Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 369/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 369/2008
Ședința publică din data de 12.02.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței comerciale nr. 3634 din 03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, debitoarea SC SRL, intimat- lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, în cadrul procedurii enței.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentului -.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de ență nr. 344 din 30.01.2008.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar de către lichidatorul, în data de 06.02.2008, copia declarației privind cuantumul creanței, copia Buletinului Procedurilor de ență nr. 248 din 02.02.2007, copia sentinței de numire a lichidatorului și lista ONRC privind administratorii și asociații societății debitoare.
Reprezentantul recurentului depune la dosar istoricul societății debitoare, învederează instanței că susține recursul promovat și declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei și nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de instituire a răspunderii personale a asociatului -. Arată că prin sentința atacată se ignoră starea de fapt existentă și dovedită cu actele depuse la dosar, respectiv faptul că pârâtul-recurent nu a avut calitatea de administrator al societății la data deschiderii procedurii și nu s-a ocupat de activitatea societății decât în perioada 2000-2002, iar ulterior acestei perioade, până în 2006, locuit în Spania. Pentru aceste motive, apreciază că nu îi sunt imputabile niciuna din faptele prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii personale. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3634 din 3 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Comercial Cluja -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, desemnat în procedura privind pe debitoarea SC SRL împotriva pârâtului care a fost obligat la plata sumei de 49.591,64 RON reprezentând datoriile SC SRL către creditori.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic arată că lichidatorul judiciar a susținut că pârâtul nu a predat documentele contabile ale societății debitoare decât parțial, până la data de 30 iunie 2002, nu a depus declarațiile la bugetul de stat și nu a predat bunurile societății, fapta acestuia încadrându-se în dispozițiile art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că fapta administratorului se încadrează și în prevederile art. 138 lit a din Legea nr. 85/2006, respectiv a folosit "bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul unei alte persoane".
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de ență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit a-g.Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat- cuprins în actul constitutiv- atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciul ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lichidatorul judiciar a constatat faptul că societatea debitoare are publicat pe site-ul MFP bilanțul contabil pe anul 2001, iar conform indicatorilor din bilanț pe anul 2001 și balanței de verificare la 30 iunie 2002, debitoarea deține bunuri constând în active imobilizate, în sumă de 55.368.000 ROL și active circulante în sumă de 414.928.000 ROL, ne mai depunând declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, în perioada 2003-2006.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de instituire a răspunderii personale a acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul-recurent arată că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii deoarece acesta nu a avut calitatea de administrator de fapt la data deschiderii procedurii.
În concret, acesta a administrat societatea în perioada 2000-2002 iar în această perioadă nu există nereguli în ținerea contabilității și au fost predate toate documentele contabile lichidatorului.
În ce privește pretinsa utilizare a bunurilor societății în interes personal acesta arată că debitoarea nu a avut bunuri în proprietate astfel că nu exista premisa utilizării unor bunuri în interes personal.
În concluzie, în speță, imposibilitatea achitării datoriilor față de creditorii bugetari (în mare parte dobânzi și penalități de întârziere) nu își au cauza nici în modul de conducere a contabilității societății și nici în modul în care au fost utilizate bunurile societății ci în încetarea activității în fapt după anul 2003 iar pentru aceste fapte nu poate fi considerat responsabil pârâtul recurent în condițiile în care a administrat în fapt societatea până în anul 2002.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar desemnat în procedura debitoarei SC SRL a investit judecătorul sindic prin cererea formulată la data de 7 august 2007 cu soluționarea cererii de antrenare a răspunderii personale împotriva pârâtului în calitate de asociat și administrator al debitoarei SC SRL solicitând obligarea pârâtului la suportarea parțială a pasivului debitoarei până la concurența sumei de 49.591,64 lei.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea formulată pe prevederile art. 138 lit a și d din Legea nr. 85/2006.
În speță, judecătorul sindic a reținut incidența faptelor menționate și invocate de lichidator respectiv faptul că pârâtul nu a predat actele contabile ale societății, nu a depus declarațiile la bugetul de stat, nu a predat bunurile societății și nu a condus în mod corect contabilitatea ceea ce conduce la antrenarea răspunderii personale a administratorului.
Din declarațiile pârâtului date lichidatorului judiciar la data de 12 aprilie 2007 rezultat faptul că acesta a deținut calitatea de administrator de fapt și în această calitate a fost obligat la suportarea pasivului.
În ceea ce privește persoanele care sunt ținutein concretosă răspundă patrimonial pentru pasivul debitorului, persoană juridică entă, acestea sunt de regulă, administratorii sociali, directorii, precum și orice altă persoană care, prin faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 au contribuit la ajungerea în ență a debitorului.
Referitor la noțiunea de "orice persoană care a cauzat starea de ență" practica judiciară a statuat că au această calitate procesuală pasivă și asociații debitoarei dacă s-a dovedit că aceasta a funcționat fără administrator și asociații au fost aceia care au exercitat efectiv atribuțiile de conducere.
Analizând textul art. 138 alin (1) din Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă, în raport de hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, curtea constată că aceasta este nelegală prin prisma faptului că instanța a analizat condițiile angajării răspunderii membrilor organelor de conducere doar în ceea ce îl privește pe administratorul de fapt, pârâtul-recurent ignorând întrutotul legitimarea procesuală pasivă a însuși administratorului de drept numitul care așa cum rezultă din istoricul societății debitoare potrivit certificatului constatator emis de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI la data de 7 februarie 2008 (fila 27-29), are calitatea de administrator.
În ceea ce-l privește pe acesta cererea de angajare a răspunderii nu s-a judecat în contradictoriu, fiind obligat doar pârâtul în calitate de administrator de fapt la suportarea întregului pasiv.
Textul art. 138 din lege nu face nici un fel de distincție între membrii organelor de conducere supraveghere în funcție la data deschiderii procedurii și membrii organelor de conducere supraveghere anteriori datei deschiderii procedurii astfel că răspunderea acestora în temeiul dispozițiilor legale menționate se aplică chiar și atunci când conduita lor s-a manifestat prin pasivitate și neglijență în exercitarea atribuțiilor avute.
De asemenea, răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege poate fi antrenată atât în privința administratorilor de drept cât și în privința administratorilor de fapt, însă trebuie analizate în concret condițiile impuse de textul legal în persoana fiecăruia dintre aceștia.
Cum în speță, din actele depuse atât în fața judecătorului sindic cât și în recurs rezultă că în fapt societatea debitoare a fost administrată atât de administratorul de fapt cât și cel de drept și cum față de acesta din urmă judecătorul sindic nu s-a pronunțat se impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza în concret faptele prevăzute de art. 138 lit a și și invocate de lichidator în persoana administratorilor de fapt și de drept care vor fi citați iar soluționarea cauzei se va realiza în contradictoriu cu cei doi.
Față de considerentele mai sus expuse, curtea apreciază că în speță judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei de vreme ce a analizat cererea doar față de unul singur dintre administratorii debitoarei, fiind aplicabilă dispoziția art. 312 alin (5) Cod procedură civilă cu consecința admiterii recursului, casării hotărârii judecătorului sindic și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 3684/03.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./14.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
