Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 564/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 564/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC SRL CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 4109/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata -creditoare SC SA, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii judiciare.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor debitoarei-recurente, avocatele și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei pentru recurs, însă având în vedere că acesta vizează cheltuielile de judecată, apreciază că recursul este scutit de plata taxelor judiciare.
Reprezentantele recurentei declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantele recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că instanța are posibilitatea să facă o apreciere a cheltuielilor de judecată dar raportat la munca depusă, de ambele avocate, obiectul cauzei și valoarea creanței, nu se impunea cenzurarea acestora. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4190/20.11.2008 Tribunalului Comercial Cluj s-a admis în parte contestația formulată de debitoarea SC SRL.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea SC SA A I, împotriva debitoarei SC SRL C-N, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
A fost obligată creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei, în cuantum de 5.295 lei, reprezentând onorariu avocațial.
S-a respins restul cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, până la concurența sumei de 10.590 lei.
În motivare se arată că, creditoarea SC SA a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale și deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 168.942,7 lei.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat la data de 16.03.2007 contractul de vânzare-cumpărare comercială nr.85â, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de beton cu serviciile aferente, respectiv transport și închiriere pompă de beton. În baza art.3 din cap.IV din contract, plata urma a se efectua la 30 de zile de la data emiterii facturii prin ordin de plată, filă CEC sau numerar.
Cererea creditorului a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 al.1 din Legea nr. 85/2006, iar la termenul din data de 4 septembrie 2008 debitoarea a formulat contestație, solicitând respingerea cererii creditoarei, obligarea acesteia la consemnarea unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței pretinse, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, întrucât aceasta nu este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței datorită faptului că creanța acesteia față de debitoare nu este certă.
În motivarea contestației debitoarea a arătat că, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare indicat de creditoare în cuprinsul cererii, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.110/19.03.2007 în care debitoarea are calitatea de vânzător, iar creditoarea calitatea de cumpărător. Acest contract a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de agregate de balastieră, iar conform art. 3.3 plata produselor urma a se face prin virament bancar, prin numerar sau prin ordin de compensare, compensarea realizându-se cu betoane, prețul fiind cu 20% mai mic față de prețul de listă al creditoarei.
Conform acestui contract între părți au intervenit operațiuni de compensare a datoriilor, semnându-se în acest sens mai multe ordine de compensare, în care este indicată și compensarea unor datorii cuprinse în facturile nr.-, -, - pe care creditoarea le pretinde în cererea introductivă.
În conformitate cu disp. art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct.12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că, în susținerea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma de 168.942,70 lei.
Înscrisul depus la dosar, respectiv contractul încheiat între părți, nu face dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât aceasta nu întrunește cerințele prevăzute de art. 379 alin. 3.pr.civ. Conform acestor dispoziții legale, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Or, în speță, certitudinea creanței se află sub semnul îndoielii, întrucât, deși la dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri care atestă numeroase operațiuni de compensare, pe verso-ul acestora fiind înscrise chiar o parte din facturile a căror contravaloare s-a solicitat pe calea acțiunii deduse judecății, creditoarea a solicitat și cuantumul acestora.
Astfel, factura fiscală nr. - din 31.10.2007, factura fiscală nr. - din 12.11.2006 și respectiv factura nr. - din 20.11.2007 a fost în parte supusă operațiunii de compensare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la filele 137,139,141,143,145,147,149,151,153.
Așadar, chiar dacă, prin diferență, creanța pretinsă depășește valoarea prag, instanța a apreciat că aceasta nu este nici certă și nici lichidă, întrucât, așa cum s-a arătat, câtimea ei nu este nici exact determinată și nici determinabilă, în sensul disp. alin.4 din art. 379.pr.civ.
