Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 433/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 433
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, recurent - și pe lichidator " LRJ " I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR AL DEBITOAREI SC " " SRL BÎRLAD, intimat -SUCURSALA BÎRLAD, intimat SC SRL BÎRLAD, intimat SC SRL, intimat ON M SA - I, intimat SC TRANSILVANIA - SRL, intimat, intimat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, intimat SC AGRO SRL G, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civile numărul 364/F din 08 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurentei, dl. avocat; dl. cons.jr pentru recurentul creditor Administrația Finanțelor Publice Bîrlad; d-na avocat pentru intimatul debitor Bîrlad reprezentat de lichidatorul LRJ
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursuri la al 2-lea termen, acordat ca recurenta - să timbreze recursul cu 19,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar iar recurentul creditor Administrația Finanțelor Publice Bîrlad să răspundă la excepția vizînd nulitatea recursului, după care
Dl. cons.jr., reprezentantul delegat al recurentului creditor, depune la dosar răspunsul recurentului cu privire la excepția privind nulitatea recursului la care a atașat înscrisuri în susținere, reprezentînd:
- adresa nr. 621/19.01.2008 a Administrației Finanțelor Publice Bîrlad,
de verificare pe luna octombrie 2005 și copia contractului de vînzare cumpărare nr. 348/21.12.2004.
Dl. avocat depune la dosar sentința civilă nr. 229/F din 04.09.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, potrivit căreia lichidatorul judiciar este incompatibil în sensul că prin această hotărîre a fost desemnat lichidator judiciar al unei societăți debitoare intimatei debitoare din prezenta cauză. De fapt incompatibilitatea lichidatorului judiciar constituie unul din motivele de recurs, cel de la numărul de ordine 6. Înmînează duplicatul hotărîrii lichidatorului judiciar prin d-na avocat.
D-na avocat depune la dosar împuternicirea avocațială, emisă de cabinetul său de avocat în baza contractului de asistență juridică nr. 26/01.05.2008, precizînd că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisul primit, al cărui conținut îi este cunoscut.
Părțile precizează, la interpelarea instanței, că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului formulat de -, dl. avocat critică hotărîrea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.
Mai întîi, dl. avocat apreciază că dispozitivului hotărîrii recurate îi lipsește rigoarea, hotărîrea fiind dată în contradictoriu doar cu pîrîtul, omițînd a se pronunța cu privire și la pîrîta -.
De asemenea, instanța omite a se pronunța, tot în dispozitivul hotărîrii, și cu privire la capătul de cerere privind anularea transferului părților sociale.
Cererea a fost promovată de o persoană fără calitate, al 3-lea motiv de recurs.
Cererea a fost formulată de LRJ, în calitate de lichidator, în anul 2007. Dosarul ajunge la Curtea de APEL IAȘI care, prin decizia nr. 63/28.01.2008, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare. Toată judecata s-a luat de la început, LRJ I avînd calitatea de administrator judiciar, calitate pe care acesta nu o mai avea întrucît o pierduse ca efect al deciziei Curții de APEL IAȘI nr. 63 din 28.01.2008.
În cauză, arată dl. avocat, s-a făcut și plîngere penală împotriva organelor de conducere ale și care este în curs de cercetare. Lichidatorul judiciar, în virtutea rolului său activ, ar trebui să se intereseze.
Instanța de fond, arată dl. avocat în cel de al 4-lea motiv de recurs, a modificat obiectul procesului în sensul că, deși cererea a avut ca temei prevederile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu se referă la prevederile art. 79-80, apreciind ca aplicabile prevederile art. 42 din Legea nr. 85/2006 deși probele s-au administrat doar cu privire la art. 79 din Legea nr. 85/2006.
Invocînd prevederile art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind definirea termenelor, dl. avocat arată data deschiderii procedurii o reprezintă data cînd s-a pronunțat judecătorul sindic. În cauză actul s-a încheiat anterior deschiderii procedurii.
Motivul de recurs de la numărul de ordine 6 se referă la confirmarea lichidatorului judiciar de către judecătorul sindic, potrivit dispozițiilor Legii nr. -, nu îl desemnează. Iar, potrivit dispozițiilor nr.OUG 86/2006, LRJ I este în stare de incompatibilitate: nu poate avea dublă calitate de administrator/lichidator judiciar al debitoarei Bîrlad și al unui debitor al acesteia.
Conchizînd, dl. avocat solicită admiterea recursului, desființarea hotărîrii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dl. cons.jr., pentru recurentul Administrația Finanțelor Publice Bîrlad solicită respingerea excepției vizînd nulitatea recursului promovat de această parte și admiterea recursului.
Cu privire la recursul declarat de pîrîta -, dl. cons.jr. pune concluzii de respingere.
