Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 639/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.639
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în P, nr. 22, județul P, împotriva sentinței nr.254 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea,cu sediul în P,-,. 3.. 5,. 16, județul P și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, M, nr. 7, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, intimata-debitoare SC SRL și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, deși agentul procedural a consemnat pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata-debitoare SC SRL faptul că "la această adresă nu este punct de lucru", apreciază îndeplinită procedura de citare cu aceasta, întrucât, așa cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, aflate la fila 46 dosar fond, adresa intimatei-debitoare este cea unde s-a realizat procedura de citare, respectiv în P,-,. 3.. 5,. 16, județul P; totodată, constatând că recurenta, prin recursul formulat, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După dezbateri, s-a prezentat în instanță administratorul societății debitoare, -, care a învederat că acesta este sediul social al debitoarei și a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Pas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, pentru creanța în sumă totală de 80.056 lei, reprezentând impozite, taxe și amenzi stabilite potrivit legislației fiscale.
În motivarea cererii, s-a arătat că debitoarea se află în stare de insolvență de mai mult de 30 de zile, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă și depășește valoarea prag de 10.000 lei, starea de insolvență fiind constatată de creditor prin organul de executare a creanțelor bugetare.
Debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivarea contestației, s-a arătat că societatea nu datorează această sumă, din cererea introductivă nerezultând obligațiile datorate cu titlu de impozite, taxe și penalități de întârziere, menționându-se că, prin procesul verbal nr.98136/6.11.1998 încheiat de P, s-a stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de 59.716.581 lei ROL, din care 37.518.270 lei impozit pe profit cu 22.198.311 lei majorări de întârziere și 58.404.851 lei TVA cu majorări de întârziere aferente în sumă de 34.008.667 lei.
Ulterior, urmare a deciziei nr.1145/31.05.1999 emisă de, impozitul pe profit a fost stabilit la suma de 32.894.088 lei cu 22.488.329 lei penalități de întârziere și 1.981.948 lei majorări de întârziere.
S-a mai reținut că Paf ormulat plângere penală împotriva asociatei -, astfel că obligațiile fiscale stabilite prin procesul-verbal nr.98136/6.11.1998 au făcut obiectul cercetării penale în dosarul nr.2307/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, în cuprinsul căreia s-a evidențiat faptul că modalitatea de recalculare a obligațiilor fiscale prin nota explicativă, în împrejurările de la acea dată, este eronată, societatea datorând la bugetul de stat sumele de 1.765.070 lei impozit pe profit cu majorări de 3.166.809 lei și 5.492.534 lei TVA cu 9.667.420 lei majorări aferente, sume care au fost deja achitate de debitoare la bugetul de stat.
Totodată, în urma cercetării penale s-a ajuns la concluzia că reprezentantul legal al societății nu a săvârșit fapte penale cu consecințe de diminuare a obligațiilor fiscale, dispunându-se scoaterea de sub urmărire prin Ordonanța nr.2307/P/1999.
Debitoarea a mai arătat că și-a încetat activitatea în data de 1.07.2004, când punctul de lucru situat în Mun. P, B-dul. - nr.40, a fost radiat, sens în care, suma pretinsă de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința nr.254 din 30.01.2009, Tribunalul Prahovaa admis contestația formulată de debitoarea L și a respins cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice P, de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit disp. art. 31 alin. 1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței și art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12, orice creditor cu o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, cu un cuantum minim de 10.000 lei RON poate introduce o cerere împotriva unui debitor prezumat în insolvență, din textul legal rezultând condițiile care trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, pentru declanșarea procedurii insolvenței, prima condiție referindu-se la titularul cererii, iar cea de a doua la debitor, care trebuie să se afle în stare de insolvență prezumată.
S-a mai reținut că titlurile executorii depuse la dosar sunt emise pentru o sumă mai mică de valoarea prag de 10.000 lei, iar debitoarea a contestat cuantumul creanței.
