Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 50/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudență faliment / procedura insolvenței (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 50

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Șfabu Traian

JUDECĂTOR 2: Cremenițchi Radu

JUDECĂTOR 3: Miler Iulia

GREFIER: - -

La ordine fiind pronunțarea în recursul formulat de pîrîții, și împotriva sentinței comerciale numărul 287/S din 20.06.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;

- la solicitarea lichidatorului judiciar de a se amîna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise și a face dovada încuviințării Planului de distribuire a fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului printr-o hotărîre irevocabilă, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 22 ianuarie 2008. În termenul de pronunțare lichidatorul judiciar a depus la dosar sentința judecătorului sindic nr. 541/S/05.12.2007, cu mențiunea irevocabilă, prin care s-a încuviințat Planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului, după care

INSTANȚA

Deliberînd asupra recursului de față, constată:

Prin sentința comercială nr. 287/S/20.VI.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic, s- hotărît:

Respinge excepțiile privind exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, prematuritatea, lipsa de interes și inadmisibilitatea acțiunii invocate de pîrîți.

Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar "LICHIDATOR 2003 ", cu sediul în I, șos. - nr. 71, --10,.A,.1 parter, pentru debitorul vînzător I în contradictor cu pîrîtul, domiciliat în I, - nr. 15,.A,.1,.8 și pîrîtele și, ambele domiciliate în I, șos. - nr. 102.

Anulează contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 1664/07.06.2004, încheiat între debitorul vînzător și pîrîtul cumpărător, prin care a fost vîndut imobilul, proprietatea debitorului, situat în I,-.A, compus din construcții și teren în suprafață totală de 8.111,492 mp, înscrise în cartea funciară la nr. 3778.

Anulează contractul de vînzare-cumpărare privind același imobil, autentificat sub nr. 929/2005, încheiat între pîrîtul în calitate de vînzător și pîrîtele și în calitate de cumpărătoare.

Obligă pîrîții să restituie averii debitorului imobilul sus menționat.

S-a reținut că, pentru admisibilitatea acțiunii în anulare (revocatorii), trebuie îndeplinite condițiile legii speciale cu privire la prejudicierea creditorilor prin crearea frauduloasă de către debitor a stării de insolvență, cu privire la termenele și condițiile formulării acțiunii în anulare și modalității speciale de punere a părților în situația anterioară, condiții prevăzute de art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus amintite sunt întrunite.

Astfel, procedura a fost deschisă prin sentința civilă nr. 141/28.04.2005, iar ambele contracte de vînzare-cumpărare a căror anulare se cere au fost încheiate în anul 2004, deci înlăuntrul termenului de 3 ani prevăzuți de lege. Este, de asemenea, dovedită intenția părților de a frauda creditorii titulari ai cererilor introductive prin crearea stării de insolvență, aceasta rezultînd din faptul că la data încheierii contractelor de vînzare-cumpărare aceștia aveau deja asupra averii debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă. Mai mult decît atît, primul contract a fost încheiat în perioada cînd creditorul titular al cererii introductive începea procedura de executare silită asupra averii debitorului, iar al doilea contract în intervalul în care judecătorul sindic a soluționat cererile privind deschiderea procedurii. Această înstrăinare de bunuri și altele similare care au precedat sau care au urmat acesteia au pus creditorii în situația de a nu-și mai putea recupera creanțele. La data înstrăinării bunurilor, debitorul înregistra datorii care se cifrau la suma de 11.012.910.000 ROL și3.808 USD.

