intimata ROMANIA L, cu toate că a scos ilegal bunurile cu pricina din patrimoniul intimatei-debitoare, figurează si pe definitiv consolidat cuprinzând creantele înregistrate împotriva debitoarei cu suma nejustificată de 215.980,27 lei, în care, cu siguranță, este cuprinsă si contravaloarea bunurilor transferate ilegal.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea constată că el este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
Pentru a dispune astfel, se reține că, în fapt, în baza contractelor de vânzare-cumpărare 1577 din 14.07.2004 și 2685 din 05.10.2004 încheiate de către debitoarea cu pârâta - România SRL S, prima a achiziționat autovehiculul marca, cu remorca, în valoare totala de 81.360 Euro + TVA și un utilaj forestier -, in valoare de 7000 Euro + TVA, cu plata prețului în rate.
Întrucât nu a achitat integral prețul, somată fiind de către vânzătoare, a restituit acesteia utilajele, la data de 15.02.2007, respectiv cu 30 de zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Prin cererea formulată de către reclamanta-recurentă, s-a solicitat anularea acestor transferuri, în baza prev. art. 80 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, ea fiind respinsă de către judecătorul sindic, pe motiv că bunurile nu au devenit proprietatea debitoarei, astfel încât restituirea lor s-a realizat conform clauzelor contractuale.
Raportat la probațiunea existentă în dosarul de fond și la înscrisurile anexate recursului, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Astfel, conform art. 81 din lege, "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. 1 lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acțiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face".
Recurenta a învederat Curții că acțiunea sa a fost însușită de către lichidatorul judiciar, care a arătat judecătorului sindic că înțelege să o susțină.
Deși aceste aspecte sunt reale, relevanța lor procedurală poate fi pusă sub semnul întrebării, întrucât nu există la dosarul de fond anexat cererii de recurs nici un înscris, însușit prin semnătură de către lichidator, prin care acesta să-și exprime, fără dubiu, voința de a-și însuși demersul judiciar al recurentei și de a continua, în calitate de reclamant, acțiunea privind anularea transferurilor patrimoniale.
Așa fiind, un singur creditor nu are calitate procesuală activă într-o acțiune întemeiată pe prev. art. 79 și urm. din lege.
Chiar dacă s-ar considera că nu poate fi reținută această abordare, Curtea constată că este incident și un alt motiv de respingere a acțiunii, pentru neîndeplinirea altor condiții de fond, de această dată, în ceea ce o privește pe pârâta - România SRL.
Astfel, la data la care s-a pronunțat judecătorul sindic, această societate comercială era radiată din registrul comerțului, în urma finalizării procedurii de lichidare voluntară, conform încheierii nr. 132/12.01.2009, pronunțată de către judecătorul delegat la ORC S și publicată în Monitorul oficial la data de 17.02.2009 (84).
Așa fiind, radierea semnifică încetarea capacității de folosință și exercițiu a persoanei juridice, pe plan material și procesual, astfel încât pârâta nu mai există ca subiect de drept și nu mai poate fi parte în proces.
Având în vedere și finalitatea instituirii procedurii de anulare a actelor frauduloase încheiate de către debitor, Curtea apreciază că se impunea ca acțiunea să fie respinsă, în considerarea lipsei capacității de folosință și de exercițiu a pârâtei - România SRL, motivarea primei instanțe urmând a fi amendată în acest sens.
În subsidiar, se constată că cererea recurentei-reclamante a fost în mod corect apreciată ca fiind nefondată, în condițiile în care, conform clauzelor contractuale în temeiul cărora au fost achiziționate bunurile în litigiu, transferul de proprietate către debitoarea în faliment are loc la data achitării integrale a obligațiilor asumate prin contract.
Or, debitoarea nu a contestat faptul că nu a achitat integral prețul bunurilor mobile în discuție, motiv pentru care a și dat curs somației expediate de către vânzătoare, în sensul restituirii lor.