Judecătorul sindic a reținut că, în speță, creditoarea nu a dovedit caracterul cert al creanței invocate, deși, potrivit disp.art.1169 Cod civil, îi revenea sarcina probei, cât timp din înscrisurile administrate nu reiese componența creanței, detaliat pentru fiecare perioadă atât cu privire la cuantum, cât și la sursă, cu atât mai mult cu cât titlurile executorii au fost emise pentru o sumă mult inferioară creanței totale pretinse.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Adiministrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că, din actele depuse la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, rezultă că debitoarea se află în stare de insolvență, prin incapacitate vădită de plată a datoriilor certe, lichide și exigibile, fiind în încetare de plăți de peste 30 de zile.
Se mai arată că judecătorul sindic a apreciat eronat probele administrate în cauză, în sensul că debitoarea a achitat, prin ordinele de plată depuse la dosar, doar sumele datorate stabilite potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul penal, privind cercetarea penală împotriva unei asociate a debitoarei. Astfel, instanța de fond trebuia să analizeze ordinele de plată care indicau impozitele și taxele ce s-au achitat și să dispună pronunțarea pe cererea de deschidere a procedurii.
Mai susține recurenta că debitoarea a înregistrat obligații restante la bugetul general consolidat, care provin din propriile declarații ale debitoarei, dar și din deciziile de calcul accesorii emise de organul fiscal și comunicate acesteia.
La data de 27.04.2009, intimata-debitoare SC SRL a depus la dosar concluzii scrise, prin care a arătat că situațiile financiare depuse la organul fiscal teritorial reflectă obligațiile din Raport, achitate la zi, fără nicio datorie către bugetul de stat și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 31 din Legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de această lege, împotriva unui debitor prezumat în insolvență, poate introduce o cerere introductivă, cerere ce trebuie să cuprindă patru categorii de mențiuni obligatorii, privitoare la cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii, existența unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului. Pe de altă parte, art. 3 din același act normativ definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar punctul 6 al aceluiași articol, precizează faptul că are calitate de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Este un complex de condiții cu caracter imperativ, ce trebuie întrunite cumulativ la data cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Prin cererea introductivă de instanță, creditoarea invocă creanță în sumă de 80.056 lei, reprezentând debite rezultate din neplata TVA-ului, impozit pe profit, impozit micro întreprindere, impozite salarii și majorări de întârziere, precum și sume neplătite la bugetele speciale.
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, neplata acestor obligații fiscale a făcut obiectul cercetării penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în urma plângerii formulată de către creditoare împotriva administratorului societății debitoare. În cursul acestui demers, din dispoziția procurorului investit, a fost efectuată o expertiză contabilă, în urma căreia, răspunzând obiectivelor stabilite de către organul de urmărire penală, expertul a concluzionat că sumele nu au fost corect calculate, societatea debitoare datorând numai o diferență de 8.158.521 lei la debitul principal și 15.167.573 lei la majorările de întârziere, sume pe care, potrivit ordinelor de plată anexate la dosarul de fond, debitoarea le-a achitat.
În contextul arătat, inclusiv în criticile ce formează conținutul cererii de recurs, recurenta insistă în a susține faptul că debitoarea ar datora suma de 80.056 lei, singurul argument fiind acela că societatea debitoare nu a contestat titlurile de creanță emise de către creditor, pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, în baza prev. art. 205 și urm. din Codul d e procedură fiscală. În lipsa oricăror dovezi care să susțină afirmațiile recurentei, contrare expertizei de specialitate cu caracter judiciar efectuate în dosarul penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Ca atare, așa cum a apreciat, în mod corect, instanța de fond, recurenta -creditoare, deși sarcina probei îi incumba, nu a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate, la momentul promovării cererii de insolvență, astfel că, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoareaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în P, nr. 22, județul P, împotriva sentinței nr.254 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea, cu sediul în P,-,. 3.. 5,. 16, județul P și intimataOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, M, nr. 7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.05.2009
f- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