De altfel, după înstrăinarea celei mai mari părți din averea societății falite, asociații și administratorii acesteia, numiții și - au cesionat cu titlu gratuit societatea, cu toate obligațiile sale, fiind astfel manifestă intenția de a nu mai răspunde pentru obligațiile anterior contractate și neexecutate. Apare ca fiind evidentă și indubitabil dovedită complicitatea la fraudă a pîrîților cumpărători, care și-au asumat obligația de a achita un preț mult mai mic decît prețul pieței la data încheierii contractelor, preț derizoriu după cum rezultă din probele administrate în cauză și pentru care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost în vreun fel achitat cel puțin parțial, așa cum se stipulează în contract. În ceea ce privește pîrîtele și, potrivit art. 84 alin. (2) din lege, sunt prezumate că au știut că transferul de proprietate este susceptibil de a fi anulat, dat fiind faptul că sunt fiicele administratorilor debitorului falit, fapt dovedit în condițiile art. 174 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care va fi înlăturată și susținerea privind buna credință a acestora la data încheierii contractului.

Pentru considerentele sus menționate, ca o consecință a admiterii acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 80 lit. "c" a dispozițiilor art. 83 și a dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 85/2006, văzînd că încheierea contractelor sus menționate s-a făcut cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărire, s-a dispus anularea acestora.

Pentru aceleași considerente vor fi repuse părțile în situația anterioară încheierii contractului, dar numai în limitele prevăzute de dispozițiile legale sus arătate, în sensul că vor fi obligați pîrîții să restituie averii debitorului imobilele cumpărate.

În temeiul dispozițiilor art. 85 din lege va fi comunicată prezenta hotărîre și la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară I pentru efectuarea de mențiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, și, susținînd că:

1. În mod greșit a respins tribunalul excepția prematurității capătului de

cerere privind anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 929/26.VIII.2005, autentificat de, intervenit între, și, avînd în vedere caracterul subsecvent al acestui contract față de contractul principal nr. 1664/2004, intervenit între debitoarea D I și pîrîtul.

Contractul de vînzare-cumpărare nr. 929/26.VIII.2005, avînd caracter subsecvent față de contractul principal nr. 1664/2004, intervenit între debitoarea D I și pîrîtul, valabilitatea acestuia nu poate fi analizată decît, după ce, în prealabil, a fost analizată valabilitatea contractului principal, conform principiuluirezolutio iure dantis, rezolvitur ius accipientis.

Astfel, dreptul la acțiune al reclamantei privind anularea contractului subsecvent nu era născut la data introducerii cererii de chemare în judecată, dat fiind că acțiunea în anularea contractului subsecvent poate fi introdusă după ce, în prealabil, s-a obținut în mod definitiv și irevocabil anularea contractului principal.

Avînd în vedere faptul că un a din condițiile de admisibilitate a unei acțiuni civile este ca dreptul pretins să fie unul actual și legitim, rezultă că acțiunea reclamantei privind anularea contractului nr. 929/26 august 2005 este inadmisibilă, dat fiind că dreptul material la acțiune nu era născut la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Aceeași opinie o susține și în tratatul "Noua Lege a insolvenței", Ed., 2006, op.. pag. 244 "este subînțeles faptul că pentru a promova acțiunea în anularea actului subsecvent este necesar ca, în prealabil, să se fi obținut anularea actului inițial".

Motivarea tribunalului privind respingerea excepției prematurității nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.

Este adevărat că Legea nr. 85/2006, în secțiunea a IV-a art. 80-85, reglementează o procedură specială care tinde la reîntregirea averii debitorului, dar această procedură specială nu prevede expres o derogare în ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în anulare întemeiată pe art. 79 și 80 din aceeași lege (decît cu privire la calitatea procesual activă), drept pentru care se aplică normele de drept procesual civil în ce privește analiza condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească dreptul litigios dedus judecății.

De altfel și art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele din Codul d e procedură civilă, Codul comercial român și ale Legii nr. 637/2002, or, condițiile cerute dreptului litigios dedus judecății de dispozițiile procedural civile, respectiv dreptul pretins să fie unul actual și legitim, nu sunt sub nici o formă incompatibile cu procedura insolvenței.

