Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2348/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2348/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - CA- SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2267 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații
- LEASING SA ). LEASING și CABINET INSOLVENTA, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei, în substituirea avocatului titular.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea comunică un exemplar din întâmpinarea intimatei - LEASING SA cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu consecința repunerii în termenul de depunere a contestației la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral in fața instanței, cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Cu privire la excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, solicită respingerea excepției, a se constata că recursul a fost promovat în termenul legal prevăzut de lege. Depune la dosar, (filele 43-45), ca practică judiciară, extras din Tratatul dl. G - cu privire la legea insolvenței, de care solicită a se ține seama la soluționarea recursului.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2267 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de creditoarea - LEASING SA B, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - CA- SRL C-
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - CA- SRL, nr. de înmatriculare J-, CUI -.
S-a numit administrator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, care a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
S-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art.59 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acesta fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art.48 alin.2 din Legea nr.85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prev. de art.61 din Legea nr.85/2006.
S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 17 iulie 2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 20 august 2009, data limită pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar la data de 11 septembrie 2009 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 24 septembrie 2009.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2009 creditoarea - LEASING SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - CA- SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 12.810,25 lei, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 31 din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.9182/27.09.2005 având ca obiect cedarea în sistem de leasing a dreptului de folosință și posesie a autovehicului marca Peugeot FT 350 LH 2.2, urmând ca debitoarea să achite ratele de leasing și celelalte costuri aceesorii în condițiile și la termenele convenite în graficul de plăți anexă la contract.
Creditoarea a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că la data introducerii cererii datorează suma de 12.810,25 lei compusă din 10.513 lei contravaloare rate de leasing și alte costuri accesorii și 2.297,06 lei penalități de întârziere.
Creditoarea a apreciat că cererea sa întrunește condițiile prev. de art.3 pct.6 și art.31 din Legea nr.85/2006, creanța fiscală invocată fiind certă, lichidă și exigibilă, iar de la data la care debitoarea a încetat plățile a trecut mai mult de 30 de zile.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 al.1 din această lege, debitoarea nedepunând contestație la dosar.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că cererea acesteia întrunește cerințele prev. de art.31 coroborat cu prev. art.3 pct.1, 6 și 12 din Legea nr.85/2006.
Aceasta întrucât creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 RON prevăzută de lege.
Debitoarea nu a contestat în termenul reglementat de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 starea de insolvență și nu a formulat nici o declarație în sensul de a recunoaște existența acestei stări, neexprimându-și nici intenția de reorganizare.
Față de lipsa contestației din partea debitoarei și ținând cont de actele depuse la dosar de către creditoare, respectiv titlurile executorii și procesele-verbale de comunicare a somațiilor adresate debitoarei în vederea achitării creanțelor fiscale, titluri care fac dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus enunțate, judecătorul sindic a apreciat că starea de insolvență a fost dovedită și că debitoarea a încetat plățile de peste 30 de zile de la scadență.
Așa fiind, în temeiul disp. art.31 coroborat cu prev. art.33 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, în speță fiind incidente prev. art.3 alin.1 pct.1 lit.a, pct.6 și 12 din actul normativ menționat.
Împotriva sentinței a declarat recurs - CA- SRL C N, solicitând admiterea recursului, în principal casarea în totalitate hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj, cu consecința repunerii în termenul de depunere contestației la cererea de deschidere procedurii insolvenței. În subsidiar, solicită modificarea în totalitate hotărârii în sensul respingerii cererii de deschidere procedurii insolvenței ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că nu a avut cunoștință de cererea de deschidere procedurii insolvenței promovate de societatea Leasing SA și nu a avut posibilitatea de beneficia de o apărare efectivă și adecvată cu importanța acestei proceduri.
Recurenta a aflat cu surprindere de inițierea procedurii insolvenței abia în urma notificării comunicate de administratorul judiciar, recepționată la data de 10.06.2009.
Se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece procedura de citare cu recurenta fost nelegală. Recurenta aceasta nu a fost citată la sediul social situat pe- apartamentul 16, loc. C-N, ci la adresa din- apartamentul 1, C-N, astfel cum rezultă de pe facturile emise de reclamantă către recurentă, astfel că este evidentă reaua credință reclamantei de nu indica sediul cunoscut al recurentei, tocmai pentru aop riva de dreptul la apărare, acesta fiind un motiv în plus pentru admiterea cererii.
Nelegala citare este un motiv de casare hotărârii pronunțate, având în vedere disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. coroborat cu art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civ. sens în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care pronunțat-
Hotărârea pronunțată nu este legală și temeinică, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței, iar recurenta nu este în incapacitate de plată.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede o serie de condiții căror îndeplinire cumulativă poate să atragă deschiderea procedurii insolvenței față de o societate, condiții care nu sunt întrunite în cauză.
