Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 642/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 642/2008
Ședința publică din data de 11 martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3009/C/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 18.06.2007 în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA, intimat-lichidator judiciar, intimata- debitoare SC IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, în cadrul procedurii insolvenței.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 martie 2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3009 din 18 iunie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea lichidatorului judiciar desemnat în procedura privind-o pe debitoarea SC IMPORT EXPORT SRL C- împotriva pârâtului care a fost obligat să plătească pasivul debitoarei în sumă de 304.539,62 lei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că în sarcina pârâtului este întrunită cerința impusă de prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 impunându-se angajarea răspunderii civile delictuale a acestui pârât pentru faptul că acesta a înstrăinat o parte din bunurile societății fără a întocmi documente justificative unei societăți la care acesta avea calitatea de asociat unic și de aici concluzia că a acționat în interes personal.
Existența stării de insolvență și a pasivului societății debitoare aflate în procedura falimentului demonstrează că este îndeplinită și condiția prejudiciului iar aceste considerente au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtului este întemeiată ea fiind admisă în temeiul dispozițiilor art. 137 lit b din Legea nr. 64/1995 iar pârâtul va fi obligat să plătească averii debitoarei suma de 304.539,62 lei cu titlu de pasiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii cu consecința respingerii cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtului.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală din perspectiva faptului că lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii personale a pârâtului în calitate de asociat al debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL, prin cererea înregistrată la data de 21 august 2006 însă, la momentul înregistrării acestei cereri era în curs de soluționare o altă cerere înaintată de același lichidator pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al societății debitoare, pentru aceeași sumă reprezentând pasivul debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL, cerere care a fost admisă prin sentința comercială nr.4951/30 octombrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic în același dosar iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 304.539,62 lei.
Deși problema antrenării răspunderii personale a administratorului și altor persoane care au prejudiciat pe debitoare trebuie analizată în ansamblu și răspunderea pentru prejudicii trebuie distribuită între cei care se află în culpă pentru prejudicierea societății totuși judecătorul sindic a lăsat nerezolvată cererea privindu-l pe preferând ca întreg pasivul neacoperit al debitoarei să-l pună în sarcina administratoarei.
Împotriva sentinței comerciale sus amintite (cu nr. 4951/30 octombrie 2006 Tribunalului Comercial Cluj ) pârâta a declarat recurs care a fost admis de către Curtea de Apel Cluj iar prin decizia comercială nr. 441/27 februarie 2007 instanța de recurs a casat în totalitate această hotărâre trimițând dosarul la primă instanță spre o nouă judecată.
În considerentele deciziei de casare au fost date îndrumări instanței de rejudecare în sensul de a se stabili de către judecătorul sindic cuantumul pasivului rămas neacoperit când, după vânzarea activului patrimonial deoarece existau acte în dosar potrivit cărora unele bunuri din patrimoniul debitoarei puteau fi valorificate în procedură însă acest lucru nu s-a întâmplat. Totodată se cerea a se verifica în ce măsură au fost promovate de către lichidatorul judiciar acțiuni în anularea transferurilor patrimoniale avându-se în vedere faptul că s-a invocat împrejurarea de a înstrăina o parte din bunurile societății de către administratorul statutar fără a se evidenția în contabilitate aceste operațiuni, și se vor analiza în detaliu condițiile răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 în raport de faptele ilicite invocate de lichidatorul judiciar iar judecătorul sindic se va pronunța și asupra cererii formulată împotriva asociatului unic deoarece față de acesta nu s-a pronunțat o hotărâre.
Așadar, din analiza îndrumărilor clare și concise ale instanței de recurs rezultă fără echivoc faptul că pronunțarea cu privire la cererea de antrenare a răspunderii asociatului unic trebuia să se facă de către judecătorul sindic cu ocazia rejudecării după casare în contextul aducerii la îndeplinire a îndrumărilor din decizia de casare.
