Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 542/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 542/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr.73/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurentă și avocat R pentru intimatul, lipsă fiind SC SRL.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului - prin avocat R, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii pentru atragerea răspunderii administratorului pentru întreg pasivul debitoarei rămas neacoperit în sumă de 401.139 lei RON.
Avocat R solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de A și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.73/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Albas -a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL A I în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 cu motivarea că toate sumele obținute din vânzarea bunurilor debitoarei au fost repartizate creditorilor astfel cum rezultă din raportul prezentat, iar pe de altă parte, nu s-au formulat contestații la raportul și planul de distribuire finală a sumelor rezultate din lichidare.
Prin aceeași sentință s-au respins cererile formulate de creditorii DGFP A, " CFR Marfă"SA Sucursala B privind atragerea răspunderii materiale a fostului administrator - - pentru plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii falimentului.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut,în ce privește fapta imputată pe temeiul art.137 lit.a din Legea nr.64/1995 republicată, respectiv că nu s-a preocupat pentru recuperarea unor creanțe în sumă de 199.256 lei, faptul că o parte din societățile debitoarei erau fie radiate fie în curs de lichidare sau că unele creanțe sau stins prin compensare iar cu privire la creanța SNCFR s-a reținut că debitoarea nu a avut sumele necesare pentru susținerea unui proces în vederea recuperării lipsurilor de marfă pe care le-a înregistrat pe timpul transportului pe calea ferată.
S-a reținut în consecință, că pârâtul, în calitate de administrator nu a manifestat o atitudine pasivă, ci a încercat să obțină recuperarea debitelor.
De asemenea, în legătură cu unele sume reprezentând avansuri de trezorerie apreciate ca nejustificate, s-a reținut că au fost restituite debitoarei și s-a realizat conform planului a acestor sume.
Cât privește fapta prevăzută la art.137 lit din Legea nr.64/1995 republicată, respectiv de continuare în interes personal a unei activități care ducea în mod vădit la insolvență, s-a constatat că această faptă nu poate fi reținută în lipsa unor probe din care să rezulte interesul personal urmărit de pârât prin continuarea activității debitoarei.
S-a apreciat că nici fapta imputată pe temeiul art.137 lit.d din lege, constând în unele neregularități în ținerea contabilității nu-i poate fi imputată, nefiind dovedită o legătură de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea societății în stare de insolvență iar în ce privește imputația management defectuos al societății s-a apreciat ca nefiind prevăzut ca atare în vreuna din faptele limitativ prevăzute de textul art.137 lit.a - g din Legea nr.64/1995 republicată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea DGFP AIs olicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că pârâtul se face vinovat de slaba gestionare și administrare a societății în condițiile în care nu a încheiat contracte ferme cu clienții, nu s-a preocupat pentru recuperarea creanțelor în sumă de 199.256 lei din care 78.789 lei s-au prescris.
Tot astfel,conform unui raport de imputație fiscală din anul 1999 și respectiv 2004, rezultat că acesta, în calitate de administrator al societății nu s-a preocupat pentru a întocmi și depune la organul fiscal declarațiile privind obligațiile față de bugetul statului.
De asemenea, se învederează că deși activitatea societății a fost întreruptă din anul 2004 pârâtul, în calitate de administrator nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în termenul de 30 de zile prevăzut de art.29 din Legea nr.64/1995 republicată.
În același timp. Se impută pârâtului faptul că nu a virat la bugetul statului sumele reținute cu acest titlu de la salariați.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, este de reținut, în primul rând, faptul că răspunderea instituită prin textul Legii nr.64/1995 în sarcina membrilor organului de conducere privește unele fapte expres și limitativ prevăzute în textul art.137 lit.a și g din lege. Cu alte cuvinte, nu se instituie în acest caz o răspundere generală prevăzută rezultând din calitatea de administrator al societății debitoare ajunsă în stare de încetare de plăți. Fiecare din faptele enumerate în textul legii trebuind dovedite în conținutul lor concret, atât sub aspectul laturii obiective, al acțiunilor sau omisiunilor prevăzute în textul legii cât și al laturii subiective, mai concret al formelor de vinovăție avute în vedere de legiuitor pentru fiecare caz în parte.
Alături de aceste elemente, un loc important este rezervat legăturii de cauzalitate între faptele menționate și ajungerea societății în stare de insolvență, acestea trebuind să determine cu necesitate încetarea de plăți a debitoarei.
În acest sens, nu poate fi încadrat în niciunul din textele de lege indicate modalitatea în care societatea a încheiat unele contracte economice, ori conținutul acestora, de a fi mai mult sau mai puțin clare, așa încât acțiunea în răspundere pe aceste temeiuri nu se justifică.
În ce privește preocuparea pârâtului, în calitate de administrator al societății, pentru recuperarea creanțelor, această faptă nu poate fi încadrată în vreuna din cazurile menționate în textul art.137 lit.a - g din lege.Se va observa totuși că fapta imputată are un conținut complex, care nu depinde numai de atitudinea administratorului, ci și de alte elemente cu un conținut aleatoriu, între care: posibilitatea materială a creditorului de a angaja și de a purta o serie de procese în vederea obținerii titlului executoriu și a executării propriu - zise, solvabilitatea debitorului, aspecte care neputând fi imputate pârâtului în exclusivitate, nu pot fi imputate pârâtului.
Nedepunerea declarațiilor fiscale de către societate are sancțiuni specifice, de natură contravențională, în contextul titlului X din Codul d e procedură fiscală, ceea ce face ca fapta să nu poată fi suprapusă deopotrivă atât răspunderii civile instituită prin textul art.137 din Legea nr.64/1995 cât și răspunderii contravenționale.
Nici fapta pârâtului, în calitate de administrator, de a nu fi virat la bugetul statului sumele reținute cu acest titlu pe statele de plată ale salariaților nu constituie vreuna din faptele prevăzute sub art.137 lit. a - g, iar pe de altă parte, în afara dreptului fiscal aplicabil, neplata unor creanțe ale statului în procedura insolvenței nu poate fi tratată, preferențial în această materie a atragerii răspunderii.
Deși textul art.29 din legea nr.64/1995 prevede obligativitatea debitorului de a cere deschiderea procedurii insolvenței în condițiile menționate, fapta nu poate fi încadrată în textul art.137 lit. c din lege în lipsa voinței legiuitorului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr.73/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. ex.3/25.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
