Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 443/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.443/ Dosar nr-
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- -a - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarele și LEASING împotriva sentinței civile nr.1109/Sind din 7 mai 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentelor creditoare Leasing, a intimatei debitoare Ta prin administrator judiciar, precum și a intimaților creditori Com, Banca R România, Banca Transilvania - Sucursala B, Banca Transilvania Sucursala B, Direcția Fiscală B, Banca Românească, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Leasing, Romtelecom, Do, Mecanic Import Expert, Broker de Asigurare, Com, -, Leasing (Romania), B, -Trans prin lichidator, B, Business Co, Educational, Li, Proto, B, Bank Romania, Co, Baterii, Auto RL. Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Servicii, Primăria comunei, Bank - Sucursala B și Business
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1109/SIND/7.05.2009 Tribunalul Brașov prin judecătorul sindic a respins contestațiile formulate la tabelul preliminar de creditorii Leasing, Com, și Banca CR România.
În motivarea hotărârii se arată că primii trei creditori au depus tardiv declarațiile de creanță, deși au recunoscut primirea notificării administratorului judiciar. Motivele invocate referitoare la mutarea sediului nu au fost reținute în justificarea depunerii tardive a declarației, creditorii având obligația de a înregistra la dosarul cauzei declarația cu posibilitatea de a arăta termenul până la care vor complini lipsurile în documentația anexă.
Împotriva hotărârii au declarat recurs creditoarele și Leasing solicitând admiterea cererilor de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță și includerea creanțelor în tabelul preliminar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că perioada de 11 zile avută la dispoziție pentru comunicarea declarației de creanță a fost insuficientă pentru realizarea actelor procesuale. Deși administratorul judiciar a fost numit la 4.12.2008, acesta a procedat cu întârziere la comunicarea notificărilor către creditori, producând acestora prejudicii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea Leasing a arătat că s-au încălcat dispozițiile privitoare la repunerea în termen, textul de lege neobligând partea să anunțe prealabil invocarea acesteia. Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivarea cu privire la solicitarea creditoarei de a restitui bunurile aflate în leasing la debitoare și întemeiată pe prevederile art.90 din legea nr.85/2006. Cum textul de lege nu distinge între momentele în care se poate cere de către proprietar înscrierea valorii bunului, rezultă că cererea nu poate fi apreciată ca tardivă.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și cu actele dosarului, în baza art.3041Cod procedură civilă se constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Cu privire la recursul creditoarei, se constată că aceasta a recunoscut primirea în termen a notificării emise de administratorul judiciar, însă a invocat imposibilitatea formulării cererii și a documentațiilor aferente, considerând perioada de timp insuficientă. Motivele invocate de creditoare nu pot fi reținute din perspectiva prevederilor art.103 Cod procedură civilă care permit repunerea în termen doar părții care dovedește că a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Ori, prin argumentele prezentate recurenta creditoare nu menționează și nici nu justifică o împrejurare care să o apere împotriva decăderii. Neglijența manifestată de compartimentul de contabilitate în furnizarea deficitară a documentelor nu constituie o împrejurare de împiedicare a introducerii în termen a declarației de creanță. Nici modul de stabilire a termenelor de depunere a declarației de creanță ce este prevăzut de lege și nu de administratorul judiciar nu constituie împrejurări care să determine repunerea în termen sau prelungirea termenului de depunere a declarației de creanță. De asemenea, față de primirea notificării emise de administratorul judiciar, anterior expirării termenului legal de depunere a declarației de creanță, în mod greșit invocă recurenta-creditoare încălcarea obligației de către administratorul judiciar. În consecință, față de considerentele reținute în mod corect de prima instanță, urmează a respinge ca nefondat recursul creditoarei
În legătură cu recursul creditoarei Leasing se constată că aceasta a invocat în susținerea cererii de repunere în termen aspecte legate de mutarea sediului societății, fără însă a justifica și a dovedi cu acte perioada în care a avut loc schimbarea sediului cât și perioada în care nu a avut acces la evidențele contabile. Mai mult, creditoarea a menționat în cuprinsul contestației formulate sediul anterior la care a primit notificările administratorului judiciar, fără a uza de prevederile art.98 Cod procedură civilă, astfel încât dacă a avut posibilitatea formulării în termen a contestației, se prezumă că avea și posibilitatea depunerii la termen a declarației de creanță.
Cu referire la cererea de restituire a bunurilor aflate în leasing întemeiată pe prevederile art.90 din legea nr.85/2006, se constată că recurenta-creditoare a solicitat în fapt înscrierea la masa credală a bunurilor nerestituite, astfel încât în mod corect judecătorul sindic a soluționat cererea în mod unitar. Prevederile art.90 din legea nr.85/2006 menționează datele la care proprietarul este îndreptățit să ceară înregistrarea creanței în tabelul creditorilor. Primul moment prevăzut de art.90 alin.1 din lege se referă la data înregistrării cererii introductive care în speță era la 30.09.2008, ori față de această dată, contractele de leasing erau reziliate, potrivit mențiunilor creditoarei, iar aceasta cunoștea refuzul debitoarei de restituirea bunului, astfel încât, termenul pentru înregistrarea la masa credală a valorii bunurilor nerestituite era termenul stabilit pentru depunerea declarațiilor de creanță, termen ce nu a fost respectat de creditoarea - recurentă.
Prin urmare, față de considerentele de mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Leasing, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele și Leasing împotriva sentinței civile nr.1109/SIND/7.05.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa
- - - - -a -
Grefier,
Red.: / 7.10.2009
Tehnored.: / 14.10.2009 / -3 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Gabriela Comșa
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
