Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 509/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 509/2008
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea A împotriva Sentinței nr.120/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru creditoarea recurentă A, lipsă fiind debitoarea SC ITALIAN SRL
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și rejudecând să fie modificată sentința atacată, în sensul admiterii cererii pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC ITALIAN SRL
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.120/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Albaa fost respinsă cererea formulată de creditoarea A privind deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC ITALIAN SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă, Aai nvocat împotriva debitoarei o creanță în sumă de - lei, susținând că aceasta nu și-a achitat datoriile față de bugetul general consolidat.
În justificarea cererii sale, creditoarea a depus o serie de înscrisuri, respectiv: notă de prezentare, fișă sintetică, titluri executorii, somații, procese verbale de licitații, publicații de vânzare, procese - verbale de instituire a sechestrului, contestații la executare și hotărâri judecătorești de soluționare a acestora, acte din care rezultă că reclamanta a executat silit debitoarea pentru debite față de bugetul de stat.
Deși, instanța a solicitat creditoarei să precizeze natura impozitelor și taxelor ce compun această sumă și să indice pentru fiecare în parte modul de stabilire (perioada pentru care s-au stabilit, data scadenței, izvorul acestora) și cuantumul dobânzilor și penalităților, modul de calcul și perioada pentru care acestea au fost calculate, să depună la dosar actele prin care au fost stabilite și să indice cuantumul sumei executate, creditoarea a depus la data de 14.04.2008 o precizare de cerere prin care a învederat că din fișa sintetică rezultă data scadenței, termenul de plată, majorările, penalitățile și dobânzile aferente debitului, iar conform dispozițiilor art.177 din Codul d e procedură fiscală organele fiscale au obligația să solicite deschiderea procedurii insolvenței pentru a recupera creanțele fiscale de la debitorii care se află în această stare.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru a se putea deschide procedura insolvenței, cererea trebuie formulată de către un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Conform art.3 alin.1 din lege, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către creditoare rezultă că s-au efectuat acte de executare silită față de debitoare, neputându-se stabili cu certitudine întinderea și izvorul creanței pe care creditoarea pretinde că o are față de debitoare.
Pe de altă parte, creditoarea nu a menționat în cerere titlul din care rezultă existența creanței pe care pretinde că o are împotriva debitoarei, însă a depus la dosar un număr considerabil de înscrisuri intitulate " titluri executorii", astfel că se deduce că pe acestea își întemeiază creanța.
Deși a precizat în cerere ce anume reprezintă suma de - lei RON și din ce se compune aceasta, din " titlurile executorii" și din celelalte acte depuse la dosar rezultă o sumă mai mică decât acea menționată în cerere.
Toate așa - zisele titluri executorii de care se prevalează creditoarea au fost emise în temeiul dispozițiilor OG nr.92/2003, actualul cod de procedură fiscală.
Conform art.140 alin.1 din OG nr.92/2003: executarea silită a creanțelor bugetare începe prin comunicarea somației care va fi însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Creditoarea susține că i-a fost comunicat debitoarei titlurile executorii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sens în care a depus la dosar copiile a numeroase confirmări de primire.
Din copiile confirmărilor de primire depuse de creditoare nu rezultă însă ce fel de acte i-au fost comunicate debitoarei, pe niciuna din acestea nefiind menționat actul sau actele pretins transmise debitoarei la data respectivă.
În condițiile în care pe confirmarea de primire nu s-a menționat expres denumirea actelor expediate nu se poate reține că titlurile executorii de care se prevalează creditoarea i-au fost efectiv comunicate debitoarei deoarece nu există nicio dovadă certă în acest sens iar cu acea scrisoare recomandată puteau fi expediate orice alte acte.
Din dispozițiile art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 rezultă că o condiție esențială pentru deschiderea procedurii insolvenței o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Ori, conform art.379 alin.(3) Cod pr.civilă: creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creditoarea nu deține un titlu de creanță ci un simplu act intitulat de ea însăși " titlu executoriu" care a fost emis de ea însăși și care nu a fost recunoscut în vreun fel de către debitoare.
În condițiile în care acel "titlu executoriu" nu i-a fost comunicat debitoarei pentru ca aceasta să ia cunoștință de el și să îl poată contesta în condițiile prevăzute de lege și există neconcordanță între suma menționată în cerere și suma menționată în titlu executoriu, nu se poate susține că creanța invocată de creditoare este " certă" în sensul prevăzut de art.379 alin.(3) din Codul d e procedură civilă.
Întrucât, nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței invocate de creditoare nu se mai impune examinarea caracterului lichid și exigibil al acesteia.
Având în vedere considerentele mai sus expuse în baza art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 prezenta cerere a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP solicitând casarea sentinței, iar pe fondul cauzei admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC ITALIAN SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea susține că existența creanței rezultă dintr-un act de creanță născut din declarațiile contribuabilului care au devenit titluri executorii prin expirarea termenului de plată.
Recurenta arată că titlurile executorii puteau fi contestate de către debitoare în termenul legal prevăzut de art.137 alin.1 din OUG nr.92/2003, astfel că debitoare a luat cunoștință despre aceste obligații, iar titlurile executorii se circumscriu prevederilor art.81, 82, 83 coroborat cu art.141 din OG nr.92/2003.
Recurenta creditoare mai învederează că va depune până la primul termen înscrisurile care au fost emise pe baza declarațiilor debitoarei care să demonstreze caracterul cert al creanței.
Recurenta a mai depus concluzii scrise prin care își susține motivele de recurs ( fila 8).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată următoarele:
Deși creditoarea a precizat în cadrul motivelor de recurs că va depune înscrisurile emise pe baza declarațiilor debitoarei în vederea lămuririi instanței asupra componenței creanței, aceasta nu a mai depus la dosarul de recurs alte acte în acest sens.
Instanța de fond a reținut temeinic că din copiile confirmărilor de primire depuse de creditoare nu rezultă comunicarea cu debitoarea a titlurilor executorii pe care creditoarea susține că le deține.
Susținerea creditoarei că debitoarea are cunoștință despre titlurile executorii întrucât declarațiile contribuabililor devin titluri executorii prin neplata la scadență, astfel că o comunicare a titlurilor de creanță nu are sens, nu poate fi primită de instanța de recurs, întrucât termenul de contestare al titlurilor executorii curge de la comunicare, iar în absența probării comunicării creditoarea nu se poate prevala de un titlu executoriu necontestat.
Din procesele - verbale de licitație pentru bunuri mobile depuse la dosar rezultă că s-au efectuat acte de executare silită față de debitoare, astfel că nu se mai poate stabili cu certitudine întinderea creanței.
De altfel, în cadrul concluziilor scrise creditoarea arată că " pe lângă titlurile executorii depuse la dosarul instanței de fond mai deține și alte titluri executorii" acte care nu au fost depuse însă în dosarul de recurs, or cu ocazia verificării unei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenței existența certitudinii creanței prevăzută de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 reprezintă o condiție obligatorie.
Or, neconcordanța dintre suma menționată în cerere drept creanță și cea prevăzută în titlurile executorii invocate de creditoare determină "incertitudine" a creanței în sensul dispozițiilor art.379 alin.3 Cod pr.civilă.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că judecătorul sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică, la adăpost de criticile creditoarei, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul promovat de aceasta ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP A împotriva sentinței nr.120/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./19.11.2008
Ex.- 2
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
