Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 546/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 546/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de debitoarea SC SRL prin administratorul social - împotriva sentinței civile nr.180/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.180/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, s-a respins contestația formulată de debitoarea SC SRL, în insolvență, prin administrator special - împotriva tabelului preliminar al creanțelor față de debitoarea SC SRL.
S-a constatat că creditoarea Direcția generală a Finanțelor Publice S are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare în cuantum de 139.077 lei.
S-a dispus afișarea tabelului definitiv al debitoarei la ușa instanței.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că:
Debitorul a contestat cuantumul creanței cu care creditoarea DGFP Saf ost înregistrată la tabelul creanțelor, respectiv 139.112,006 cu toate că prin cererea introductivă a precizat creanța bugetară la suma de 118.708 lei. A mai arătat că a obținut înlesniri la plată din partea acestei creditoare și că a făcut anumite plăți către aceasta.
Prin cererea introductivă depusă la data de 4 octombrie 2007, creditoarea DGFP Sap recizat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 118.708 lei față de debitoare și că ultima plată efectuată de aceasta în contul debitoarei bugetare s-a făcut cu chitanța nr.-/27.11.2006.
Până la deschiderea procedurii de insolvență prin sentința comercială nr.537/C/12.03.2008, creditoarea și-a precizat creanța la suma de 139.083 lei,centralizatorul fiind comunicat debitoarei cu mențiunea dacă și-l însușește sau îl contestă.
Prin notele depuse la fila 205 din dosar, debitoarea a apreciat că față de dispozițiile art.41 din Legea nr.85/2006 după depunerea cererii de chemare în judecată creditoarea nu mai era în drept să calculeze penalități și majorări de întârziere.
În tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar creditoarea DGFP Saf ost trecută cu o creanță de 139.083 lei.
Administratorul judiciar, cu privire la contestația debitoarei, a precizat în ședința publică că administratorul special i-a precizat că a făcut anumite plăți către organul bugetar, dar nu a fost în măsură să facă această dovadă.
Creditoarea DGFP Saf ăcut dovada titlurilor de creanță emise în sarcina debitoarei, în valoare de 139.083 lei constând în debit și accesorii, a comunicării acestora către debitoare conform art.44 din Codul d e procedură civilă. Prin necontestarea titlurilor în termenul legal acestea au devenit executorii.
Judecătorul sindic nu a reținut apărările debitoarei, constând în:
- nelegalitatea calculării de accesorii și după data de 4 octombrie 2007 ( data introducerii acțiunii) întrucât dispozițiile art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006 interzice calcularea de dobânzi, majorări sau penalități denumite generic accesorii la creanțele născute ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență, fie ea generală sau simplificată. Se constată că textul legal are în vedere data deschiderii procedurii și nu data înregistrării cererii creditorului de deschidere a procedurii așa cum din eroare a susținut debitoare. În speță, creditoarea DGFP și-a precizat cuantumul creanței înainte de deschiderea procedurii, moment după care nu a mai calculat accesorii;
- în ceea ce privește afirmația debitoarei că ar fi făcut anumite plăți în contul datoriei bugetare și că ar fi încheiat un acord de eșalonare cu creditoarea.
În virtutea rolului său activ prevăzut de art.129, 130 Cod pr.civilă, judecătorul sindic a pus în vedere și a citat administratorul special al debitoarei cu mențiunea de a face dovada afirmațiilor făcute, însă acesta nu s-a conformat.
Potrivit dispozițiilor art. art.1169 cod civil sarcina probei aparține celui ce face o afirmație în fața instanței conform principiului de drept statuat de adaugiul latin " onus probandi incumbit actori ".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC SRL, prin administratorul special și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației și deschiderii procedurii reorganizării judiciare.
În motivarea recursului s-a arătat că între creanța invocată de creditoarea DGFP S la data introducerii cererii de deschidere a insolvenței și creanța admisă în tabelul definitiv există neconcordanță.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul debitoarei, față de motivul invocat și în conformitate cu prevederile art.343 și 3041Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește cuantumul creanței se constată că debitoarea nu a dovedit că ar fi achitat o parte din debit. Nici nu s-a dovedit că această plată ar fi fost eșalonată, cu atât mai mult cu cât debitoarea a fost de acord cu deschiderea procedurii insolvenței. Diferența dintre creanța trecută în tabelul definitiv și cea invocată inițial de DGFP S se datorează împrejurării că între data introducerii cererii de deschidere a procedurii ( 4.10.2007) și data deschideri procedurii insolvenței / 12.03.2008), debitoarea a acumulat debite noi și penalități față de bugetul consolidat al statului. Debitoarea nu a probat netemeinicia susținerii creditoarei DGFP S față de actele depuse de această creditoare.
În ce privește criticile prin care debitoarea solicită supunerea activității sale procedurii reorganizării curtea de apel constată că acestea sunt inadmisibile, întrucât prin sentința atacată judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra reorganizării debitoarei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca în baza art.312 Cod pr.civilă să respingă drept nefondat recursul debitoarei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL prin administratorul special - împotriva sentinței civile nr.180/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.2 ex./26.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