Pe de altă parte, în cadrul examinării unei cereri de deschidere a procedurii, instanța trebuie să verifice și o altă condiție de admisibilitate și anume starea de insolvabilitate, care de regulă este prezumată în ipoteza în care creanța este mai veche de 30 de zile. Însă, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv ordine de plată și extrase de cont aferente perioadei de după data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv octombrie, noiembrie 2008, instanța a reținut că starea de solvabilitate a debitoarei nu poate fi pusă la îndoială, atâta timp cât, în perioada arătată aceasta a făcut numeroase plăți către bugetul de stat și a avut rulaje însemnate prin conturi, soldul contului la data de 03.11.2008 fiind într-un cuantum mult superior creanței pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Referitor la susținerile debitoarei cu privire la nulitatea biletului la ordin depus de către creditoare, instanța le-a înlăturat, întrucât acest bilet la ordin nu a fost atacat și, mai mult decât atât, acesta constituie titlu executoriu, însă, nu este să conducă la deschiderea procedurii, întrucât considerentele expuse mai sus au înlăturat prezumția de insolvabilitate.
Așadar, cererea formulată de creditoare nu întrunește cerințele prevăzute de disp. art.3 pct.1 lit.a, pct.6 din Legea nr.85/2006, nefăcându-se dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel încât, în temeiul disp. art. 33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, cererea formulată de creditoare a fost respinsă ca neîntemeiată, admițându-se în parte contestația formulată de debitoarea SC SRL.
În ceea ce privește cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în două onorarii avocațiale în cuantum de 5.295 lei fiecare, instanța a apreciat că aceasta este justificată doar în parte, întrucât, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de munca prestată de cele două apărătoare ale debitoarei, ale căror susțineri au și fost în parte înlăturate, instanța a apreciat că acordarea unui onorariu avocațial în cuantum de 5.295 lei, este suficient în prezenta cauză.
Astfel, în temeiul art. 274 alin.3 pr.civ. creditoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei în cuantum de 5.295 lei, reprezentând onorariu avocațial, restul cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, până la concurența sumei de 10.590 lei, a fost respinsă.
Împotriva sentinței formulat recurs SC SRL C N, solicitând admiterea recursului modificarea în parte sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii recurentei cu privire la obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii avocațiale în cuantum de 10.590 lei și a cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta arată că în fapt, în mod nelegal instanța respins cererea recurentei privind acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii avocațiale, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și munca prestată de cele două apărătoare.
Art.132 din Statutul profesiei de avocat prevede: Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Faptul că s-a cerut deschiderea procedurii recurentei, societate cu un număr de 37 angajați, cu numeroase contracte ferme în derulare, de o valoare considerabilă, a avut pentru aceasta un impact deosebit, fiind pusă într-o situație nefavorabilă față de partenerii de afaceri. De asemenea, trebuie menționată și suma importantă de bani pentru care creditoarea SC SA a cerut deschiderea procedurii, și anume, 168.942,7 lei.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit art.274 Cod proc.civ. "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
În cauză creditoarea formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL C N, reprezentată de Cabinet avocat .
Cererea de chemare în judecată fost însoțită de un set de acte, iar apărătoarea debitoarei prin apărările formulate, inclusiv contestația la cererea de deschidere procedurii insolvenței, au combătut susținerile creditoarei, prin sentința pronunțată reținându-se că suma pretinsă de către creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, iar debitoarea nu se află în insolvență.
Raportat la munca depusă, la apărările formulate și actele depuse, instanța constată că nu se justifică micșorarea onorariului avocațial al reprezentantei debitoarei.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304 (9) și art.312(3).civ, va admite recursul declarat de SC SRL C N în contradictoriu cu intimata SC SA având ca obiect sentința civilă nr. 4109/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- și va modifica sentința, în sensul admiterii în totalitate a cererii formulată de către recurentă, de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.950 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC SRL C N în contradictoriu cu intimata SC SA având ca obiect sentința civilă nr. 4109/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-.
Modifică sentința recurată în sensul admiterii în totalitate a cererii formulată de către recurentă de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.950 RON.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/6.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