De asemenea, este adevărat că scopul Legii nr. 85/2006 este de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, dar caracterul colectiv al procedurii nu poate fi interpretat în sensul că se poate promova o acțiune concomitentă în anulare în temeiul art. 79 și 80 împotriva tuturor terților dobînditori și subdobînditori, ci că această procedură este menită să satisfacă interesele tuturor creditorilor, fără discriminare între ei (op.cit., "Noua Lege a insolvenței", pag. 25).

Avînd în vedere cele sus prezentate, solicită admiterea excepției prematurității acțiunii în anulare a contractului nr. 929/26.VIII.2005 și să se respingă acțiunea în contradictoriu cu pîrîtele și ca prematur introdusă.

2. În mod netemeinic a respins tribunalul excepția lipsei de interes

reclamantei în promovarea acțiunii în anularea contractului subsecvent de vînzare-cumpărare intervenit între pîrîtul și pîrîtele și, autentificat sub nr. 929/26.VIII.2005.

Acțiunea reclamantei este lipsită de interes legitim deoarece, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Legea 85/2006, în cazul anulării actului principal intervenit între debitoare și terțul dobînditor, bunul care a făcut obiectul primului transfer al dreptului de proprietate se reîntoarce în patrimoniul debitoarei în natură, iar în lipsa acestuia, valoarea bunului de la data tranzacției.

Prin urmare, scopul urmărit de către reclamantă, respectiv reîntregirea activului debitoarei, poate fi împlinit fără a se mai dispune și anularea actului subsecvent dat fiind că, prin anularea actului principal ca urmare a repunerii în situația anterioară încheierii actului principal, bunul care a făcut obiectul primului transfer de proprietate se reîntoarce în patrimoniul debitoarei, fie în natură fie prin echivalent, drept pentru care acțiunea în anulare a contractului subsecvent este lipsită de interes legitim.

3. În mod greșit susține tribunalul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

84 din legea nr. 85/2006 vis a vis de contractul nr. 929/2005, încheiat între și pîrîtele și, dat fiind că nu sunt întrunite în speță condițiile de admisibilitate ale acestui motiv de anulare.

Pentru a fi incident motivul de anulare prevăzut de art. 84 alin. 1 din Legea

nr. - este necesară întrunirea următoarelor condiții:

- subdobînditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului transferat;

- acesta cunoștea, sau trebuia să cunoască, faptul că transferul inițial este

susceptibil de a fi anulat.

În primul rînd, în cauza de față, nu se poate vorbi de actul inițial anulat, deoarece actul inițial, respectiv contractul de vînzare-cumpărare nr. 1664/2004, intervenit între I și, nu era anulat în momentul pronunțării soluției de către prima instanță, fiind un contract valabil în momentul în care s-a dispus anularea contractului subsecvent, astfel că prima instanță nu putea analiza a doua condiție de admisibilitate a acestui motiv de anulare, respectiv cunoașterea de către subdobînditori a faptului că primul transfer este susceptibil de a fi anulat.

În al doilea rînd, subdobînditorul a plătit valoarea corespunzătoare a bunului ce a făcut obiectul contractului de vînzare-cumpărare nr. 929/2005, contrar celor afirmate de către reclamantă și reținute de prima instanță prin sentința atacată.

Cu privire la prețul contractului de vînzare-cumpărare intervenit între I și pîrîtul, înregistrat sub nr. 1664/07.06.2004 la., pentru teren și construcție în suprafață totală de 8111,492 mp, acesta este corect raportat la faptul că acest imobil a fost vîndut grevat de sarcini, respectiv de ipotecile 2796/2000, 12038/2000, 3629/2001, 3628/2001, 3803/2001, 3800/2001, 1637/2001, 3801/2001, toate constituite în favoarea Băncii - Sucursala I, aceste ipoteci fiind transmise odată cu dreptul de proprietate pîrîtului.

