Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 456/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 456/2009
Ședința publică din data de 03.02.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1075/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr- în contradictoriu cu intimații: - CONSTRUCȚII SA B, - EXPERT SRL B, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru în conformitate cu disp. art. 17din Legea nr. 146/1997 și art. 86 din OUG nr. 51/1998.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar, cu privire la recursul declarat de AVAS B, pozițiile procesuale ale intimaților: EXPERT, și .
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.civ.
Curtea în urma deliberării, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare în baza actelor și lucrărilor aflate la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1.075 din data de 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Ns -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de lichidatorul judiciar EXPERT L și de pârâții,.
De asemenea, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 de comitetul creditorilor prin reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva pârâților, ȘI.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că aceasta este fondată. Astfel, potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 85/2006 "Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termenul de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii".
Totodată, relevă instanța de fond, data de la care trebuiau cunoscute persoanele care au cauzat apariția stării de insolvență este data la care s-a depus la dosar raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au dus Construcții B la încetare de plăți și anume 15 mai 2002 ( 122 și 133 din dosarul de insolvență).
În aceste condiții, instanța a apreciată că față de data de 10 decembrie 2007, când a fost introdusă acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, s-a depășit cu mult termenului de prescripție de 3 ani de la data depunerii raportului menționat.Împrejurarea invocată de reclamantă pentru respingerea excepției și anume aceea că lichidatorul judiciar nu ar fi întocmit un raport amănunțit deoarece nu a menționat persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență. nu a fost reținută de instanța de fond în condițiile în care lichidatorul nu consideră că aceste persoane sunt vinovate de ajungerea debitoarei în această situație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B olicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate și trimiterea cauzei instantei de fond în vedere judecării cererii de antrenare a răspunderii pe fond.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispozitiile art. 299 si următoarele pr.civ. creditoarea a arătat că în cadrul dosarului de insolvență al debitoarei CONSTRUCTII, a solicitat autorizarea creditorilor în vederea promovării cererii de antrenare, cerere însusită si de ceilalti 2 membrii ai Comitetului creditorilor. Ulterior autorizării, a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale solicitând instantei de fond obligarea fostelor organe de conducere la plata întregului pasiv rămas neacoperit în urma derulării întregii proceduri.
Față de cererea de antrenare a răspunderii care a fost solutionată prin sentinta recurată, creditoare a arătat că aceasta a fost formulată după trecerea termenului de prescriptie si totodată lichidatorul judiciar nu a considerat de-a lungul derulării procedurii că organele de conducere ale debitoarei CONSTRUCTII sunt vinovate de ajungerea debitoarei în această situatie.
Cu privire la prescriptia dreptului material la actiune, creditoarea a învederat că instituția juridică a prescripției extinctive are o deosebită importanță având în vedere efectele pe care aceasta le produce. Astfel, prin împlinirea termenului de prescripție, situația debitorului se consolidează, în sensul că dintr-una incertă devine una certă, iar creditorii care au rămas în pasivitate sunt sancționați pentru neglijența lor.
În privința acestor aspecte, s-a relevat că tabilirea intervalului de timp în care trebuie exercitat dreptul la actiune este foarte importantă, iar n cuprinsul art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu există nici o dispoziție specială referitoare la prescripția acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere ale agenților economici ajunși în stare de insolvență, astfel încât se considera a fi aplicabile dispozitiile dreptului comun în materie de prescripție extinctivă care este reprezentat de Decretul-lege nr. 167/1958.
De asemenea, s-a subliniat faptul că acțiunea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 este, după caz, o acțiune în răspundere delictuală sau contractuală, prin ea urmărindu-se valorificarea unui drept de creanță născut, fie dintr-un act juridic (contract de mandat sau de muncă), fie dintr-un fapt juridic ilicit, fiind necesar a se stabili care este momentul de la care începe a curge termenul de prescriptie.
Termenul de prescripție extinctivă este acel interval de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii posibilității de a mai obține condamnarea pârâtului la executarea obligației ce îi revine.
. prescripției extinctive este o chestiune de prim ordin, fiind reglementată în mod expres de lege, părțile neputând, în nici un caz, să stabilească, ele însele, acest moment.
În continuarea motivării recursului, creditoarea a invocat și dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958, arătând că pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa. Or, pentru ca această posibilitate reală de a actiona să existe, este necesar atât să se deschidă procedura cât și să se cunoască paguba și pe C care răspunde de ea.
