Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 471/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 471/2009
Ședința publică din data de 03.02.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării hotărârii, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței comerciale nr. 2294/2008 pronunțată la data de 09.10.2008 în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații: - - SUCURSALA C, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.01.2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 2.294 din data de 09.10.2008 pronunțată în dosarul nr. - de Tribunalul Comercial Clujs -a respins, ca inadmisibilă, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, în contradictoriu cu debitoarea - SUCURSALA
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:
Dat fiind faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată, România era stat membru al Uniunii Europene, instanța apreciază că acțiunea formulată trebuie analizată prin prisma dispozițiilor relevante din dreptul comunitar, respectiv a Regulamentului Consiliului Uniuni Europene (CE) nr. 1.346/2000, privind procedurile de insolvență, intrat în vigoare la data de 31 mai 2002.
Pentru a dispune în acest fel, instanța a reținut că pe teritoriul României este pe deplin aplicabil acest regulament, începând cu ianuarie 2007, conform art. 4 alin. 2 din Tratatul de aderare al României și Bulgariei la UE, semnat la data de 24.04.2005. Conform art. 3 din același act, de la acest moment, România se bucură de toate drepturile și este ținută de toate obligațiile unui stat membru.
Astfel, sunt incidente prev. art. 249 E, care reglementează actele de drept comunitar derivat, a căror adoptare se fundamentează pe dreptul primar. Acest text stipulează expres că, regulamentele au aplicabilitate generală, ele fiind obligatorii în toate elementele lor și direct aplicabile în toate statele membre, fără să facă obiectul vreunei măsuri de transpunere și se impun ordinii juridice naționale, încă din momentul intrării în vigoare.
Pe baza dispozițiilor Tratatului, E, a dezvoltat în jurisprudența sa, începând cu cauzele & și, principiile aplicabilității directe și a priorității dreptului comunitar, care presupun că o dispoziție comunitară care este clară, precisă și neafectată de condiții, trebuie aplicată cu prioritate de către judecătorul național, autoritățile naționale neavând nici o putere de apreciere discreționară, în ceea ce privește punerea ei în practică.
Or, regulamentul este prin natura lui, instituită de art. 249 din Tratat, direct aplicabil și se impune judecătorului național, acesta neputând invoca o dispoziție națională cu prevederi contrare, sau o lege cu caracter de subsidialitate, în domeniu analizat, care primește incidență numai în ipoteza inexistenței unei convenții interstatale.
Ca atare, a apreciat judecătorul sindic, în ceea ce privește competența de a deschide procedura insolvenței, element de extraneitate, sunt aplicabile disp. art. 3 din Regulamentul ( nr. 1.346/2000), urmând ca în conformitate cu art. 4 din același regulament, legea aplicabilă procedurii de insolvență și efectelor acesteia, este legea statului membru pe a cărui teritoriu este deschisă procedura.
Cu prioritate față de aceste din urmă dispoziții, cauza a fost analizată prin prisma art. 3 din regulament, conform căruia, competența de a deschide procedura de insolvență revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor. În cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social. Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente să deschisă o procedură de insolvență împotriva acestui debitor, numai dacă acesta are un sediu pe teritoriu acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de al doilea stat membru.
În speță, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de - SUCURSALA
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, a rezultat că procedura insolvenței poate fi deschisă față de un debitor care are sediul într-un alt stat membru, de către instanțele unui alt stat membru, dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru, în speță în România.
Ca atare, are sediul în, iar în România are o sucursală, astfel încât, ipoteza normei conform căreia, debitoarea trebuie să aibă un sediu pe teritoriul statului în care s-a cerut deschiderea procedurii insolvenței, este îndeplinită. Însă, așa cum rezultă fără echivoc din textul citat, procedura insolvenței de către instanța unui alt stat membru decât statul membru pe teritoriul căruia se află sediul debitoarei, poate fi deschisă, însă față de debitoarea cu personalitate juridică și nu față de un dezmembrământ al societății debitoare, în speță, față de o sucursală, regulamentul utilizând în aliniatul 2 al articolului 3 sintagma "acestui debitor".
