Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 819/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ 819/2009
Ședința publică din 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de creditoarele -. SRL HG și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N împotriva sentinței comerciale nr. 1171 din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - în contradictoriu cu intimat -. SRL, având ca obiect procedura insolvenței contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul nu este legal timbrat de către recurenta - Grup Fortex SRL cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice BNf iind scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 20 februarie 2009, s-a înregistrat la dosar copia încheierii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința comercială nr. 1171/2008 a Tribunalului Bistrița N - filele 18-23.
De asemenea, la data de 2 martie 2009, s-a înregistrat, transmisă prin fax, o cerere de amânare a cauzei, formulată de intimata - SRL, în vederea angajării unui apărător, iar în cursul dimineții, înainte de începerea dezbaterilor, s-a depus la dosar un set de înscrisuri din partea recurentei, filele 25-29, respectiv o cerere prin care se solicită judecarea recursului în lipsă și copiile a patru bilete la ordin refuzate la plata din lipsa totală de disponibil
S-a prezentat domnul avocat, mandatat din partea domnului avocat titular, care depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, Curtea constatând că recursul este legal timbrat.
Curtea, după deliberare, pe baza înscrisurilor existente la dosar și în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauză în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1171 din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au admis, ca fiind întemeiate, contestațiile formulate de debitoarea - - SRL B împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarele Grup Fortex SRL B și B-N - B și în consecință: s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de creditori pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - - SRL
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Legea nr.85/2006 constituie legea cadru pentru procedura insolvenței și orice altă reglementare legală cu referire la insolvența debitorilor constituie dispoziție specială, aplicabilă prioritar față de legea generală, conform principiuluispecialibusderogant principalis.
In ce privește creanțele bugetare, pentru rațiuni lesne de înțeles și care privesc în special încasarea cu prioritate la buget a datoriilor de acest gen, legiuitorul a instituit reguli de executare a debitelor cuprinse în Codul d e procedură fiscală - OG92/2003. Astfel, cap.6 din actul normativ menționat, reglementează poprirea și sechestrul ca măsură asiguratorii, cap.8 cuprinde stingerea creanțelor fiscale prin executare silită, legea prevăzând și procedura de contestare în cadrul executării silite, iar cap.12, reglementează stingerea creanțelor fiscale prin executare silită.
Art.176 din OG92/2003 definește debitorul insolvabil față de buget ca fiind acel debitor ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
Pentru a verifica dacă debitorul se înscrie în această definiție, se impune a se proceda la executarea silită a acestuia prin modalitățile prevăzute de cap.8 din OG92/2003. Numai după ce se dovedește că debitorul nu are bunuri urmăribile, se poate declara că acesta este insolvabil, urmând ca creanța fiscală să fie stinsă prin modalitățile prev.la cap.12 din Codul d e procedură fiscală, respectiv prin deschiderea procedurii insolvenței, după cum clar se desprinde din interpretarea comparativă al art.176 și 177 din actul normativ menționat.
Astfel, conform disp.art.177 din OG92/2003, deschiderea procedurii insolvenței se impune în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, iar insolvența - în cazul creanțelor bugetare - este aceea definită de art.176 și nu aceea definită de art.3 din.85/2006.
Alineatul 3 al art.176 prevede că în cazul debitorilor declarați în stare de insolvabilitate pentru că nu au venituri sau bunuri urmăribile, executarea silită se întrerupe, împrejurare ce constitui o dovadă în plus că starea de insolvabilitate pentru debitorii bugetari poate fi apreciată numai după încercarea de executare silită, iar procedura insolvenței se poate deschide dacă există dovezi că executarea silită nu dat rezultate din cauza motivelor prevăzute la art.176 alin.1 din OG92/2003.
In definiția anterioară pe care Codul d e procedură fiscală o dădea insolvabilității în cazul creanțelor fiscale urmărite de organele de executare silită, se prevedea că procedura insolvenței se aplică numai dacă debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile, dacă după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate, dacă debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere, dacă nu este găsit la ultimul domiciliu sau când debitorul persoană juridică își încetează existența și au rămas neachitate obligații fiscale.
Esențial, nu există deosebiri între forma în care insolvența era definită de art.171 din OG92/2003 până la ultima modificare și cea prev.de art.176 din actuala reglementare, desprinzându-se cu claritate că în cazul debitorilor fiscali procedura insolvenței se aplică numai după ce executarea silită a dus la concluzia că debitorul nu are bunuri urmăribile.
