Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 640/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.640
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarele LEASING ROMÂNIA SA, cu sediul în comuna,-, Clădirea, județul I și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 5, Dr., nr. 3 și BROKER DE asigurare SRL, cu sediul în comuna,-, Clădirea,.1, Camera 112-114, județul I și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 5, Prof. Dr., nr. 3, împotriva sentinței nr.246 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSCSRL, cu sediul în comuna, sat, județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39,00, potrivit chitanței nr. - din 11.02.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele-creditoare Leasing România SA, Broker de Asigurare SRL și intimata-debitoare SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar o cerere din partea intimatei-debitoare SC SRL, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a-și angaja un apărător, de asemenea, intimata a depus și întâmpinare.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 156.pr.civilă, respinge cererea formulată de intimata-debitoare SC SRL, privind acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, ca neîntemeiată, întrucât, de la data îndeplinirii procedurii de citare pentru acest termen și până în prezent, societatea intimată a avut timp suficient pentru a-și angaja un apărător; totodată, față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr-, reclamantele Leasing România SA și Broker de Asigurare SRL au solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență privind pe societatea debitoare SC SRL, județul B, urmare neplății ratelor de leasing restante, în cuantum de 13.580, 61 lei, către Leasing România SA și a sumei de 1344,29 lei reprezentând rate prime de asigurare casco restante la contractul de leasing, întrucât societatea debitoare a încheiat contractul de leasing nr. -/32104 - 32105 pentru două autovehicule marca Skoda Combi, însă nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor, iar, ulterior, a refuzat să achite debitul restant, contractul a fost reziliat din vina exclusivă a societății, pentru neachitarea ratelor, SC SRL încetând plățile de aproximativ 300 de zile, iar creanța deținută este comercială, izvorăște dintr-un act de comerț, este certă, constatată prin facturile emise și neachitate, este lichidă, referindu-se la o datorie de plată unei sume de bani și este exigibilă, întrucât termenul de plată a expirat.
Prin întâmpinarea depusă de societatea debitoare, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât suma pretins datorată nu respectă condițiile prev. de art. 6 punct 6 din Legea 85/2006, nefiind certă, lichidă și exigibilă și s-a invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru neîndeplinirea procedurii prev. de art. 7201pr.civilă.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua respins cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență formulată de cele două creditoare, ca neîntemeiată, reținându-se că între Leasing România SA și SC SRL s-a încheiat contractul de leasing având ca obiect dreptul de folosință a două autovehicule marca Skoda Combi, ulterior încheierii acestui contract și după achitarea avansului debitoarea nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing, în calitate de utilizator refuză să achite debitul restant, în condițiile în care contractul de leasing a fost reziliat din vina exclusivă a societății debitoare, însă refuzul acestei societăți la plata datoriilor restante este urmarea faptului că unul dintre autoturismele deținute în leasing a suferit un accident rutier, soldat cu avarierea autovehiculului pentru care s-a constatat daună totală, conform procesului-verbal din 22.02.2006, societatea de leasing preia și păstrează epava, este obligată să o evalueze și să restituie utilizatorului eventuala diferență, astfel că suma pretinsă de cele două creditoare nu are caracter cert, lichid și exigibil, în condițiile în care sunt contestate de debitoare, atât sub aspectul cuantumului, cât și al legalității.
S-a mai reținut de prima instanță că facturile emise de creditoare, în baza contractelor de leasing și de asigurare, nu fac dovada existenței unei creanțe certe, în condițiile în care acestea sunt contestate, iar pentru clarificarea litigiului dintre părți sunt necesare administrarea unor probe pe fondul cauzei, ce excede procedurii speciale de insolvență.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de debitoare, Tribunalul a respins-o, întrucât cererea cu care a fost investit are ca obiect deschiderea procedurii generale de insolvență, ce nu este condiționată de îndeplinirea procedurii prev. de art. 7201pr.civilă.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs cele două creditoare, solicitându-se admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate, ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de recurentă.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, neluând în considerare întreg materialul probator depus la dosarul cauzei, din care rezultă clar că debitul înregistrat la contractul de leasing în cuantum de 14.924,90 lei este format din rate de leasing restante - 7121,33 lei și rate prime de asigurare casco - 7803,57 lei, debitoarea neîndeplinind obligația esențială și principală asumată prin contract, aceea de plată a ratelor de leasing restante, plățile încetând de peste 300 de zile.
S-a mai susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care, din facturile emise și neachitate rezultă caracterul cert, lichiditatea constă în faptul că debitorul nu poate efectua plata cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, iar exigibilitatea rezultă din faptul că termenele de plată au expirat.
De asemenea, s-a susținut de recurente că nu este reală susținerea debitoarei potrivit căreia, suma de 7121 lei reprezintă un debit nedatorat, în condițiile în care utilizatorul va suporta orice cheltuieli, ce nu sunt acoperite de asigurarea de răspundere civilă sau de asigurarea casco, conform art. 8.2 din contractul de leasing, suma respectivă reprezentând diferența dintre suma datorată de utilizator și cea cu care proprietarul bunului a fost despăgubit de asigurator.