Față de prevederile legale incidente în speță, instanța a apreciat că, creditoarea nu are deschisă calea inițierii demersului judiciar al deschiderii procedurii insolvenței față de o sucursală a unei societăți cu sediul într-un alt stat membru, ci doar împotriva debitoarei înseși, în condițiile reglementate de aliniatele 3 și 4 ale articolului 3 din Regulamentul nr. 1346/2000, astfel încât, raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din același act, cererea de deschidere a procedurii insolvenței, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând ca, n temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dezvoltându-și motivele de recurs, creditoarea a relevat că debitoarea are sediul în, iar în România are o sucursală, astfel încât ipoteza normei conform căreia debitoarea trebuie să aibă un sediu pe teritoriul statului în care s-a cerut deschiderea procedurii insolventei este îndeplinită.
Pe de altă parte, mai susține debitoarea, asa cum rezultă din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1.346/2000, pe deplin aplicabil pe teritoriul României începând cu ianuarie 2007, procedura insolventei poate fi deschisă de către instanta unui alt stat membru decât cel al statului pe teritoriul căruia se află sediul debitoarei, însă doar față de debitoarea însăși (cu personalitate juridică) si nu față de un dezmembrământ al acesteia, în speță față de o sucursală. Ca urmare, creditoarea susține că judecătorul sindic în mod greșit a apreciat că nu există calea initierii demersului judiciar al deschiderii procedurii insolventei față de o sucursală a unei societăți cu sediul în alt stat membru ci doar împotriva debitoarei însăși.
În argumentarea poziției sale, creditoarea mai arată că A figurează în evidenta C, ca"sucursală cu personalitate juridică"si prin urmare îndeplineste conditiile prev. de art. 1 alin.(1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora "Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică societăților comerciale."
Față de aceste considerente și raportat la prevederile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, recurenta apreciază că debitoarea este o sucursală cu personalitate juridică, asa încât solutia de inadmisibilitate este eronată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Judecatorul fondului a retinut in mod deplin intemeiat faptul ca Regulamentul CE nr. 1346/2000 este aplicabil in dreptul intern ulterior aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. In baza art. 249 din Tratat, regulamentul este direct aplicabil si se impune judecatorului national peste orice dispozitie normativa interna, fapt confirmat de jurisprudenta constanta a
Conform art. 3 punctul 2 din Regulamentul anterior enuntat,atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instan ț ele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolven ță împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru, Nu este insa mai putin adevarat faptul ca aceasta dispozitie a Regulamentului este aplicabila doar in conditiile existentei unui element de extraneitate, conditie care rezulta in mod expres din textul enuntat.
In cazul concret dedus judecatii, recurenta a depus un inscris comunicat de Oficiul National al Registrului Comertului (7-8) conform caruia debitoarea din cererea de deschidere a procedurii este o societate comerciala pe actiuni cupersonalitate juridica.Astfel, desi conform art. 43 din Legea 31/1990 sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica al unei societati comerciale, in cazul concret dedus judecatii, debitoarea din cererea de deschidere a procedurii, dincolo de denumirea expresa de sucursala are personalitate juridica proprie, elemente de identificare si organe de conducere proprii, fiind astfel o societate comerciala de drept intern distincta de societatea comerciala cu denumire similara din.
In consecinta, nu suntem in prezenta unui element de extraneitate deoarece cererea de deschidere a procedurii de insolventa nu este indreptata impotriva unei debitoare cu sediul in alt stat membru al Uniunii Europene care are un sediu si in Romania, ci este indreptata impotriva unui debitor societate comerciala care, dincolo de denumirea improprie de sucursala este organizat si functioneaza conform Legii 31/1990, este subiect de drept intern, are personalitate juridica si elemente de identificare proprii.
In consecinta, cererea este admisibila prin prisma dispozitiilor art. 1 alin. 1 punctul 1 din Legea 85/2006, conform carora procedura generala de insolventa este aplicabila societatilor comerciale.
In baza considerentelor anterior enuntate, instanta de recurs va aplica dispozitiile art. 312 alin. 1 si 3. va admite recursul, va casa sentinta recurata deoarece prima instanta nu a analizat fondul cererii deduse judecatii si in baza art. 312 alin. 5. va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj. La rejudecarea cauzei prima instanta va analiza pe fond cererea de deschidere a procedurii de insolventa, pornind in special de la analiza caracterului cert, lichid si exigibil al creantei invocate de catre creditoarea recurenta impotriva debitoarei si la starea de insolventa a patrimoniului debitoarei prin raportare la aceasta creanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C in contradictoriu cu intimata - SUCURSALA C, având ca obiect sentința civila nr. 2.294 din 09 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./3 ex./19.02.2009.
jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