D-na avocat, pentru lichidatorul judiciar, apreciază că susținerile recurentei - privind dispozitivul hotărîrii primei instanțe nu pot duce casarea hotărîrii.
Prin admiterea cererii de anulare a transferului de părți sociale s-au repus părțile în situația anterioară încheierii actului de transfer.
Cu privire la calitatea de administrator/lichidator judiciar în formularea cererilor în anulare transferuri patrimoniale și de părți sociale, d-na av. susține că LRJ I avea această calitate, confirmată prin sentința nr. 295/F din 16.10.2007. Prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare (decizia nr. 63/2008 a Curții de APEL IAȘI ), LRJ Iar evenit la calitatea de administrator judiciar.
Cu privire la confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, d-na avocat arată că, în conformitate cu prevederile art. 11 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic confirmă administratorul sau lichidatorul judiciar desemnat de Adunarea creditorilor. La dosar, filele nr. 3- 8 și 29 - 31 se găsesc procesele verbale ale Adunării Creditorilor privind desemnarea lichidatorului judiciar, încheiate după casare.
Cu privire la motivul de recurs vizînd schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată prin aplicarea prevederilor art. 42 din Legea nr. -, d-na avocat susține că recurenta este în eroare. La dosar, filele 56 - 60, sunt concluziile scrise ale lichidatorului judiciar prin care sunt invocate dispozițiile art. 42.
Motivele de recurs invocate de - nu au fost invocate niciodată la fond, arată d-na avocat, vizînd promovarea cererii de chemare în judecată de către o persoană fără calitate.
În ce privește incompatibilitatea lichidatorului judiciar, invocată de recurenta -, d-na avocat precizează că aspectul privind calitatea de debitor a societății presupus debitoare a Bîrlad nu s-a rezolvat, aceasta neavînd o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Bîrlad, d-na avocat pune concluzii de admitere a excepției nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 364/F din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a hotărât:
Admite cererea de anulare transfer, formulată de administratorul judiciar LRJ I împotriva pârâtului și în consecință;
Anulează transferul de părți sociale ale debitorului SC SRL Bârlad din 26.04.2007.
Repune părțile în situația anterioară încheierii actului de transfer.
Respinge excepția inadmisibilității invocate de.
Respinge cererea administratorului judiciar de schimbare a administratorului, ca lipsită de interes.
Admite cererea de anulare transfer formulată de administratorul judiciar LRJ I împotriva pârâtului ""
Anulează actul de vânzare cumpărare imobiliară autentificat de sub nr. 5114/7 noiembrie 2005.
Repune părțile în situația anterioară încheierii contractului. Imobilul revine în proprietatea debitorului iar cumpărătorul are un drept de creanță egal cu prețul plătit.
Admite cererea administratorului judiciar.
Dispune intrarea în faliment a debitorului "" Bârlad.
Confirmă lichidator judiciar pe LRJ I cu o retribuție de 9% din încasări și recuperări.
Dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Fixează termen de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar la 24 octombrie 2008.
Dispune predarea către lichidatorul judiciar, în termen 10 zile de la pronunțarea prezentei sentințe a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în timpul procedurii.
Dispune notificarea deschiderii procedurii falimentului, debitorului, creditorilor și Oficiului registrului comerțului pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Fixează termen limită pentru depunerea creanțelor născute în timpul procedurii la 18 noiembrie 2008.
Fixează termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea
tabelului suplimentar al creanțelor la 5 decembrie 2008.
Fixează termen limită pentru depunerea și soluționarea contestațiilor și pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 9 ianuarie 2009.
Dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Administratorul judiciar al debitoarei "" Bârlad, LRJ I a solicitat anularea transferului patrimonial către "" și a transferului de părți sociale către.
De asemenea s-a cerut schimbarea lui din funcția de administrator.
Prin sentința civila nr. 295/F/2007, s-au admis cererile lichidatorului judiciar și au fost anulate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5114/2006 și transferul de părți sociale.
Hotărârea tribunalului a fost atacată cu recurs de .
Prin aceasta sentință s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei și ridicarea dreptului de administrare.
Prin decizia civilă nr. 63/2008, Curtea de APEL IAȘI admite recursul si casează în tot hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii lichidatorului judiciar privind schimbarea administratorului.
Rejudecând cauza, instanța constată întemeiate cererile lichidatorului judiciar.
1. Referitor la cererea de anulare a transferului patrimonial materializat în contractul de vânzare-cumpărare imobiliară, autentificat sub nr. 5114/7 noiembrie 2005.
Potrivit art. 80 lit. "b si c" din Legea nr. 85/2006, pot fi anulate la cererea administratorului judiciar, transferurile patrimoniale către terți, prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, cu intenția tuturor parților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel dreptul acestora.
