Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 323/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 323/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.802/Sind din 31 martie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 802/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 3.187 lei s-a plătit din contul constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
A reținut JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic că, prin sentința nr. 601/2008 pronunțată de Tribunalul Brașova fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei, iar prin sentința civilă nr.1086/2008 deschiderea falimentului și dizolvarea societății.
După parcurgerea procedurii lichidatorul judiciar a întocmit în conformitate cu prevederile art.128 din lege raportul final al lichidării din cuprinsul căruia a rezultat că în patrimoniu societății nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate, fiind atrasă răspunderea materială personală a fostului administrator. Nici în patrimoniu fostului administrator nu au fost identificate până în prezent bunuri care să poată fi valorificate.
Având în vedere că nu au fost formulate obiecțiuni împotriva acestuia, în conformitate cu prevederile art. 129 din Lege a fost aprobat de judecătorul sindic.
Conform art.131 din Legea nr.85/2006 în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul comerțului
Constatând îndeplinite aceste cerințe, instanța a dispus radierea societății din Registrul Comerțului.
În conformitate cu prevederile art.4 alin.3 din lege onorariul lichidatorului s- plătit din fondul de lichidare la dispoziția tribunalului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea DGFP aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, pentru continuarea procedurii și soluționarea obiecțiunilor depuse la dosarul cauzei la 4.03.2009.
În expunerea motivelor de recurs se arată că-n mod eronat s-a reținut că, împotriva raportului final nu s-au formulat obiecțiuni, situație, în care a aprobat raportul final și-a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Ori, creditoarea a formulat obiecțiuni, întrucât lichidatorul a apreciat că, nu sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii personale a foștilor administratori ai societății debitoare, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În continuare se arată că, critica adusă raportului final, privește faptul că, din înscrisurile existente la dosar rezultă că sunt întrunite elementele pentru atragerea răspunderii foștilor administratori.
Ori, în această situație, lichidatorul avea obligația să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce-au dus la insolvneță, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și-a existenței premiselor răspunderii, conform art. 138, raport ce n-a fost întocmit.
Astfel, în baza rolului activ, conform art. 129 alin.2 Cod procedură civilă, trebuiau soluționate obiecțiunile DGFP
Pe de altă parte, sunt întrunite elementele faptei prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, întrucât debitoarea a înregistrat profit și-a colectat TVA, fără a achita datoriile către stat, ceea ce prezumă că, a folosit în interes personal veniturile și nu a virat cu rea credință obligațiile fiscale. Ori, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990, fostul administrator răspunde, pentru neexecutarea obligației prevăzute de nr.OUG 150/2002, în sensul că, a reținut contribuții de la angajați, fără a vira sumele reținute la bugetul statului.
Totodată, se prezumă că sumele nevirate, respectiv contribuțiile pentru asigurări de sănătate au fost deturnate în alte scopuri, fiind întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii fostului administrator, conform art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, societatea debitoare n-a depus în termenele imperativ prevăzute declarațiile fiscale și bilanțurile contabile, deși reglementările fiscale impun obligația agenților economici de-a depune la unitatea fiscală declarații fiscale și raportări contabile, pe toată durata funcționării societății și nu numai pe perioada în care societatea a desfășurat activitate.
Se conchide că, greșit s-a dispus închiderea procedurii, impunându-se soluționarea obiecțiunilor depuse la 4.03.2009.
Recursul este parțial întemeiat.
În raport de dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr. 85/2006 prin Încheierea de Ședință din 24.03.2009 a respins obiecțiunile la raportul final, întrucât lichidatorul judiciar și-a spus punctul de vedere cu privire la acțiunea în atragerea răspunderii administratorului, faptul că n-au fost identificate fapte și persoane cărora să le fie imputate, nefiind o omisiune, în sensul art. 138, drept pentru care a aprobat raportul final.
Astfel, s-au respectat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă privitor la rolul activ al judecătorului - sindic, soluționând obiecțiunile la raportul final.
Criticile recurentei privitoare la promovarea acțiunii în atragerea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, urmează a fi analizate din perspectiva art. 138 alin.3 teza I din Legea nr. 85/2006, neconstituind o omisiune de-a formula acțiune a lichidatorului judiciar, în sensul din teza II.
Astfel, potrivit tabelului definitiv al creanțelor SRL, unică creditoare a acesteia este recurenta B pentru o câtime de 16.370,61 lei, fiind aplicabile dispozițiile art. 17 alin.2 raportat la art. 138 alin.3, ce privesc autorizarea comitetului creditorilor de-a promova acțiunea în atragerea răspunderii conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, greșit s-au interpretat de judecătorul-sindic dispozițiile art. 138 alin.3 teza I, întrucât, lichidatorul judiciar a apreciat clar că înscrisurile existente sunt insuficiente pentru promovarea acțiunii în atragerea răspunderii aceasta constituind o omisiune de-a indica în raportul său cauzele insovenței, respectiv persoanele culpabile de starea de insolvență (fila 13).
Față de rațiunile de fapt și de drept sus-amintite, conform art. 312 alin.3 raportat la art. 304 alin.1 pct.9 prezentul recurs se privește a fi parțial întemeiat, urmând a fi admise în parte obiecțiunile la raportul final, în sensul autorizării creditoarei DGFP B de-a promova acțiune în atragerea răspunderii administratorului SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de creditoarea DGFP B împotriva sentinței civile nr. 802/31.03.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea DGFP B, în sensul că:
Autorizează creditoarea DGFP B în condițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 să promoveze acțiunea în atragerea răspunderii administratorului SRL.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2009.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă semnează președintele instanței
Grefier,
- -
Red.: /7.07.2009
Tehnored: /9.07.2009/ -2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
