Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 602/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 602/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței nr.313/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori și, cu referire la art.138 lit.a, c și f din Legea nr.85/2006.
În susținerea motivele de recurs depune la dosar practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 313/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea pentru închiderea procedurii falimentului, formulată de către lichidatorul judiciar Expert Insolvență H, și pe cale de consecință:
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului, sat, jud. H și radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către acesta a sumei de 3.125,69 lei din fondul unic de lichidare.
A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților și.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin raportul final cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea societății din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile care îi revin în baza legii și achitarea sumei de 2.975 lei reprezentând retribuție și cheltuieli de lichidare din fondul unic.
Totodată se mai arată că societatea nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 85/2006. Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, astfel că a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
La data de 10.06.2008 lichidatorul judiciar a formulat și depus prin registratura instanței cerere de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților și.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, sub aspectul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a, c și f din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv folosirea creditului persoanei juridice, în folosul propriu al foștilor administratori, aceasta a fost probată în legătură cu împrumutul de 85.000 lei contractat la 15.12.2006. Că acesta nu a fost folosit în interesul societății reiese din bilanțurile de la dosar. Astfel, la 31.12.2006, soldul în casă și bancă era de 71.909 lei, iar datoriile de 114.053 lei. La 30.06.2007, soldul era de 79.493 lei, iar datoriile au crescut la 113.485 lei. Datoriile nu au fost achitate nici până la deschiderea procedurii insolvenței, dată la care, însă, în patrimoniul societății nu se aflau bunuri sau disponibilități bănești. În această situație, este evidentă folosirea creditului în folosul propriu al pârâților și fără avantaje, dacă nu chiar într-un mod păgubitor pentru societate.
administratori au manifestat un dezinteres total față de achitarea datoriilor societății în condițiile în care puteau folosi în acest scop parte din împrumutul dobândit, ceea ce nu s-a întâmplat, după cum se vede din bilanțuri. Împrumutul nu a fost folosit, de altfel, nici pentru rentabilizarea activității societății.
Că faptele arătate mai sus au determinat starea de insolvență a debitoarei rezultă din aceea că, deși cunoșteau că nu-l vor putea returna, foștii administratori au contractat un împrumut pe care l-au folosit în folosul propriu și au continuat activitatea societății fără ca din acel împrumut să achite măcar parțial datoriile societății sau să-l folosească pentru a-și rentabiliza activitatea comercială. În aceste condiții datoriile societății nu au făcut decât să crească, nemaiexistând posibilitatea achitării lor.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art. 129.pr.civ. și prin urmare dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar, de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art. 998, 999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2005, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei datorită delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art. 998, 999 Cod civil și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Activitatea de folosire a bunurilor sau a creditului societății debitoare în interesul propriu sau în cel al unei alte persoane, fizice sau juridice, presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății într-o utilizare frauduloasă.
În speță, lichidatorul nu a dovedit că foștii administratori ar fi încheiat vreun contract privitor la un bun al persoanei juridice cu plata unei chirii fictive sau că ar fi acordat dividende fictive sau ar fi dobândit acțiuni sau bunuri peste prețul pieței.
De asemenea, nu s-a dovedit că pârâții au continuat o activitate în interes personal, în condițiile în care din nicio probă nu rezultă că împrumutul bancar a fost folosit în interes propriu sau că s-au efectuat acte de comerț în interes propriu.
Lichidatorul judiciar nu a dovedit că administratorii au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Împrumutul contractat nu s-a încheiat în condiții mai oneroase decât condițiile pieței și nici administratorii nu au avut venituri importante în perioada anterioară declanșării procedurii insolvenței.
Neexistând faptele menționate nu există nici raport de cauzalitate.
Față de motivele de mai sus, în mod corect judecătorul sindic a reținut că nu s-a putut proba săvârșirea de către pârâți a faptelor delictuale, care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei și la starea de insolvență a societății, astfel că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea SC SRL B împotriva sentinței nr. 313/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Th.
Ex.7/04.11.2009
Jud fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
