Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 431/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 431
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PT.VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și pe intimat ADMINISTRATIA FINATELOR PUBLICE V, intimat SC. - SRL V, intimat SC. -- M- SA V, intimat SC. - SA V, intimat, intimat SC. -VS PRIN SC. CONS-SRL P N, lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC. - SRL V, intimat PRIMĂRIA, având ca obiect procedura insolvenței CONTINUARE PROCEDURĂ, împotriva sentinței civile numărul 403/F din 29 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului reprezentat de dl. cons.jr. G.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, după care
La interpelarea instanței, reprezentantul delegat al recurentului precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului. La fond nu s-au analizat cu suficientă atenție aspectele privind incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 și nici lichidatorul judiciar desemnat nu a întocmit raportul în conformitate cu prevederile art. 129 din lege.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 403/F/29 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, judecător sindic, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului V și radierea debitorului din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din aceeași lege a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 din lege s-a dispus notificarea prezentei sentințe, Of. Registrului comerțului, Registrului Societăților Agricole și altor Registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolență.
S-a reținut că lichidatorul judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ desemnat sa administreze procedura falimentului debitorului SC SRL a solicitat sa se dispune închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare, a distribuirii tuturor sumelor și situațiile financiare privind debitorul;
Constatând ca s-a întocmit raportul final de lichidare care a fost aprobat prin încheierea civilă nr. 8/F/05.03.2008, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire fiind aprobat dovada plaților fiind făcuta cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, susținând că au fost violate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Mai invocă faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, că a formulat obiecții la raportul final la care nu s-a răspuns.
Trebuia să fie antrenată răspunderea administratorului debitorului că erau date condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
- Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având in vedere faptul ca, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicata,"obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie sa aibă in vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă si de culpa comisa in executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, in cazul in care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, in speța de fata administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecata faptul ca răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, așa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere speciala, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plați, ci si a împrejurării ca obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd ca:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga însăși persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce Ie-a săvârșit, atât fata de persoana juridica, cat si fata de cel al treilea."
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumata, potrivit art.1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauza, răspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, având in vedere că administratorul a acționat in temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600 civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează masurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs exista, constând in însăși creanța cedata de CAS V către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește ca, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În aceste condiții este evidenta incidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 in prezenta cauza.
Având in vedere cele de mai sus solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurată si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea soluționării aspectelor învederate pe larg in prezenta cerere de recurs.
Analizând global criticile în raport de dispozițiile legale în materie, se constată că recursul nu este întemeiat.
Instanța de fond nu a încălcat nici unul din textele la care se referă recurentul, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Închiderea procedurii falimentului debitorului V este rezultatul examinării de către judecătorul sindic a raportului lichidatorului pe care l-a aprobat. Astfel, s-a constatat că au fost distribuite toate sumele, raportul fiind aprobat prin încheierea nr. 8/F/05.03.2008.
Toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și sumele au fost direcționate conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe, potrivit tabelului de distribuire. Dovada efectuării plăților s-a făcut cu actele ce s-au depus la dosar.
În contextul dat, toate motivele de recurs evocate, cuprinzând aspecte care de principiu pot fi analizate de la caz la caz, nu se concretizează în speță, și nu pot fi primite.
Așa fiind, se va respinge recursul și va fi menținută sentința primei instanțe, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de - B împotriva sentinței civile nr. 403/F din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, judecător sindic, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.02.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