Reclamanta-intimată, în dovedirea prețului neserios în celelalte acțiuni în anulare, se prevalează de contractul de vînzare-cumpărare nr. 621/11.03.2004 încheiat între debitoarea cu G, unde prețul vînzării pentru o suprafață totală de teren de 10.676,40 mp, din același corp de teren cu terenul ce a făcut obiectul contractului nr. 1664/2004, a fost de 7.886.632.000 ROL. Dar, pe lîngă faptul că imobilul care a făcut obiectul contractului de vînzare-cumpărare nr. 621/2004 era mult mai mare decît terenul care a făcut obiectul contractului nr. 1664/2004 și, respectiv al contractului nr. 929/2005, primul imobil era liber de sarcini, nefiind grevat de nici o ipotecă, așa cum rezultă din conținutul contractului.

Este evident faptul că prețul unui teren grevat de sarcini este mai mic decât prețul unui teren similar liber de sarcini și cu cale de acces directă, dat fiind riscul la care se supune noul proprietar față de beneficiarul ipotecii.

Faptul că prețul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1664/2004 și respectiv din contractul nr. 929/2005 a fost unul real și serios rezultă și din faptul că imobile similare din același trunchi de proprietate cu cel ce a făcut obiectul vânzării acestui contract, au fost vândute de societățile vecine cu debitoarea " " la prețuri similare, dovadă fiind contractele de vânzare-cumpărare încheiate de " ", respectiv contractul încheiat cu " " nr. 2265/09.10.2003 pentru suprafața de 5.551,83. construită și neconstruită din- pentru un preț de 2.800.000.000 ROL, contractul nr. 280/06.03.2003 încheiat cu " MOBILUX" pentru o suprafață de 1.861,23. din--A pentru prețul de 500.000.000 ROL, contractul nr. 204/19.02.2003 încheiat cu pentru suprafața de teren 4.685,83 din--A pentru prețul de 843.692.300 ROL, toate aceste terenuri fiind vândute libere de sarcini.

Mai mult, în cauza de față nu s-a administrat proba cu o expertiză tehnică în construcții și evaluatoare care să dovedească o eventuală valoare a prețului din ambele contracte de vânzare-cumpărare, ori simplul calcul matematic expus de reclamantă în cererea de chemare în judecată susținut de o simplă ofertă din anunțuri de la publicitate nu este probă certă și concludentă care să susțină caracterul nereal al prețului din aceste contracte, soluția tribunalului fiind în aceste condiții netemeinică și nefondată.

4. Soluția tribunalului privind anularea contractului inițial nr. 1664/2004 intervenit între " " și nu este motivată nici în fapt și nici în drept, astfel că în cauză este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.

Prima instanță nu și-a expus rațiunile cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare inițial, nu a indicat care este motivul de anulare al acestui contract și temeiurile juridice pe care se întemeiază acest motiv de anulare.

Tribunalul a motivat numai soluția privind anularea contractului subsecvent intervenit între și pârâtele și, în situația în care valabilitatea contractului subsecvent trebuia analizată după ce în prealabil era analizată valabilitatea contractului inițial, deoarece nu se poate dispune anularea contractului subsecvent decât în condițiile în care primul contract este anulat.

Tribunalul a reținut, cu referire la contractul principal nr. 1664/2004 că "primul contract a fost încheiat în perioada în care creditorul titular al cererii introductive începea procedura executării silite asupra averii debitorului", or această situație nu este prevăzută printre motivele de anulare reglementate de art. 80 din Legea nr. 85/2006, nu dovedește fraudarea creditorului, nu justifică anularea contractului principal.

Faptul că transferul de proprietate de către debitor în perioada începerii executării silite de către un creditor nu este prevăzut printre motivele de anulare exprese și prezumate frauduloase prevăzute de art. 80, pentru a se putea reține caracterul fraudulos al unui astfel de transfer trebuia probată frauda, or în cauza de față nu s-a procurat nici o dovadă care să ateste complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, astfel că este neîntemeiată soluția primei instanțe privind anularea contractului inițial.

5. În mod greșit susține Tribunalul că s-a dovedit în cauză intenția părților de a frauda creditorii-titulari ai cererilor introductive prin crearea stării de insolvență, dat fiind că la data încheierii contractelor ce fac obiectul cauzei de față aceștia aveau față de debitoare creanțe certe lichide și exigibile.