În acest context, judecătorul sindic a subliniat că neachitarea prețului este atestată și de declarația de creanță depusă de pârâta -, conform căreia debitoarea în faliment a înregistrat un debit de 179.203,76 lei, reprezentând rate neachitate aferente celor două contracte de vânzare-cumpărare, aspecte cu privire la care nu au fost formulate contestații.
Așa fiind, susținerile din recurs, conform cărora prețul ar fi fost achitat integral, parțial în bani și parțial în servicii, nu au nici o fundamentare și nu pot fi validate.
Rezultă că tribunalul a reținut justificat că debitoarea aflată în faliment nu a dobândit proprietatea pentru utilajele care au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare și că restituirea lucrurilor la vânzătoare nu intră sub incidența prevederilor art. 80 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, nefiind un transfer de drepturi patrimoniale, în sensul legii.
Această restituire nu reprezintă altceva decât punerea în aplicare a unei clauze contractuale, conformă prev. art. 1295.civ. și principiului libertății contractuale.
Din aceleași considerente, nu sunt fondate nici afirmațiile conform cărora judecătorul sindic ar fi nesocotit prev. art. 1314.civ. prin raportare și la sentința civilă nr. 670/11.04.2007, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată in dosarul nr- al Judecătoriei Sighetu Marmației, încălcându-se astfel principiul legalității.
Analizând această hotărâre judecătorească, Curtea constată că judecătorul sindic a statuat în mod corect asupra împrejurării că ea nu are autoritate de lucru judecat, în prezenta procedură.
Aceasta întrucât cererea cu care a fost sesizată judecătoria nu a avut ca obiect tranșarea chestiunii litigioase a proprietății bunurilor în litigiu, ci au fost contestate actele de executare emise de către executorul judecătoresc, în baza prev. art. 399 și urm. pr.civ.
Deși este real că principalul motiv pentru care s-a solicitat, de către debitoarea din prezenta procedură, anularea actelor de executare a fost legat de faptul că nu ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor în discuție, față de temeiul de drept pe care s-a întemeiat contestația la executare, sentința pronunțată nu are autoritate de lucru judecat.
Mai mult, ea nu poate fi reținută ca relevantă nici măcar din perspectiva puterii de lucru judecat, în condițiile în care cererea a fost respinsă pe mai multe considerente, care, împreună, au determinat soluția adoptată.
Astfel, instanța de executare a subliniat și faptul că motivele pentru care au fost atacate actele de executare relevă lipsa calității procesuale active a debitoarei, față de prev. art. 401 alin. 2.pr.civ, cererea fiind și prematur introdusă.
În concluzie, date fiind caracterul special al procedurii reglementate prin prev. art. 399 și urm. pr.civ. precum și considerentele pentru care a fost respinsă contestația la executare, cele statuate nu pot fi invocate, cu succes, în prezentul cadru procesual, probațiunea administrată fiind de natură să contrazică susținerile recurentei.
În egală măsură, nu pot fi reținute nici apărările referitoare la așa zisa confuzie între contractul de vânzare-cumpărare și cel de leasing, întrucât considerentele sentinței recurate nu îndreptățesc o astfel de afirmație.
Totodată, nu are relevanță nici faptul că pârâta - s-a înscris în tabelul definitiv cu o sumă care cuprinde și ratele restante, întrucât acest fapt nu echivalează cu achitarea lor efectivă, pentru a face aplicabilă clauza referitoare la transferul dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, declarația de creanță a fost verificată de către administratorul judiciar, iar debitoarea sau recurenta nu au formulat contestație, existând și alte căi procedurale puse la dispoziția celor interesați.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge recursul declarat, cu consecința menținerii sentinței atacate, conform art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - SA B, PRIN SUCURSALA O SUPERIOR, împotriva sentinței civile nr.1078 din 22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
16.12.09/7 ex.
jud.fond:Șt.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
