Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 444/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.444/ Dosar nr-
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- -a - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea INDUSTRIAL B împotriva sentinței civile nr.1584/Sind din 30 iunie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei creditoare Industrial B și a intimatei debitoare Electric
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1584/Sind/2009, Tribunalul Brașova respins cererea creditoarei Industrial de deschidere a procedurii insolvenței față de creditoarea Electric, reținându-se următoarele considerente:
Potrivit art. 3 al. 1 pct.1 lit. a si b din Legea nr.85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după circa 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Debitorul nu a recunoscut starea sa de insolvență, neprezentându-se la judecata cauzei.
S-a constatat că reclamantul - creditor invocă o creanță de 34332,70 lei față de pârâtul - debitor, fără să facă vreo dovadă că aceasta este certă, lichidă și exigibilă, conform art. 379 Cod procedură civilă. Dovada acestei creanțe și a caracterului său cert, lichid și exigibil se putea face cu un titlu executoriu sau cu un alt mijloc de probă enumerat de art. 46 Cod comercial. Acest text de lege prevede însă că dovada obligațiilor debitorului se putea face cu facturi acceptate de către acesta. Or, în speță, cele două facturi depuse de creditor ca probă nu sunt acceptate de debitor. În consecință, ele nu puteau face dovada certitudinii și exigibilității creanței reclamantei față de pârâtă. De asemenea, nici din contractul de vânzare cumpărare nr. 3278/20.08.2008 nu rezultă acest fapt, având în vedere că în acest contract se face referire la pct. 6.1 la prețurile produselor cuprinse în anexa nr. 1 care face parte din contract, iar această anexă nu este depusă la dosar. De asemenea, scrisoarea de inventariere de la fila 9 din dosar figurează semnată din partea debitoarei de către contabilul șef, care nu poate angaja societatea debitoare în relații comerciale cu terții. În consecință, nefiind depus un titlu al creanței reclamantei, din care să reiasă dovada creanței sale certe, lichide și exigibile, nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Industrial invocând următoarele motive.
Instanța de fond, fără o motivație exactă, nu a luat în considerare că facturile emise sunt recunoscute și însușite la plată de către debitoare, că debitul restant depășește pragul legal și că debitoarea nu a formulat contestație conform art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat.
Potrivit definiției legale, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Lipsa contestației prevăzute de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 nu reduce posibilitatea debitoarei de a face apărări de fond în legătură cu răsturnarea prezumției de insolvență vădită în cazul neplății unor datorii scadente.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că dovada obligațiilor debitorului se putea face cu facturi acceptate de către acesta, aspect ce nu se regăsește în speță. Astfel, cele două facturi depuse de creditor ca probă nu sunt acceptate de debitor și nu pot face în aceste condiții dovada certitudinii și exigibilității creanței. De asemenea, contractului de vânzare cumpărare îi lipsește anexa de individualizare a prețurilor iar scrisoarea de inventariere este semnată de o persoană care nu avea îndrituirea legală de a angaja societatea în relațiile comerciale cu terții.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Industrial împotriva sentinței nr.1584/Sind/2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa
- - - - -a -
Grefier,
Red.: / 05.11.2009
Tehnored: / 11.11.2009/ - 4 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Gabriela Comșa
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