In speța dedusă judecății, din actele depuse de creditoare, rezultă că debitoarea are bunuri urmăribile care depășesc cu mult valoarea creanței pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, respectiv, este proprietara unei exploatări miniere unde - pe lângă exploatarea minieră propriu-zisă - are imobile urmăribile asupra cărora în 5564 nr.top.3413/1/1 este înscrisă ipotecă execuțională în favoarea creditoarei B-N -
Din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile ( 29 - 31) rezultă că, imobilele în cauză au fost evaluate de creditoare la suma de 1.660.740 lei, care depășește valoarea menționată în cererea de deschiderea procedurii (1.535.203 lei).
Deși susține că a încercat executarea silită asupra debitoarei, creditoarea nu a făcut dovezi că a încercat punerea în executare a ipotecii execuționale înscrisă în favoarea sa. Împrejurarea că creditoarea a înființat poprire la mai multe bănci asupra disponibilităților bănești al debitoarei, nu constituie o dovadă suficientă că s-a procedat cu diligență maximă pentru încasarea debitului în favoarea bugetului de stat, cât timp nu s-au executat bunurile ipotecate.
Din interpretarea OG92/2003 și a.nr.85/1996, rezultă fără putință de tăgadă că modalitatea în care creditoarea a înțeles să recurgă direct la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, constituie un mijloc de presiune asupra debitoarei, ori este de neacceptat ca procedura insolvenței să fie folosită ca mijloc de presiune, cu atât mai mult cu cât prin această procedură debitorul este privat de a uza de mijloacele de apărare pe care procedura executării silite le prevede în favoarea sa.
Altfel spus, ignorarea modalităților legale de executare prevăzute expres pentru creanțele bugetare, numai pentru a pune presiune pe debitoare, constituie o aplicare discreționară a legii prin care dreptul la apărare al debitoarei este încălcat.
Prezenta instanță nu că în aplicarea principiului disponibilității, creditorul are dreptul să aleagă o modalitate de executare din mai multe posibilități oferite de lege, dar în cazul creanțelor bugetare acest principiu trebuie interpretat prin prisma textelor menționate anterior, precum și în considerarea respectării drepturilor procesuale ale părților.
Având în vedere că debitoarea existența debitului și că a atacat actele administrativ-fiscale, rezultă că, creanța invocată de creditoare nu este certă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele - SRL HG B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-
Creditoarea-recurentă - SRL HG B solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul de a respinge contestația debitoarei și de a dispune deschiderea procedurii insolvenței față de - SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea arată că hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât a procedat la analizarea unui titlu executoriu în mod nepermis.
În acest sens, judecătorul sindic a făcut aprecieri în legătură cu ordonanța nr. 1808 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 3424/2005 în care instanța s-a pronunțat asupra unei cereri având ca obiect somație de plată și a statuat că debitoarea deoarece nu a fost legal citată cu ocazia soluționării acelei cereri creanța sa nu poate fi considerată ca îndeplinind condițiile impuse de art. 31 din legea insolvenței.
Pe de altă parte, în mod nelegal judecătorul sindic a stabilit că suma datorată de debitor are o valoare neînsemnată și că în realitate aceasta are suficient disponibil în cont pentru aoa chita.
În realitate, creditorul recurent a încercat executarea silită a debitoarei constatându-se că aceasta este în insolvență vădită neavând disponibil în cont la nici o bancă.
Nu în ultimul rând hotărârea este nelegală și din perspectiva statuării că nu se poate uza de două căi de recuperare a unei creanțe respectiv executarea silită de drept comun și procedura insolvenței deoarece aceasta din urmă nu este o modalitate de recuperarea unei creanțe.
Creditoarea-recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N solicită modificarea hotărârii primei instanței în sensul respingerii ca nefondate a contestațiilor formulate de debitoare și să se constate că aceasta se află în stare de insolvență.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel în mod neîntemeiat judecătorul sindic a reținut că deschiderea procedurii insolvenței se impune în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență însă în cazul creanțelor bugetare aceasta este definită de art. 176 alin (1) din OG nr. 92/2003 și nu de art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă la data formulării cererii cuantumul obligațiilor fiscale de plată datorate de debitoare era de 1.535.203 lei existând titluri executorii și pornindu-se procedura executării silite prevăzută de Codul d e procedură fiscală însă nu s-a reușit recuperarea creanțelor în urma aplicării acestor măsuri de executare silită.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Împotriva debitoarei intimate - SRL B au fost formulate două cereri de deschidere a procedurii insolvenței, una la data de 17 decembrie 2007 de către creditorul - SRL HG B în dosar nr- și cealaltă la data de 18 martie 2008 de către creditorul DGFP B în dosar nr-.
