Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 44/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței nr. 399/S din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă lichidatorul judiciar, lipsă fiind recurentul-creditor - I, intimatul-debitor SC " " I și intimatul-creditor SC " Grup" SRL
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
La data de 14.01.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Lichidatorul judiciar, prin domnul solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar. să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 399/S din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința comercială nr. 399/S/ 10 octombrie 2007, Tribunalului Iași, judecător sindic, s-a dispus:
Respinge cererea privind autorizarea creditorului Administrația Finanțelor Publice Municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26, să introducă și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului falit.
Respinge obiecțiunile la raportul final al lichidatorului judiciar formulate de același creditor.
În temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului, cu sediul social în I,-,. 825,. B, . l,. 4.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din lege, descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 dispune notificarea prezentei sentințe prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de radiere.
În temeiul art. 4 aprobă raportul lichidatorului judiciar Cabinetul Individual de Practician în Insolvență și dispune ca din fondul de lichidare constituit la. să-i fie achitată acestuia suma de 1.580 lei.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 89/S/21.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului
La data de 30.05.2007 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului. Copii după raportul final și actele anexe au fost comunicate debitorului, creditorilor și afișate la ușa instanței.
În termen legal, creditorul a Municipiului Iaf ormulat obiecțiuni la raportul lichidatorului judiciar și a solicitat să fie autorizat să formuleze și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale.
În motivarea obiecțiunilor,în esență,creditorul arată că lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, nu a stabilit persoanele vinovate și nu a depus toate diligentele pentru clarificarea situației patrimoniale a debitorului.
Obiecțiunile formulate de creditor vor fi respinse ca fiind neîntemeiate, pentru motivele ce le vom arăta în cele ce urmează:
Așa cum arată lichidatorul judiciar (fila 131 și urm.) din analiza datelor și documentelor dosarului rezultă că nu au fost săvârșite fapte de natura celor enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și care ar putea atrage răspunderea patrimonială a organelor de conducere sau de supraveghere. Pe da altă parte, așa cum rezultă din analiza întregului ansamblu probator administrat în cauză, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit cu toată diligenta obligațiile prevăzute de lege, desfășurând activitățile specifice și întocmind documentele necesare,pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Analizând cererea privind autorizarea, prin prisma dispozițiilor legale incidentele constată că aceasta este vădit neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței stabilește în mod expres că cererile având ca obiect răspunderea personală pot fi introduse numai de către administratorul sau lichidatorul judiciar (art. 138, alin. l) iar în condiții speciale și de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului-sindic. Astfel, art. 138, alin. 3 din noua lege stabilește că numai în condițiile în care administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau a omis să formuleze acțiunea în răspundere personală,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să-1 autorizeze să introducă o astfel de acțiune. Ori,în speță,așa cum s-a arătat mai sus,lichidatorul judiciar și-a exprimat fără echivoc poziția în legătură cu răspunderea personală,arătând că nu există probe care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a societății debitoare și activitatea organelor de conducere ale acesteia.
Ca urmare nu este îndeplinită nici una dintre condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii creditorului.
În condițiile expuse, va fi admisă propunerea lichidatorului judiciar și se va dispune închiderea procedurii declanșate împotriva debitorului potrivit disp.art.l31din Legea nr. 85/2006,cu consecința radierii acestuia din registrul comerțului și evidentele fiscale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a județului I - municipiului I, susținând că:
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că Legea 85/2006 stabilește în mod expres că cererile având ca obiect răspunderea personală pot fi introduse numai de către administratorul sau lichidatorul judiciar, iar în condiții speciale și de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului-sindic.
Este adevărat că prin noul act normativ, calitatea procesuală activă în ceea ce privește acțiunea în stabilirea răspunderii personale, a fost transferată de la creditori la lichidatorul judiciar sau comitetului creditorilor. La data de 30.05.2007 lichidatorul judiciar desemnat a întocmit și depus raportul final cu propunerea de închidere a procedurii, fără a promova acțiunea în contradictoriu cu organele de conducere, împrejurare față de care Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat cerere pentru a fi autorizat, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din actul normativ menționat.
La termenul stabilit pentru data de 10.10.2007, instanța de fond a respins cererea creditorului bugetar privind autorizarea, precum și obiecțiunile împotriva închiderii procedurii în această fază.