In speță, la 7 noiembrie 2005, prin contractul autentificat sub nr. 5114, debitorul prin administratorul - vinde societății pârâte, "", reprezentată de soțul doamnei, un imobil, teren și construcții.
Prețul de 740.000 lei nu a fost plătit de compărător, neexistând documente contabile care să probeze acestea.
In aceste condiții, este evident că vânzarea s-a făcut cu intenția părților de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori iar prestația debitorului (vânzătorul în cazul nostru) depășește vădit pe cea primită (prețul neplătit în speță).
In consecință, instanța va admite cererea și va anula transferul patrimonial cu repunerea parților în situația anterioară.
2. Referitor la transferul părților sociale.
Prin contractul de cesiune de părți sociale, nr. 676/24.04.200, încheiat după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului, cesionează gratuit părțile sociale deținute la societatea debitoare "" pârâtului.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 85/2006, după ce s-a deschis procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancțiunea nulității, să înstrăineze, fără acordul judecătorului sindic, acțiunile sau părțile sociale sau de interes deținute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
De asemenea art. 79 din 85/2006, sancționează cu nulitatea toate actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
In speță, administratorul debitoarei cesionează părțile sociale după deschiderea procedurii. Trebuie precizat că interpretarea corectă dispozițiilor art. 42 este acea că este interzisă vânzarea acțiunilor sau a părților sociale, fără autorizarea judecătorului sindic, efectuat după inițierea procedurii insolvenței și nu după deschiderea propriu-zisă procedurii, prevăzut de cart. 33 pct. 6.
De aceea și art. 42 face trimitere la întregul conținut al art. 33 și nu la cel al art. 33 al. 6.
Or, art. 33 se referă la procedura de judecată începând cu înregistrarea cererii de deschidere a procedurii și până la pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii generale sau simplificate a insolvenței.
A interpreta in alt fel dispozițiile art. 42 ar însemna să se sustragă de la procedura falimentului și de la răspunderea patrimonială, atunci când este cazul prin cesionarea parților sociale în intervalul dintre înregistrarea cererii de deschidere a procedurii și momentul pronunțării sentinței de deschidere a procedurii generale sau simplificate.
Cesiunea părților sociale s-a făcut cu titlu gratuit, ceea ce dovedește intenția de fraudă a creditorilor.
In consecință, instanța va admite cererea și va anula contractul de cesiune de părți sociale, repunând părțile in situația anterioară.
Capătul de cerere privind înlocuirea administratorului va fi respins, ca rămas fără obiect, repunerea parților în situația anterioara presupune și revenirea administratorului în funcție, pe lângă revenirea în patrimoniul său a părților sociale.
3. Referitor la declararea în faliment a debitorului.
Cererea administratorului judiciar este întemeiată.
Debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare iar administratorul judiciar nu a găsit soluții pentru reorganizarea activității debitoarei.
De asemenea, este de reținut că debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, iar contestația a fost respinsă prin sentința civila nr. 136/F/8.05.2007.
Prin raportul administratorului judiciar din septembrie 2007, aprobat prin hotărârea adunării creditorilor la 10.09.2007, s-a propus intrarea în faliment a debitorului.
Propunerea administratorului judiciar a fost reconfirmată în adunarea creditorilor din 25.04.2008.
Așadar, fiind îndeplinite condițiile art. 107 lit. D din legea nr. 85/2006, instanța va admite cererea administratorului judiciar, va declara în faliment debitoarea, va dispune dizolvarea acesteia și ridicarea dreptului de administrare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs a mun. Bârlad și -, considerând-o nelegală și netemeinică pentru motive diferite.
a mun. Bârlad își precizează și motivează recursul doar în drept, invocând generic dispozițiile art. 229 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursul apărând astfel ca nemotivat în fapt.
Recurenta -, în motivarea recursului susține că, prin sentința recurată, prima instanță a dispus, între altele, și asupra cererii de anulare a transferului de părți sociale.
Numai că, instanța se pronunță doar în raport cu pârâtul, nu și cu pârâta -: "admite cererea de anulare transfer formulată de administratorul judiciar I împotriva pârâtului ".
Prin urmare, hotărârea este nelegală întrucât se pronunță doar în contradictoriu între reclamant și pârâtul, celălalt pârât fiind omis din dispozitiv.
Dispozitivul fiind supus rigorii procedurale, nu se poate aprecia că instanța s-a pronunțat implicit și în raport cu pârâta -.
Totodată, o altă omisiune a hotărârii constă în nemenționarea obiectului acțiunii. Formularea instanței este generică, imprecisă: "admite cererea de anulare transfer". Firesc, se pune întrebarea: al cui transfer?
Instanța a fost sesizată cu o cerere de anulare transfer părți sociale, însă așa cum arată, hotărârea este incompletă.
