Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 742/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 742/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței nr.546/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere actele dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr.546/07.04.2009 a fost admisă contestația la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoarea SC SRL și în consecință a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2009 creditoarea SC Las olicitat în contradictoriu cu debitoarea SC SRL ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, pentru recuperarea creanței în sumă de 324.940 lei.
In motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că societatea debitoare se află în stare de insolvență întrucât de mai mult de 30 de zile nu a achitat c/val facturilor emise în temeiul contractului de furnizare consumabile topografice nr.16./16.06.2006 și a actului adițional nr. 362/26.09.2007, în sumă de 324.940 lei. Creditoarea a arătat faptul că pentru suma datorată s-a emis bilet la ordin refuzat la plată conform recunoașterii debitoarei prin convenția contract nr. 303/12.06.2007.
In drept s-au invocat prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Prin contestația înregistrată la data de 25 februarie 2009, debitoarea a contestat starea de insolvență afirmată de creditoare apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 31 alin.1 din Legea nr. 85/2006, privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței declarate.
S-a invocat faptul că, creanța afirmată de creditoare s-a stins prin plată, iar starea de insolvență, conform definiției propuse de doctrină nu caracterizează patrimoniul său social.
In drept s-au invocat prevederile art. 33 alin.5 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea la contestație, creditoarea a solicitat respingerea acesteia întrucât certitudinea creanței rezultă din recunoașterea expresă prin semnătură și ștampilă a sumei datorate conform extrasului de cont, de 398.261,83 lei din care 324.940 reprezentând debit principal la care se adaugă factura emisă pentru penalitățile de întârziere în decontare, acceptată la plată prin semnare și ștampilare, în sumă de 71.896,73 lei.
Examinând contestația formulată cu privire la starea de insolvență a debitoarei prin prisma prevederilor art.3 alin.1 pct. 1 lit.a) raportat la prevederile art.33 alin.2 din Legea nr. 85/2006 modificată se apreciază că aceasta este fondată pentru următoarele motive:
Sub aspectul condițiilor impuse creanței creditoarei, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 pct. 6 și art. 31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.85/2006 modificată se constată că raporturile comerciale între părți s-au derulat în baza contractului de furnizare consumabile tipografice încheiat la data de 10.06.2006.
La data de 25.09.207, prin înscrisul denumit "act adițional final la contractul nr. 16/2006 conciliere directă nr.261/11.01.2007 și convenție contract nr. 303/12.06.2007 ", cu număr de înregistrare 362/26.09.200, părțile au convenit modalitatea de stingere a debitului restant de 20.264,21 lei stabilind scadența acestuia la data de 10.10.2007.
Prin contestația formulată de debitoare cu privire la starea de insolvență afirmată de creditoare s-a arătat faptul că debitul s-a stins parțial prin girarea de către debitoare în favoarea creditoarei a biletelor la ordin - din 16.12.2008, - din 17.02.2009, - din 17.02.2008 în valoare totală de 8832,66 lei.
Titlurile de valoare reprezentând biletele la ordin girate - din 16.12.2008, 3AD - din 17.02.2009, - din 17.02.2008, având semnătura de primire și ștampila de acceptare din partea creditoarei.
Din examinare documentelor justificative ale creanței și anume facturile depuse la filele 12-48, emise în perioada 16 mai 2008 - 9 octombrie 2008 și actul adițional final depus la fila 7 precum și a biletelor la ordin girate de debitoare identificate în documentele depuse se constată că suma solicitată de creditoare nu prezintă suportul de certitudine, lichiditate și exigibilitate impus de prevederile art. 379 alin.3 și alin.4 din codul d e procedură civilă și ale art.1023 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SC SRL care solicită modificarea sentinței comerciale nr.546/C/2009 și rejudecând fondul cauzei să fie admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivele de recurs se arată în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece între societatea creditoare și SC SRL s-au desfășurat raporturi comerciale în baza contractului de furnizare consumabile emițându-se facturile fiscale ce sunt invocate ca și temei al creanței.
Se arată că debitoarea recunoaște debitul și calculul penalităților aferente facturilor înregistrate de SC SRL la data de 09.10.2008.
Cu privire la creanță se arată că aceasta este certă, lichidă și exigibilă deoarece rezultă din contractul nr.16/16.06. 2006, actul adițional la contract și facturile atașate. Se mai invocă prevederile art.3 lit.a din Legea nr.85/2006 potrivit cărora, insolvența este prezumată ca vădită, atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori neavând importanță dacă debitoarea continuă plăți față de terți, aceste plăți nefiind de natură să înlăture prezumția legală a stării de insolvență nefăcând dovada că are în conturile de disponibil suma pretinsă de societatea creditoare prin cererea introductivă.
În drept se invocă prevederile art.1 și 31 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței coroborate cu prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.969 Cod civil, precum și art.49 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit legii insolvenței pentru ca împotriva unei debitoare să se deschidă această procedură este necesar să fie îndeplinite două condiții. Una dintre acestea este aceea ca cererea să fie făcută de un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, respectiv acel creditor care are o creanță împotriva patrimoniului debitorului care este certă, lichidă și exigibilă și altă condiție privește situația ca debitorul să fie în insolvență, respectiv acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În speță, recurenta a depus la dosar un număr de facturi în copie xerox, parte din ele nesemnate și toate neștampilate.
S-a mai depus în copie, de asemenea, calcul de penalități nesemnat și ștampilat de ambele părți.
Se constată că facturile fiscale depuse de reclamantă nu probează în mod absolut existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în măsura în care pârâta contestă creanța.
Pe de altă parte, așa cum am arătat, pe lângă certitudinea lichidității și exigibilitatea creanței pentru ca o cerere de deschidere a procedurii să fie admisibilă trebuie ca societatea debitoare să se afle în insolvență.
Prezumția insolvenței poate fi răsturnată prin dovedirea faptului că societatea funcționează și efectuează plăți chiar către reclamantă așa cum de altfel s-a probat în cauză cu înscrisul de la filele 65- 67 din dosarul de fond.
Nu s-a făcut în cauză dovada că s-a încercat încasarea biletelor la ordin girate de debitoare. De menționat că scopul legii insolvenței nu este desființarea societăților comerciale care au datorii ci funcționarea acestora în condițiile achitării datoriilor.
Actele contabile, respectiv facturile depuse de reclamantă pot constitui dovezi în cadrul unor acțiuni în emiterea unor obligații de plată sau acțiune în pretenții pentru sumele respective, care pot duce la obținerea unor titluri executorii ce pot sta la baza unei executări silite în patrimoniul debitoarei pentru satisfacerea creanțelor neplătite ale reclamantei creditoare.
Față de cele de mai sus se constată că în mod corect a constatat judecătorul sindic că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.3 pct.1 și 6 din Legea nr.85/2006 motiv pentru care hotărârea atacată se constată a fi legală și temeinică, în baza art.312 Cod pr.civilă urmând să fie respins recursul reclamantei SC SRL
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței nr.546/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. 4 ex./24.11.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