Din probele administrate în cauză de către pârâte, rezultă că prin încheierea contractului inițial dintre debitoarea " " și pîrîtul s-a urmărit tocmai lichidarea unei părți din pasivul societății, respectiv obținerea de bani pentru plata creanțelor de prioritar pe care debitoarea le avea față de Banca - Sucursala

Faptul că debitoarea, prin încheierea contractului nr. 1664/07.06.2004, nu a urmărit fraudarea drepturilor creditorilor prin scoaterea bunurilor ce au făcut obiectul acestei vânzări din masa credală, rezultă din acceptul prealabil al Băncii - sucursala I privind vânzarea acestor bunuri, cu condiția menținerii tuturor drepturilor constituite în favoarea sa și ca primele sume achitate de cumpărător să fie folosite pentru rambursarea debitelor aferente contractului nr. 8/2000 și a actelor adiționale ale acestui contract, fapt ce rezultă din conținutul adresei nr. 2045/04.06.2004 emisă de Banca - Sucursala

Mai mult, prețul vânzării din contractul nr. 1664/2004 a fost folosit pentru lichidarea creanței pe care debitoarea " " o avea față de creditorii principali, fapt ce rezultă din încheierile de radiere a ipotecilor instituite în favoarea Băncii - Sucursala

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind nefondată.

La termenul din 19.XI.2007, recurentele și, prin apărător, învederează instanței faptul că au achitat integral debitul datorat de societatea debitoare

Lichidatorul judiciar LICHIDATOR 2003 confirmă faptul că s-au achitat toate creanțele pe care le datora debitorul, arătînd că judecătorul sindic a fixat termen pentru întocmirea unui plan de distribuire a sumelor către creditori.

Ulterior, lichidatorul judiciar, depune sentința comercială nr. 541/S/05.12.2007, irevocabilă prin care s-a încuviințat distribuirea fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului în conformitate cu planul propus care face parte integrală din sentință cu mențiunea că distribuirea efectivă a fondurilor se va face după rămânerea sa irevocabilă.

Cum în cauză, obiectul litigiului îl constituie anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1664/07.06.2004 dintre debitorul-vânzător și pârâtul-cumpărător vizând imobilul proprietatea debitorului din I,--A, astfel cum a fost individualizat și anularea contractului de vânzare-cumpărare privind același imobil nr. 929/2005, dintre în calitate de vânzător și pârâtele și, în scopul readucerii imobilului în patrimoniul debitoarei și repunerea în situația anterioară în vederea îndestulării creditorilor și cum anularea vânzărilor nu mai este de actualitate, creanțele fiind achitate după cum precizează lichidatorul judiciar, recursul va fi admis.

Admiterea se bazează pe lipsa de interes al lichidatorului judiciar care a promovat acțiunea de față în timpul când plata creanțelor era de actualitate, iar în prezent suma ce reprezintă creanțele datorate sunt achitate.

Așa fiind nu mai subzistă temeiurile acțiunii avute în vedere la introducerea acesteia.

În consecință, se vor admite recursurile formulate de, și și va fi respinsă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare menționate și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Celelalte motive de recurs, nu vor mai fi cercetate în condițiile în care s-a admis recursul și s-a respins acțiunea, fiind achitate creanțele datorate.

Urmează a se face distribuirea efectivă a fondurilor după rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr. 541/S/05.12.2007, astfel cum au fost încuviințate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursurile declarate de și și de împotriva sentinței comerciale nr. 287/S/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător-sindic, pe care o modifică în parte.

Respinge cererea formulată de lichidatorul-judiciar "LICHIDATOR 2003 " I, pentru debitor-vânzător " " I, în contradictoriu cu pârâtul și cu pîrîtele și, privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub numerele 1664/07.06.2004 și nr. 929/2005.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași - judecător-sindic: -B

05.02.2008

2 ex.-