Aceste situații echivalează cu o nepronunțare asupra capătului de cerere.
Prima instanță trebuia să respingă cererea, deoarece acțiunea fusese promovată de o persoană fără calitate.
Concret, acțiunea aparține, în calitate de lichidator. Această calitate nu o mai avea încă de la momentul în care Curtea de APEL IAȘI,prin decizia nr. 63/28.01.2008, a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare.
Mai mult, instanța se pronunță cu privire la acțiunea administratorului, deși nu administratorul formulase cererea.
Hotărârea este și contradictorie, când o dată se apreciază că, rejudecând, instanța constată întemeiate cererile lichidatorului, pentru ca anterior să se refere la acțiunea administratorului.
Instanța s-a pronunțat nelegal schimbând obiectul cererii, încălcând atât dreptul de disponibilitate al reclamantului, cât și apărarea pârâtei susținută față de acțiune.
Acțiunea s-a întemeiat pe disp. art. 79 din Legea nr. 85/2006, solicitându-se anularea transferului de părți sociale pe motivul fraudării creditorilor și al fictivității actului.
Cu toate acestea, instanța propune un alt temei legal - art. 42, care reglementează o situație pe care reclamanta nu a invocat-o; practic, s-a schimbat natura acțiunii.
Chiar și așa, hotărârea este nelegală.
În primul rând, nerespectarea disp. art. 42 atrage nulitatea absolută a actului și nu nulitatea relativă (anulare).
În plus, textul de lege este explicit și limpede: "după ce s-a dispus deschiderea procedurii". Ori procedura s-a deschis la 08.05.2007, iar actul s-a încheiat la 26.04.2007. Interpretarea instanței este forțată și netemeinică. De altfel, în literatura de specialitate s-a apreciat că acest gen de acte întocmite înainte de deschiderea procedurii, ulterior înregistrării cererii introductive, rămân valabile.
În interpretarea sa, instanța greșește conceptual și principial, ignorând faptul că momentul deschiderii procedurii este relevant, adică pronunțarea unei hotărâri și nu cererea introductivă. De altfel, și alte instituții și proceduri ale legii se raportează la data deschiderii procedurii.
Hotărârea este nelegală și pentru că încalcă disp. art. 24 din Legea nr. 85/2006, care prevăd obligativitatea instanței de "desemnare" a lichidatorului. Instanța nu îl desemnează, ci îl confirmă, ceea ce este în afara legii.
Totodată, considerentele hotărârii nu cuprind nici o referire la această mențiune din dispozitiv, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii.
În sfârșit, lichidatorul "confirmat" se afla într-un caz de incompatibilitate, fiind în același timp și lichidatorul unei debitoare a debitoarei "" Bârlad, respectiv "-" -.
În drept se invocă disp. art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând motivele de recurs ale recurentei - în contextul probelor administrate în cauză, a situației de fapt și de drept invocată, în corelare cu prevederile dispozițiilor legale ce reglementează motivele care pot conduce la casarea sentinței recurate, instanța de recurs constată că recursul este fondat.
În acest sens instanța de recurs reține că prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu și cu recurenta-pârâtă -, ce era parte în proces în calitate de reprezentant - administrator al "" Bârlad, fiind parte în contractul de cesiune părți sociale a cărui anulare s-a cerut.
Astfel pronunțarea primei instanțe numai în contradictoriu cu, nu și cu pârâta -, echivalează cu omisiunea de a se pronunța în privința unei părți din proces, sentința neputându-i fi opozabilă.
De asemenea se constată că în dispozitiv nu se consemnează unul din obiectele deduse judecății, respectiv anularea transferului de părți sociale, această omisiune apărând ca o nepronunțare pe fondul cauzei.
Pentru aceste motive în contextul disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă care impune analizarea cauzei în recurs sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prev. de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată și consideră că motivele de recurs analizate și reținute pot fi soluționate numai printr-o casare cu trimitere spre rejudecare când prima instanță alături de aceste motive le va avea în vedere și pe celelalte precizate în cererea de recurs.
În privința recursului declarat de a mun. Bârlad, instanța de recurs, reține că acesta este nul prin faptul că nu a fost motivat în termen legal de recurs și în fapt, precizarea doar a dispozițiilor legale ce reglementează capitolul recursului din Codul d e procedură civilă nefiind suficient pentru a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
În concluzie, instanța de recurs va admite recursul declarat de - și va casa sentința primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
Va admite excepția nulității recursului formulat de Bârlad invocată de " LRJ" I, constatând nul recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de -, împotriva sentinței civile nr. 364/F din 08 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Admite excepția nulității recursului formulat de V, invocate de " LRJ" I - în calitate de lichidator și, în consecință:
Constată nul recursul formulat de V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
04.03.2009
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1158/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
