Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 680/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 680
Ședința publică de la 01 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C împotriva sentinței nr.36 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C J/- CF - prin lichidator, având ca obiect obiecțiuni raport.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recurenta creditoare a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, după care s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr.36/24.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, s-au respins obiecțiunile formulate de - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și SC SA împotriva raportului final și situațiilor financiare finale, întocmite de lichidatorul judiciar, desemnată să administreze procedura insolvenței în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că obiecțiunile depuse la dosar de către SC SA sunt neîntemeiate, întrucât pe rolul instanței a existat o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată prin creditoarea SC SRL, soluționată prin sentința nr.29/25.01.2007, iar în prezent există pe rolul instanței o cerere de antrenare formulată de către creditoarea SC SA. A arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor putea formula o cerere de autorizare a introducerii acțiunii în răspundere împotriva administratorului social sau a celorlalte persoane vinovate de crearea stării de insolvență, textul invocat vizând tocmai situația de față în care lichidatorul judiciar nu indică și nu solicită atragerea răspunderii administratorilor sociali.
În privința obiecțiunilor formulate de creditoarea - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, instanța a apreciat că sunt de asemenea, neîntemeiate, deoarece raportul final depus de către lichidator a fost însoțit de bilanțul final întocmit la data de 20.09.2007, din care rezultă că toate bunurile societății au fost valorificate.
S-a mai reținut că, pe parcursul derulării procesului, lichidatorul judiciar a convocat în mai multe rânduri adunarea creditorilor, iar creditoarea - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale C nu a participat niciodată și că aceleiași creditoare i-au fost comunicate planurile de distribuție.
În ceea ce privește critica potrivit căreia lichidatorul judiciar nu menționat persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, a învederat că și-a exprimat punctul de vedere cu prilejul analizării obiecțiunilor formulate de către creditoarea SC SA.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu, precum și în numele și pentru - B, criticând ca nelegală și netemeinică respingerea obiecțiunilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că nu există nici o dovadă a faptului că au fost lichidate toate bunurile aparținând debitoarei, iar în cursul procedurii insolvenței autoritatea vamală nu a fost încunoștințată cu privire la niciuna din etapele parcurse de către lichidatorul judiciar, ceea ce a pus-o în imposibilitate de a verifica dacă lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligația de a efectua demersurile stabilite în sarcina sa și de a exercita, eventual, căile de atac reglementate de Legea nr.85/2006.
Recurenta a susținut că nu i-a fost comunicat niciun raport amănunțit asupra împrejurărilor și cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență și că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația de a analiza în cadrul raportului final oportunitatea angajării răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Criticile recurentei au vizat, de asemenea, activitatea lichidatorului judiciar, recurenta susținând că, în raport de modul defectuos în care s-a desfășurat această activitate, se impunea respingerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de insolvență, motivată pe lipsa bunurilor din patrimoniul societății debitoare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Examinarea activității debitoarei și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă existența premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, constituie atribuții ce revin administratorului judiciar.
Întocmirea acestui raport și supunerea sa spre aprobare judecătorului sindic se realizează, potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu vor putea depăși 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar, deci în prima etapă a procedurii.
În speță, procedura s-a deschis prin încheierea din 19.02.2001, iar prin sentința nr.1880/26 august 2002, pronunțată în dosarul nr.35/F/2000 al Tribunalului Dolj, s-a dispus trecerea la faliment a debitoarei și desemnarea lichidatorului judiciar. În conformitate cu dispozițiile art.24 lit.a și art.56 din Legea 64/1995,R, lichidatorul a întocmit raportul preliminar în care arătat cauzele și împrejurările ce au dus la ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apar ca neîntemeiate criticile recurentei ce vizează exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor administratorului judiciar sub aspectul nemenționării cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență.
Pe de altă parte, din moment ce raportul final se întocmește după finalizarea lichiodării, în mod greșit recurenta susține că se impune ca acesta să conțină date cu privire la cauzele sau împrejurările care au determinat starea de insolvență și la persoanele cu privire la care există premisele angajării răspunderii.
În ceea ce privește critica formulată de recurenta creditoare, referitoare la lipsa de rol activ a judecătorului sindic, Curtea constată că este nefondată, întrucât în materia insolvenței, care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, judecătorul sindic are în principal atribuții jurisdicționale, limitate la controlul judecătoresc, astfel cum sunt precizate în mod expres în teza finală a art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.40 alin.4 lit.k din OUG 86/2006, elaborarea și susținerea rapoartelor periodice în materia insolvenței intră în atribuțiile exclusive ale practicienilor în insolvență.
Scopul Legii nr.85/2006 este acela de a spori rolul adunării și comitetului creditorilor în procedura insolvenței și de a degreva judecătorul sindic de atribuții străine activității jurisdicționale, scop avut în vedere și de Legea 64/1995
Prin urmare, în măsura în care unul dintre creditori era nemulțumit de activitatea practicianului în insolvență, putea solicita oricând pe parcursul derulării procedurii înlocuirea lichidatorului judiciar sau putea contesta raportul întocmit de acesta.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că lichidatorul judiciar procedat la citarea tuturor creditorilor, inclusiv recurentei, pentru aprobarea planului de distribuire (fila 9 dosar fond), a notificat creditorii că la data de 22.06.2006 a fost înregistrat și afișat la sediul Tribunalului Dolj raportul lichidatorului judiciar și planul de distribuire a sumelor realizate în urma lichidării, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni la raport și la planul de distribuire în termen de 10 zile de la afișare, dovada notificării recurentei existând la fila 23 dosarului.
Totodată, raportul final privind debitoarea și bilanțul general au fost înregistrate la grefa tribunalului și afișate la ușa acestuia la data de 20.09.2007, iar publicarea raportului final s-a efectuat în Buletinul Procedurilor de Insolvență din 08.10.2007.
Raportul final și situațiile financiare finale au fost comunicate recurentei la data de 03.10.2007, prilej cu care a fost încunoștințată că are posibilitatea de a formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor, respectiv 25.10.2007, obiecțiuni care, de altfel, au și fost formulate de către recurentă.
Prin urmare, apare ca neîntemeiată critica ce vizează faptul că autoritatea vamală nu a fost citată și încunoștințată cu privire la demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar pe parcursul derulării procedurii.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit dispozițiilor art.312 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu, precum și în mumele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, împotriva sentinței nr.36 din 24 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C J/- CF - prin lichidator cu sediul profesional în B, str.-.-, nr.67, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
04 2008
Jud.red.DL
Tehnored.MP/2 ex/22.09.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Carmen Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
