Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 53/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 53/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1370/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 14 ianuarie 2010 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar pentru debitoarea.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1370/22 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP și a dispus închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că obiecțiunile sunt nefondate deoarece îndestularea creditorilor s-a făcut în proporție de 100%.
În ce privește debitele curente invocate de creditoarea DGFP H, s-a arătat că astfel cum a relevat și creditoarea aceste sume reprezintă plăți anticipate aferente anului 2009.
Având în vedere că societatea debitoare în anul 2009 nu a desfășurat activitate economică, fapt cunoscut și de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că aceste sume nu puteau fi calculate și nu puteau fi achitate, cum în mod greșit a susținut creditoarea.
În ce privește neîntocmirea raportului cu cauzele care au dus la insolvență, judecătorul sindic a considerat că nu constituie un impediment în închiderea procedurii, având în vedere că debitoarea și-a achitat toate datoriile înscrise în tabelul definitiv de creanțe și onorariul lichidatorului judiciar, nu are bunuri de valorificat sau creanțe de recuperat astfel cum rezultă din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei (142 dosar fond).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și continuarea procedurii.
În motivarea recursului s-a menționat că închiderea procedurii nu poate interveni în condițiile în care debitoarea înregistrează debite curente exigibile, născute în perioada de derulare a procedurii falimentului.
S-a arătat că aceste sume reprezintă plăți anticipate aferente anului 2009, fiind impuse din oficiu de către organul fiscal conform dispozițiilor Codului fiscal ("Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pentru fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii").
S-a arătat că în lipsa formulării unei declarații estimative pentru veniturile anului 2009 cu suma de 0 lei, s-au calculat veniturile ce trebuiau obținute.
Analizând recursul formulat AVAS, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei Asociația Familială.
În cadrul acestei proceduri debitoarea a achitat toate debitele înscrise în tabelul definitiv de obligații.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză nu a întocmit raportul cu cauzele care au dus la încetarea de plăți, deoarece fiind achitate toate debitele acesta nu mai era necesar.
În ce privește debitele curente invocate de credit DGFP H pentru veniturile pe anul 2009 este absurd să se pună în discuție existența acestora câtă vreme societatea debitoare se afla în procedura insolvenței din anul 2007.
Acest aspect era cunoscut de către DGFP H, care are calitatea de creditor în cauză, nefiind necesar să se depună declarația estimativă de venit de către lichidator.
Ori este evident că fiind în procedura de reorganizare debitoarea nu mai obținea venituri pe anul 2009.
Mai mult, procedura s-a închis în luna iunie a anului 2009.
Recurenta invocă dispoziții din Codul fiscal care prevăd că "Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pentru fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii".
Raportându-ne la acest text de lege, dacă se ia în calcul venitul net din anul precedent, adică 2008, acesta a fost zero, deoarece debitoarea era în procedura falimentului și nu a obținut venituri. Aceasta înseamnă că raportându-ne la venit zero pe anul 2008, obligațiile curente pentru anul 2009 sunt tot zero.
În concluzie, față de cele mai sus menționate constatăm că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea obiecțiunilor formulate de către creditor și la închiderea procedurii, astfel că în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, vom respinge ca nefundat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.1370/22 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 19 ianuarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
03.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