În ambele dosare debitoarea a formulat contestație prin care a negat starea de insolvență. Ulterior, în temeiul prevederilor art. 31 alin (3) din Legea nr. 85/2006 cele două dosare au fost conexate iar prin sentința comercială atacată judecătorul sindic a admis contestațiile formulate de debitoare și în consecință a respins ca neîntemeiate cererile formulate de creditor pentru deschiderea procedurii.
În ceea ce privește cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL HG B, aceasta s-a întemeiat pe existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constatat printr-un titlu executoriu respectiv Ordonanța nr. 1808/6 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3424/2005 al Judecătoriei Bistrița.
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii legea înțelege acel creditor care, în temeiul art. 31 alin (1) din lege are calitate procesuală activă de a formula o cerere introductivă pentru deschiderea procedurii astfel că, această legitimare o are doar creditorul care are asupra patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Deoarece acest creditor se află în posesia unui titlu executoriu care constată existența creanței, orice alte apărări formulate în procedura insolvenței privind nelegala citare cu ocazia soluționării cererii privind somația de plată nu pot fi luate în considerare deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.
Din această perspectivă cererea creditorului - SRL HG întrunește condițiile impuse de art. 3 pct 6 și pct 12 și respectiv art. 31 din legea insolvenței.
În ceea ce privește creanța recurentei DGFP B-N Curtea reține următoarele:
La data formulării cererii cuantumul obligațiilor fiscale de plată datorate de debitoare era de 1.535.203 lei.
Anterior formulării acestei cereri creditorul recurent a încercat recuperarea creanțelor datorate bugetului de stat de către organul fiscal de executare prin declanșarea executării silite însă nu s-a reușit recuperarea sumelor datorate.
În acest sens, au fost emise somații de plată însoțite de copii de pe titlurile executorii prin care au fost individualizate obligațiile fiscale ale debitoarei. Au fost emise adrese de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești din conturile deschise de debitoare la diferite societăți bancare însă s-a constatat că aceasta nu deține disponibil în cont pentru a achita datoriile scadente.
Întrucât debitoarea nu a efectuat o plată către bugetul de stat de peste 30 de zile în speță Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct 6 și respectiv art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, judecătorul sindic a reținut în mod neîntemeiat că deoarece debitoarea a negat existența creanței și a atacat actele administrative fiscale prin care acestea s-au stabilit, creanța fiscală nu este certă.
Un prim aspect ce trebuie lămurit este acela al definirii creanțelor bugetare în însăși art. 3 din Legea nr. 85/2006 și nu cea stabilită de art. 176 din OG nr. 92/2003.
Obligația fiscală a debitoarei a fost stabilită în speță atât prin declarații fiscale întocmite de către aceasta cât și prin decizia de impunere nr. 36 din 20 martie 2007 încheiată de către DGFP B-
Deoarece decizia de impunere constituie titlu de creanță ce a devenit titlu executoriu la data la care creanța a fost scadentă prin expirarea termenului de plată, debitoarea era obligată să achite această creanță.
Pe de altă parte, introducerea contestației pe cale administrativă potrivit art. 215 alin (1) Cod procedură fiscală nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Așadar, creanța debitoarei a fost stabilită atât în baza unor titluri de creanță care au devenit ulterior titluri executorii cât și în baza propriilor lor declarații fiscale de plată întocmite de către debitoare.
Chiar dacă decizia de impunere a fost contestată de către debitoare, creanța stabilită prin aceasta a fost în cuantum de 936.272 lei însă pentru restul creanței datorate aceasta a fost recunoscută și drept urmare întrunește exigențele impuse de art. 3 pct 6 și pct 12 și respectiv art. 31 din legea insolvenței.
În concluzie, starea de insolvență a debitoarei este vădită așa încât hotărârea judecătorului sindic este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de creditorii - SRL HG B și DGFP B-N iar hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul respingerii contestațiilor formulate de debitoare potrivit art. 33 alin (4) din legea insolvenței și admiterea cererilor creditorilor cu consecința trimiterii dosarului judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursurile declarate de creditoarele - SRL HG B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNî mpotriva sentinței civile nr. 1171 din 07.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în sensul că respinge contestația debitoarei - SRL.
Admite cererea creditoarelor și trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./12.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
