Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 471/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA Nr. 471/ DOSAR Nr-

Ședința publică din 8 octombrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție

- - - - judecător

- - - - judecător

- - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva încheierii din data de 12 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimatelor creditoare: Administrația Finanțelor Publice Sf. G, Asigurarea Românească B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, Primăria Municipiului Sf. G, Sf. G, Daewoo Automobile România C, B, Sf. G, B, precum și intimata debitoare Producție și Comerț prin lichidator judiciar Sf.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 octombrie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ la data de 12.06.2009 în dosarul susmenționat au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea B împotriva Raportului final de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei întocmit de către lichidatorul judiciar și s-a acordat termen la data de 11.09.2009.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în speță, prin raportul asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență lichidatorul judiciar și-a expus clar opinia asupra situației economice și financiare a debitoarei considerând că insolvența debitoarei a fost cauzată de actori externi și nu a identificat raport de cauzalitate dintre starea de insolvență și conduita administratorului social care să justifice promovarea unei acțiuni în răspundere în condițiile art. 138 din legea amintită.

În ipoteza în care administratorul/lichidatorul judiciar nu promovează o astfel de acțiune, comitetul creditorilor, potrivit art. 138 alin.3 din aceiași lege poate solicita judecătorului sindic să fie autorizat să introducă cererea.

Drept urmare, ținând cont de faptul că nu este vorba de o omisiune sau un refuz din partea administratorului judiciar, cererea creditoarei a fost respinsă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile menționate.

Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -prin reprezentant legal -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de dispozițiile art. 129 Cod procedura civilă, în sensul că - deși a solicitat convocarea comitetului creditorilor pentru a decide cu privire la formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorului debitoarei - judecătorul fondului a respins obiecțiunile creditoarei recurente.

Susține recurenta că nu și-a recuperat creanța deținută față de societatea debitoare și că închiderea procedurii fără convocarea comitetului creditorilor este de natură aop rejudicia în drepturile și interesele sale.

Mai arată recurenta că era necesară întocmirea de către lichidatorul judiciar a unui raport succint privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței debitoarei, în care trebuia să precizeze: a) dacă a procedat la inventarierea bunurilor debitoarei care erau evidențiate în ultimul bilanț contabil și dacă a constatat existența unor lipsuri; b) dacă a verificat și a constatat că administratorul debitoarei a depus diligențe pentru recuperarea creanțelor și în ce au constat acestea și dacă a operat prescripția dreptului material la acțiune; c) dacă bunurile falitei și creditele luate au fost utilizate conform destinației sau au fost folosite în interes personal; d) dacă administratorul societății a continuat activitatea în condițiile în care starea de faliment era iminentă; e) dacă a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri, în scopul întârzierii de plăți.

S-a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor la raportul final întocmit de către lichidator și convocarea comitetului creditorilor în vederea luării unei hotărâri cu privire la formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorului debitoarei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9, ale art. 304 indice 1, ale art. 129 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art. 8 și 12 din Legea nr. 85/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea pronunțată la data de 12.06.2009, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

În mod legal și temeinic prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, dispunând respingerea obiecțiunilor formulate de către creditoarea la raportul final întocmit de lichidatorul debitoarei

În fapt, din conținutul raportului lichidatorului judiciar întocmit în cauză și aflat la filele 104-107, cât și din conținutul completării la acest raport - filele 172-177 dosar Tribunal - rezultă că insolvența debitoarei se datorează unor cauze obiective neimputabile fostului administrator al societății. Din situația indicatorilor realizați de societate în cei trei ani de activitate anteriori deschiderii procedurii insolvenței lichidatorul concluzionează că societatea a înregistrat pierderi din cauza diminuării cotei de piață, corelat cu starea de insolvență a altor societăți cu activitate similară (fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie). de afaceri a cunoscut o scădere drastică, în totalul acesteia ponderea principalei activități diminuându-se la o pondere de doar 2,95%.

În Raportul final întocmit de către același lichidator judiciar se concluzionează în același mod, lichidatorul arătând că nu a constatat nici o legătură de cauzalitate dintre starea de insolvență a debitoarei și fapta administratorului social ce s-ar putea circumscrie cazurilor de angajare a răspunderii personale arătate în conținutul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

În speță, este dovedit că recurenta creditoare a solicitat lichidatorului judiciar să formuleze o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de fosta conducere a societății debitoare (act fila 120 dosar) să se dispună - de către judecătorul sindic - autorizarea comitetului creditorilor debitoarei în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin.1 din legea insolvenței.

Dar, așa cum corect a reținut și instanța de fond prin încheierea atacată, o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 susmenționat nu poate fi admisă decât cu respectarea dispozițiilor legale. În speță, nu există temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, iar lichidatorul judiciar nu poate fi obligat la introducerea unei astfel de cereri.

Nu este deci întemeiată susținerea recurentei vizând încălcarea principiului rolului activ de către judecătorul fondului, acesta din urmă depunând toate diligențele în vederea stabilirii situației de fapt și a aflării adevărului în cauză.

Pe de altă parte, se constată că recurenta are creanță preluată de la. C în procent de 4,41% din totalul creanțelor, astfel încât nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 138 alin.3 din legea insolvenței, în sensul existenței unei creanțe majoritare care să îi dea dreptul recurentei de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii prevăzută la art. 138 alin.1 din lege.

Față de cele arătate anterior, văzându-se dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de către recurenta și va menține încheierea atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către recurenta - creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - - prin reprezentant legal - împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Covasna la data de 12.06.2009 în dosarul susmenționat, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 8 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu

- - - - - -

Grefier,

Red.: / 03.11.2009

Tehnored: / 04.11.2009/ - 17 ex -

Judecător-sindic:

Președinte:Gabriela Comșa
Judecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 471/2009. Curtea de Apel Brasov