Astfel, pentru ca un creditor să aibă dreptul de promova o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva patrimoniului debitorului; exigibilitatea creanței să fie mai mare de 30 de zile; creanța să depășească valoarea prag stabilită de lege, respectiv 10.000 lei în cazul creanțelor comerciale; neplata datoriei este consecința stării de insolvență debitorului.
Raportul contractului intervenit între recurentă și reclamantă constă într-un contract de leasing financiar în baza căruia recurenta a utilizat un autovehicul marca Peugeot, achitând lunar ratele stabilite în contract. Ulterior, recurenta renunțat la acest contract și a restituit bunul către Leasing SA, în baza unui proces verbal de predare-primire încheiat la data de 18.11.2008.
Recurenta nu avea cunoștință de existența vreunui sold negativ care să dea posibilitatea reclamantei de formula o cerere de deschidere procedurii insolvenței și nu a recepționat nici o notificare de plată din partea acestei instituții.
În aceste condiții, promovarea unei astfel de cereri și mai mult, admiterea ei, apare surprinzătoare în condițiile în care reclamanta nu i- comunicat recurentei niciodată pretențiile sale.
Reclamanta nu face dovada existenței unei creanțe certe, respectiv a unui înscris însușit de recurentă din care să rezulte datoria față de aceasta, cu atât mai mult cu cât, după pierderea autovehiculului, societatea de leasing stornat o parte în facturile emise, așa cum rezultă din fișa analitică partener.
Recurenta nu este în insolvență, situație în care admiterea cererii reclamantei și deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta ar fi neîntemeiată și nu ar corespunde realității.
Potrivit art. 3 pct. 1 din lege, starea de insolvență este "acea stare patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile". Astfel definită de lege, insolvența poate fi asociată unui blocaj financiar al debitoarei de natură împiedica recurenta să achite datoriile exigibile.
Or, nu se poate discuta o astfel de situație în cazul când o societate realizează activități financiare curente, efectuând operațiuni de încasări și plăți, finanțându-și activitatea și executând contracte încheiate. Practic, din moment ce activitatea unei societăți nu este afectată de lipsa lichidităților, nu se poate vorbi de existența stării de insolvență care să constituie bază pentru inițierea unei astfel de proceduri.
După cum s-a apreciat și în doctrină, procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile sub amenințarea cu falimentul, dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepție aparent întemeiată.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Motivul de recurs privitor la necunoașterea inițierii procedurii insolvenței este nefondat, din actele de la dosar rezultă că acțiunea creditoarei i-a fost comunicată debitoarei la adresa indicată la ORC, respectiv C-N,- apartamentul 16, deci la sediul social al acesteia.
Potrivit art. 31 (1) din Legea nr. 85/2006, "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă".
Articolul sus citat reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorilor pentru declanșarea procedurii insolvenței și principalele mențiuni pe care trebuie să le conțină.
Din analiza textului rezultă că pentru promovarea cererii creditorilor sunt necesare două condiții: prima, titularul cererii să aibă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, și, cea de-a doua, debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvență prezumată.
Creditorul îndreptățit să solicite procedura insolvenței este creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitoarei este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creditorii care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorilor în temeiul Codului d e Procedură civilă.
Potrivit art. 379 Cod proc.civ. creanța certă este creanța cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însăși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este delimitată cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie neconoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau stipulațiilor conținute în actul de creanță. Creanța este exigibilă când ea a ajuns la scadență.
În cauză între părți s-a derulat contractul de leasing financiar nr. 9182/27.09.2005, contract ce reprezintă temeiul creanței împreună cu facturile fiscale emise în baza acestuia.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 287/2006, " contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing constituie titluri executorii".
Ori în cauză creditoarea deține o creanță care depășit valoarea prag prevăzută de lege, fiind îndeplinită și condiția insolvenței debitoarei.
Insolvența este acea stare patrimoniului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Deci starea de insolvență presupune încetarea plăților timp de mai bine de 30 de zile, ca urmare a lipsei fondurilor bănești din averea debitorului, ori, în cauză debitoarea nu a achitat sumele de bani datorate creditoarei, deși de la data scadenței au trecut mai mult de 30 de zile.
Mai mult, recurenta debitoare avea posibilitatea de formula potrivit art. 33 (2) din Legea nr. 85/2006 contestație prin care putea contesta starea de insolvență, mijloc procedural de care nu uzat.
Fiind incidente condițiile prev. de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea insolvenței, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - CA- SRL C împotriva sentinței comerciale nr. 2267/04.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
7 ex/30.10.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