În mod regretabil însă, judecătorul sindic care a pronunțat sentința casată și care în armonie cu prevederile art. 24 Cod procedură civilă era incompatibil să rejudece după casare a procedat cu încălcarea stridentă a prevederilor art. 315 Cod procedură civilă la judecarea separată în cadrul aceluiași dosar de faliment a cererii de antrenare a răspunderii asociatului unic pronunțând sentința recurată cu nr. 3009/ 18 iunie 2007 care este vădit nelegală și netemeinică fiind lovită de nulitate absolută sub mai multe aspecte: au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 315 Cod procedură civilă și respectiv art. 24 alin (1) Cod procedură civilă și au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 138 alin (1) lit b din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 21 august 2006 lichidatorul judiciar desemnat în procedura falimentului debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL formulează o cerere de antrenare a răspunderii personale a pârâtului care avea calitatea de asociat unic al debitoarei pentru suma de 304.539,62 lei cu motivarea că acesta a fost de acord să cesioneze prin vânzare mijloacele de transport și unele mijloace materiale către SC COMPUTERS SRL a cărui unic asociat și administrator este fără să fi organizat licitații pentru acest lucru.
Separat de această cerere era în curs de soluționare o altă cerere înaintată de același lichidator pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei pentru aceeași sumă, cerere care a fost admisă prin sentința comercială nr. 4951/30 octombrie 2006 iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 304.539,62 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs care a fost admis prin decizia nr. 441/27 februarie 2007 Curții de Apel Cluj -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, hotărârea judecătorului sindic fiind casată în întregime cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin decizia de casare instanța de recurs a dat îndrumări instanței de rejudecare, printre acestea statuându-se și asupra faptului de a se soluționa deopotrivă și prin aceeași hotărâre cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidator atât împotriva administratorului statutar al debitoarei cât și față de asociatul unic
Nesocotind îndrumările instanței de recurs același judecător sindic care a pronunțat hotărârea ce a fost casată, se pronunță din nou prin sentința comercială nr. 3009/18 iunie 2007 ce face obiectul prezentului recurs în sensul că admite cererea lichidatorului judiciar și obligă pârâtul la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 304.539,62 lei.
Procedând în acest fel, judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută întrucât a nesocotit pe de o parte prevederile art. 12 alin (2) din Legea nr. 85/2006 în raport de prevederile art. 24 alin (1) Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 24 Cod procedură civilă judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Aceleași dispoziții sunt reiterate și în prevederile art. 12 alin (2) din Legea nr. 85/2006 prin care se statuează faptul că judecătorul sindic devine incompatibil în situația rejudecării după casarea hotărârii în recurs.
Cum în speță, prima sentință pronunțată de judecătorul sindic respectiv cea cu nr. 4951/30 octombrie 2006 fost casată de către instanța de recurs urmare a pronunțării deciziei nr. 441/27 februarie 2007 iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe,judecătorul sindic a devenit incompatibil nemaiputâmd pronunța o nouă hotărâre în rejudecare după casarea cu trimitere în speță sentința nr. 3009/18 iunie 2007.
În concluzie, această hotărâre este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, cu totul inexplicabil deși avea decizia de casare în care au fost date îndrumări instanței de rejudecare, în paralel în dosarul nr- un alt judecător sindic se pronunță asupra cererii lichidatorului judiciar pronunțând de această dată sentința comercială nr. 3684/19 octombrie 2007 Tribunalului Comercial Cluj prin care este rezolvată problema antrenării răspunderii personale atât a administratorului statutar cât și a asociatului unic.
Din această perspectivă și în raport de faptul că împotriva sentinței comerciale nr. 364/19 octombrie 2007 s-a declarat recurs atât de către lichidatorul judiciar cât și de către pârâta recursuri ce au fost soluționate prin respingerea acestora potrivit deciziei nr. 643/11 martie 2008 urmează ca în acest dosar problema răspunderii patrimoniale a pârâtului să fie rezolvată în armonie cu soluția pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj.
Astfel, Curtea reține că în mod greșit au fost aplicate prevederile art. 138 alin (1) lit b față de pârâtul recurent apreciindu-se fără temei că pârâtul fiind de acord cu cesionarea mijloacelor de transport către SC COMPUTERS SRL fără să fi organizat licitație în acest sens se poate considera că prin aceasta "a făcut comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice".
Analizând fapta invocată de lichidatorul judiciar în raport de probele administrate în cauză rezultă că în nu există nici o dovadă că în speță sunt întrunite cerințele impuse de prevederile art. 138 alin (1) lit b din Legea nr. 85/2006 respectiv nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta presupus săvârșită de către pârât și prejudiciul cauzat creditorilor și nici a culpei asociatului unic.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează ca recursul declarat de pârâtul să fie admis iar hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de angajare a răspunderii patrimoniale a acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 3009 din 18.06.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în sensul că respinge cererea lichidatorului judiciar de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./13.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