S-a relevat și împrejurarea că lichidatorul judiciar, pe parcursul derulării procedurii, nu a întocmit un raport amănuntit u privire la persoanele ce se fac vinovate de starea de insolvență a CONSTRUCTII
În aceste condiții, creditoarea consideră că termenul de prescriptie nu a început să curgă, creditorii, prin Comitetul constituit nefiind vinovati de pasivitatea organului abilitat atât să introducă o astfel de cerere cât si să întocmească un raport cauzal amănuntit cu privire la persoanele vinovate de starea de insolvență - lichidatorul judiciar.
Sub, acest aspect, creditoarea solicită analizarea tuturor rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar si să constate ca nici unul nu îndeplineste cerinta impusă de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
S-a reiterat și faptul că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce priveste creanta bugetară înscrisă de si preluată de, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contributiilor la Fondul National Unic de Asigurări Sociale si de Sănătate, raportat la obligatiile angajatorilor prevăzute de legislatia în vigoare privind asigurările de sănătate, ichidatorul având obligația să mentioneze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite aceste contributii la fond.
Față de aceste considerente, creditoarea solicită a se constata că exceptia invocată de lichidatorul judiciar este nefondată, cu consecință admiterii recursului și respingerii exceptiei privind prescriptia dreptului.
Prin întâmpinările formulate de intimații: CONSTRUCȚII B, prin lichidator judiciar EXPERT B, s-a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta apreciaza recursul declarat ca fiind neintemeiat si in aceste conditii urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
In mod legal si temeinic judecatorul sindic a retinut incidenta dispozitiilor art. 139 din Legea 85/2006, text conform caruia,actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii,
Termenul de prescriptie reglementat de textul enuntat a inceput sa curga la data depunerii raportului lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus debitoarea la incetare de plati. Acest raport a fost depus la data de 15.05.2002. Or, in cazul concret dedus judecatii, cererea de angajare a raspunderii a fost introdusa la instanta la data de 10.12.2007, mult dupa trecerea termenului de prescriptie de 3 ani de la data depunerii raportului mentionat.
Prin recursul declarat, recurentul critica activitatea lichidatorului judiciar prin prisma neidentificarii persoanelor responsabile de starea de insolventa a debitoarei. In realitate, prin raportul depus la 15.05.2002, lichidatorul judiciar nu a identificat aceste persoane pentru ca a considerat ca starea de insolventa nu a fost generata de vreun fapt ilicit al administratorilor statutari sau al vreunei alte persoane responsabile. Daca pe baza acestui raport creditoarea recurenta a identificat vreun fapt ilicit, trebuia sa actioneze impotriva presupusei persoane responsabile in termenul de prescriptie de trei ani.
Prin lipsa nominalizarii vreunei persoane responsabile de catre lichidatorul judiciar datorita neidentificarii faptelor ilicite care sa conduca la starea de insolventa a debitoarei nu rezulta ca cererea de angajare a raspunderii fostilor administratori poate fi introdusa oricand, cu incalcarea termenului de prescriptie, cu atat mai mult cu cat cererea de angajare formulata de catre creditoare este intemeiata exclusiv pe datele aceluiasi raport intocmit de catre lichidatorul judiciar, asa cum rezulta din studierea demersului dedus judecatii judecatorului sindic.
Altfel spus, creditoarea nu a avut alte elemente pentru formularea cererii de angajare a raspunderii decat raportul din 15.05.2002, situatie in care termenul de prescriptie curge de la data depunerii acestui raport la dosarul de insolventa al debitoarei. Chiar daca prin acest raport nu este nominalizata vreo persoana responsabila, creditoarea ar fi trebuit sa cunoasca fapta ilicita si persoanele responsabile inca de la data depunerii acestui raport, in conditiile in care sustine cu tarie ca exista astfel de fapte ilicite care au determinat starea de insolventa a debitoarei iar prejudiciul este cert si determinat.
Prin cererea de chemare in judecata nu se invoca fapte si imprejurari care sa nu fi putut fi cunoscute de catre creditoare inca de la data primului raport privind cauzele starii de insolventa. Mai mult, creditoarea nu invoca si nu face dovada vreunei alte imprejurari ulterioare acestui moment care sa fi determinat cunoasterea unor noi elemente care sa intemeieze promovarea unei cereri de angajare a raspunderii. In consecinta, stabilirea de catre judecatorul sindic a momentului de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie este corecta.
Pentru aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1.075 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
jud.fond:.
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