II. Consideră că soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică.
Având în vedere împrejurarea că în cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru a se desemna comitetul creditorilor întrucât și-au anunțat creanțele doar doi creditori, iar legea prevede că acest comitet să fie format din minim 3 membri, cererea trebuia admisă, fiind pe deplin legală.
Solicită a se observa că lichidatorul judiciar s-a preocupat de identificarea eventualilor creditori și a realizat o procedură telegrafică, așa cum demonstrează și actele depuse la dosar, în acest sens s-a întocmit un raport primar la data de 20.04.2007 și raportul final la 30.05.2007.
Pe de altă parte, nu sunt indicate în nici unul din rapoartele sale, cauzele și împrejurările care au condus la intrarea debitoarei în incapacitate de plată, ci menționează că administratorul nu a săvârșit nici una din faptele descrise la pct. l al art. 138, fără a arăta pe ce se bazează susținerile sale (o expertiză contabilă etc.)
În raportul final, lichidatorul judiciar solicită instanței pronunțarea unei hotărâri de închidere a procedurii insolvenței motivând că administratorul debitorului nu deține bunuri mobile, imobile care pot acoperi creanțele creditorilor.
Deși a învederat instanței de judecată împrejurarea că societatea a fost sancționată contravențional de mai multe ori pentru nerespectarea legislației în materie financiar contabilă (nedepunerea bilanțurilor, neefectuarea inventarierii patrimoniului, efectuarea de operațiuni fără a fi înregistrate în contabilitate), așa după cum rezultă din procesele-verbale de sancționare a contravențiilor depuse la dosar și că vinovat de aceste sancțiuni se face administratorul firmei, prin sentința recurată sunt respinse atât obiecțiile creditorului bugetar, precum și cererea de autorizare de a formula acțiunea în contradictoriu cu persoanele responsabile, lipsind-o astfel de un drept legal în încercarea de a recupera măcar o parte din datoriile pe care le are față de bugetul de stat.
În speță, creditorul bugetar a solicitat să fie autorizat a demonstra că se impunea analizarea de către instanța de fond a sancțiunii prevăzute de lege, întrucât din actele dosarului rezultă și sunt indicii că s-au săvârșit fapte prevăzute de art.138, iar creditorul nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1.
Critică sentința anterior menționată pentru aceea că instanța de fond a preluat doar punctul de vedere al lichidatorului judiciar cu privire la incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 și i-a respins cererea cu privire la autorizare având la bază doar singura frază a acestuia, cu ignorarea punctului de vedere al organului fiscal.
Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale 399/S /10.10.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv pentru continuarea procedurii și autorizarea instituției pentru a formula acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din actul normativ in vigoare.
Analizând global motivele evocate se constată că recursul nu este fondat.
Corect prima instanță a reținut că raportul final al lichidatorului judiciar care cuprinde propunerea de închidere a procedurii pentru lipsa bunurilor din averea debitorului constituie drept temei al soluției adoptate.
Față de prevederile Legii nr. 85/2006, dacă lichidatorul judiciar nu a cerut și stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere și nici comitetul creditorilor în condiții speciale cu încuviințarea judecătorului sindic nu a formulat o astfel de cerere o altă persoană nu poate fi autorizată în acest sens. Aceasta deoarece nu se poate adăuga la lege.
Criticile recurentei cum că din partea lichidatorului judiciar nu s-a întocmit un raport amănunțit cu privire la cauzele care au dus la starea de insolvență și persoanele vinovate sunt neîntemeiate.
Lichidatorul judiciar a depus toate diligențele pentru clarificarea situației patrimoniale debitorului reținând în raportul întocmit că nu s-au săvârșit fapte din cele prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, care de principiu pot antrena răspunderea organelor de conducere sau de supraveghere.
Așa fiind, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile legale specifice și a întocmit documentele necesare pe care le-a pus la dispoziția judecătorului sindic.
Art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede că numai atunci când administratorul sau lichidatorul a omis să stabilească cauzele insolvenței și să facă acțiune pentru stabilirea răspunderii personale, aceasta o poate face comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic.
Ori, în speță, nu s- procedat în acest mod pentru că nu era cazul, din moment ce lichidatorul și-a exprimat ferm poziția relevând că nu sunt probe care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență și faptele concrete ale persoanelor de conducere.
Pentru toate aceste motive, urmează a se respinge recursul și a se menține sentința, instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de a Municipiului I prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 399/S din 10 octombrie 2007 Tribunalului Iași -judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.01.2008
Tribunalul Iași
Jud. sindic
B G
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