Recurentele au mai învederat instanței că au încasat despăgubiri numai pentru obiectul contractului -/-, pentru cel de al doilea contract curg ratele de leasing până în momentul ridicării bunului prin intermediul executorului judecătoresc, utilizatorul are obligația, potrivit contractului, să deschidă dosarul de daună, debitoarea nu a făcut acest lucru, astfel că, susținerile sale nu sunt relevante, încălcând prevederile contractuale, prin neîndeplinirea obligațiilor asumate, ce au dus la rezilierea contractelor din vina exclusivă a SC SRL.
Prin întâmpinarea depusă la 20.04.2009, intimata-debitoare a solicitat respingerea căii de atac, întrucât creanța ce face obiectul cererii introductive nu este certă, existând dubii asupra cuantumului acesteia.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Între creditoarea Leasing România SA, în calitate de locator și SC SRL, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing -/32104-32105, având ca obiect dreptul de folosință a două autovehicule marca Skoda Combi, serie 41U-, respectiv 41U-, societatea debitoare a achitat avansul, însă, după încheierea contractului, nu a mai respectat termenele scadente ratelor de leasing, potrivit art. 4 și 4.3 din contract, ulterior, a refuzat să achite debitele restante înregistrate, pentru care locatorul proprietar a emis facturi, iar creditoarele au dispus rezilierea contractului de leasing din vina exclusivă a utilizatorului.
Cele două autoturisme deținute în leasing de societatea debitoare au fost predate urmare rezilierii contractului, către proprietar, conform procesului-verbal nr.92 din 4.07.2006, întocmit de executorul judecătoresc, pentru Skoda cu seria de 41U- și procesului-verbal din 22.02.2006, pentru Skoda cu seria 41U-, ce a fost implicată într-un eveniment rutier la 21.10.2005, pentru care a fost emisă autorizația de reparație seria - nr. -.
În mod corect, Tribunalul Buzăua reținut că suma pretinsă de cele două creditoare nu are caracter cert, lichid și exigibil, în condițiile în care societatea debitoare le contestă, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și al legalității, iar, pentru clarificarea litigiului dintre părți, sunt necesare administrarea de probe pe fondul cauzei, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 3 punct 6 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, instanța de fond nu a luat în considerare probatoriul depus la dosarul cauzei, din care rezultă că societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligația esențială și principală de a plăti ratele de leasing restante, Curtea constată că nu este fondat, întrucât Tribunalul Buzăua reținut această împrejurare, însă și faptul că refuzul plății datoriilor restante de către SC SRL este justificat, în condițiile în care bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing au fost preluate de către proprietar, iar, pentru cel avariat, societatea de leasing a fost despăgubită total, dintr-o astfel de împrejurare rezultând caracterul incert al creanței solicitate.
Nici motivul de recurs potrivit căruia, hotărârea instanței de fond este greșită, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3 punct 6 din Legea 85/2006, nu este fondat, în condițiile în care sumele evidențiate în facturile emise de către societatea de leasing sunt contestate de către societatea debitoare, atât sub aspectul cuantumului, cât și al legalității, astfel că această creanță nu este certă, întrucât actul de creanță nu emană de la debitor și nu este recunoscut de acesta, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 379 (3) pr.civilă, iar în condițiile în care certitudinea creanței nu este dovedită, lichiditatea și exigibilitatea, chiar dovedite, nu au nicio relevanță.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs potrivit căruia, debitul pretins este datorat pe deplin rezultând din contractul de leasing, reprezentând cheltuieli neacoperite din asigurarea de răspundere civilă sau de asigurarea casco și diferența dintre suma datorată de utilizator și suma cu care a fost despăgubit proprietarul bunului, întrucât societatea debitoare contestă cuantumul debitului, pretinzând că autoturismul avariat a fost încadrat la daună totală, acordându-se despăgubire totală, iar, în condițiile în care proprietarul preia și păstrează epava, este obligat să o evalueze și să restituie utilizatorului eventuala diferență, pentru clarificarea acestei situații este necesară administrarea de probe, ce excede procedurii speciale prev. de Legea 85/2006.
Motivul de recurs potrivit căruia, numai pentru unul dintre autoturisme s-a încasat despăgubire, în urma evenimentului rutier, iar cel de al doilea a fost preluat prin intermediul executorului judecătoresc, societatea debitoare nu a întocmit dosarul de daună și nu a plătit ratele de leasing, așa cum s-a obligat prin contractul încheiat, nu are nicio relevanță, în condițiile în care derularea contractului de leasing și îndeplinirea obligațiilor asumate de părți este o problemă litigioasă, necesită administrarea de probe, ce nu se poate realiza în procedura specială a insolvenței, în care creanța pretinsă de creditor trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, conform art. 3 punct 6 din Legea 85/2006, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitul solicitat de cele două recurente, ce este contestat de societatea intimată, atât sub aspectul legalității, cât și al întinderii.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că cele două recurente nu dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva societății debitoare, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3 punct 6 din Legea 85/2006, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoareleLEASING ROMÂNIA SA,cu sediul în comuna,-, Clădirea, județul I și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 5, Dr., nr. 3 șiBROKER DE ASIGURARE SRL, cu sediul în comuna,-, Clădirea,.1, Camera 112-114, județul I și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 5, Prof. Dr., nr. 3, împotriva sentinței nr.246 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSCSRL, cu sediul în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. MA
2 ex./06.05.2009
f- - Tribunalul Buzău
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
