Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 432/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 432
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe lichidator V - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR AL SOCIETĂȚII DEBITOARE SC SRL V, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, intimat SC SRL V, intimat SC V SA, intimat, având ca obiect procedura enței discutare Raport de activitate cu propunere de închidere cf. art. 131, acțiune în temeiul art.18 alin.1-Lg.85/2006, împotriva sentinței civile numărul 453/F din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons.jr. G pentru recurentul creditor
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- lichidatorul judiciar desemnat falitului Vaf ormulat și depus la dosar întîmpinare, cu duplicat necomunicat recurentului, după care
Instanța procedează la înmînarea duplicatului întîmpinării reprezentantului delegat al recurentului, reprezentant care, interpelat fiind, precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întîmpinare întrucît îi este cunoscut conținutul acestui înscris, pe care l-a lecturat mai înainte de a se deschide ședința de judecată. Alte cereri nu are de formulat iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 453/F din 25.11.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic potrivit motivelor detaliate în scris. În speță este o situație similară multor altor cauze în care se dispune închiderea procedurii și lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități mai înainte de a începe executarea silită. Soluția care se impune în aceste cazuri este de admitere a recursului și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 453/F din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis acțiunea formulată de V pentru debitorul "" V cu sediul în V,-, jud. V împotriva administratorului debitorului în faliment "" V:, cu ultimul domiciliu cunoscut în V, str. -,. 367,. G,. 11, jud. V și în consecință:
A obligat pe pârât să suporte plata sumei de 25.465,06 lei din pasivul societății debitoare.
Executarea silită s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
În temeiul art. 132 alin. 1 coroborat cu art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura enței,
A dispus închiderea procedurii falimentului debitorului "" V cu sediul în V, str. -,. 367,. G,. 11, jud.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin.(5) din legea enței a autorizat la plată din fondul special constituit, suma de 4.000 lei, reprezentând onorariu de lichidator și cheltuieli de procedură, lichidatorului judiciar
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura enței a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura enței, a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției generale a finanțelor publice, Oficiului Registrului comerțului, Registru Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de ență.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
- V în calitate de lichidator judiciar al debitoarei "" a formulat cerere potrivit art. 138 alin.(1) lit. "e" din Legea nr. 85/2006 de atragerea răspunderii administratorului debitorului, cu domiciliul declarat în loc. V, str. -,. 367,. G,. 11, județul V, și obligarea pârâtei să suporte pasivul debitoarei până la concurența sumei de 25.465,06 lei, reprezentând valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat.
Se precizează că lichidatorul judiciar a constatat că singura persoană vinovată de ajungerea societății în ență și de împrejurarea că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului a fost administratorul statutar al debitoarei.
Deși notificată, pârâta nu au depus la dosarul cauzei sau la sediul lichidatorului judiciar actele contabile prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006, iar actele și raportările contabile prevăzute de lege nu au fost depuse nici la organele fiscale, concluzia finală fiind aceea că nedepunerea actelor contabile înseamnă inexistența evidenței contabile, având drept scop ascunderea modului în care a fost gestionată activitatea societății debitoare, cât și modificările efectuate asupra patrimoniului acesteia, și în final, deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice.
Datorită lipsei evidenței contabile din care rezultă operațiunile economice ale societății debitoare, veniturile, pierderile, profitul, îndreptățește lichidatorul judiciar să susțină că administratorul și-a efectuat operațiunile ilicite sub activitatea societății debitoare, a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâta aad eturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, intrând astfel sub incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e) din legea enței.
Pârâta nu s-a prezentat la interogatoriu și nu a formulat întâmpinare.
ART. 118 Cod procedură Civilă prevede că:
"Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
ART. 225 Cod procedură civilă prevede:
"Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice."
Față de constatarea lichidatorului judiciar cât și atitudinea pârâtei care nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la interogatoriu urmează a se constata că situația de fapt este deplin dovedită.
În drept:
ART. 138 din legea enței prevede că:
"(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;"
ART. 142
(1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă.
(2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâtei urmează a se constata că aceasta se face vinovată de starea de ență a debitorului și să se admită acțiunea care este în termen urmând să se oblige pârâta să suporte integral pasivul debitorului în limita sumei de 25.465,06 lei reprezentând creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor și rămase neacoperite.
Acțiunea fiind scutită de taxele de timbru.
La data de 01 septembrie 2008. V în calitate de lichidator judiciar al debitoarei "" Vaî ntocmit Raport final de activitate din care rezultă stabilirea masei credale și a situației bunurilor falitei, când lichidatorul judiciar a constatat, din comunicările organelor fiscale și ale administrației publice locale că debitoarea nu deține în patrimoniu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării, nu s-a reușit intrarea în posesia documentației financiar contabile pentru a putea exprima o opinie asupra cauzelor și împrejurărilor apariției stării de ență, iar față de setul restrâns de documente contabile, nu s-a stabilit dacă societatea are sau nu creanțe de încasat, iar față de perioada lungă de inactivitate potențialele creanțe pe care societatea le-ar fi avut de încasat acestea s-au prescris.
Art. 132 alin. 2 din legea enței prevede că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă
In urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Constatând că la data de 01 septembrie 2008, lichidatorul judiciar BadJ. desemnat să administreze procedura falimentului debitorului "" a solicitat în temeiul art. 132 din legea enței, să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și ultimului bilanț general anexat Raportului final de activitate;
Constatând că s-a întocmit raportul final și bilanțul general de lichidare,
În temeiul art. 132 alin. 1 coroborat cu art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura enței se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În fapt, în cauză a fost formulată cerere de angajare a răspunderii patrimoniale asupra foștilor administrator, iar prin sentința civilă nr. 453/25.11.2008 fosta conducere a fost obligată să suporte pasivul debitoarei.
Astfel, consideră recurenta că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 140, art. 142 alin. 1, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente:
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea nr. 85/2006:
- Art. 2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în ență, ie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
- Art. 5 alin. 1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic,administratorul și lichidatorul".
- Art. 138 alin. 1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în ență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență".
-Art. 140 - "sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
- Art. 136-"Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
- Art. 142 alin. 1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prev. la art. 137 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv a creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a disp. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de ență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prev. de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră recurenta că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât conform dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 86/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil(dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
De asemenea, precizează recurenta că suntem în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei. În acest sens arată că modificările aduse de Legea 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura enței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de ență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței civile nr. 453/25.11.2008.
Recursul este nefondat, iar în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă va fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Este de reținut faptul că Legea enței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prev. la alin. (1) al art. 138, fost instituită pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prev. art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de ență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului ent este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și urm. Cod procedură civilă, judecătorul sindic neavând posibilitatea legală de a stabili prin hotărârea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei-recurente B privitoare la acest aspect neavând nicio bază legală.
În cazul în care obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede astfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu împotriva debitorului său, conform dispozițiilor codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de ență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa că,potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea enței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că după închiderea procedurii practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului analizat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de ență deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului persoanei juridice, așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. însă, o asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai datorită faptului că prin art. 142 alin. (2) legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator, și aceasta, chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prev. art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea legii speciale privind efectuarea plăților.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B împotriva sentinței civile nr. 453/F din 25.11.2008 pronunțată de Tribunal V - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
06.03.2009
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
