Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 83/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr.83 / DOSAR nr-
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr.1168/Sind din 17 noiembrie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 12 februarie 2009, conform încheierii din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței, debitoarea a contestat decizia nr. 205/10.01.2007 emisă de Direcția Finanțelor Publice B, solicitând anularea acesteia cu privire la penalități de 9.496 lei, pentru perioada menționată în act.
Judecătorul sindic a respins contestația, considerând-o inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Articolul nr. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede într-adevăr că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, dar acest text se referă doar la acțiunile creditorului "asupra debitorului sau bunurilor sale". Or, contestația formulată de debitoare potrivit art. 205 și apoi potrivit art. 218 din Codul d e procedură fiscală nu se încadrează în această categorie de acțiuni. Această contestație are o reglementare specială în Codul d e procedură fiscală, care derogă de la prevederile Legii nr. 85/2006 și nu este formulată de un creditor împotriva debitorului sau a bunurilor sale, ci este formulată de debitoare împotriva titlului de creanță al În consecință, o contestație formulată în baza Legii nr. 85/2006 la judecătorul sindic, împotriva titlului de creanță emis de B cu privire la o creanță bugetară, este inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației și stabilirii creanței care să stea la baza planului de reorganizare.
Recurenta susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 și că în cauză sunt incidente dispozițiile din legea insolvenței și nu norma din Codul d e procedură fiscală.
Prin decizia nr. 1/11.11.2008, referitoare la art. 111 alin.7 și 8 și art. 122/1 din nr.OG92/2003, la art. 45 din Legea nr. 64/1995 și art. 41 din Legea nr. 85/2006, a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul președintelui nr. 1537/2008, s-a stabilit că societățile aflate în insolvență nu datorează obligații fiscale accesorii de la data la care s-a deschis procedura.
Față de normele legale existente, apare evident că judecătorul sindic trebuia să se pronunțe asupra acestui aspect care face obiectul contestației ce inițial a început cu primele decizii date de finanțe prin care se calculau accesorii. Trimiterea pe care o face judecătorul sindic la reglementarea pe calea legislației fiscale nu este legală, pentru că legea specială a insolvenței oprește toate demersurile, fie ele comerciale, fie fiscale împotriva debitorului. Este de atribuția judecătorului sindic să stabilească care este creanța și să înghețe această creanță la data deschiderii procedurii.
Modificarea succesivă a creanței prin adăugarea de dobânzi și penalități de întârziere a condus la situația aberantă ca debitul inițial să ajungă în prezent de două ori mai mare.
La dosar nu există nicio declarație de creanță pentru perioada 2004-2008.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința atacată este temeinică și legală, fiind în concordanță cu art. 66 din Legea nr. 85/2006.
În probațiune, ambele părți au depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin contestația depusă la dosarul de insolvență, adresată de altfel Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B, debitoarea a solicitat anularea deciziei nr. 205/2007 emisă de această autoritate fiscală, cu referire la penalitățile de 9.496 RON calculate după deschiderea procedurii insolvenței.
Contestatoarea a invocat ca temei juridic dispozițiile art. 36 și 41 din Legea nr. 85/2006 și art. 175 și urm. din nr.OG 92/2003. Articolele din Legea nr. 85/2006 sprijină motivele de fond ale contestației, referindu-se la suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare îndreptate împotriva debitorilor aflați în stare de insolvență (art. 36) și la oprirea curgerii dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere de la data deschiderii procedurii insolvenței (art. 41). Temeiul procedural pe care se întemeiază contestația este art. 175 din OG92/2003 (în forma în vigoare la data formulării contestației), care reglementează procedura contestării actelor administrative fiscale.
Contestatorul a urmat calea prevăzută de Codul d e procedură fiscală, înregistrând contestația la organele fiscale, după care a atacat decizia emisă la instanța de contencios administrativ.
Față de petitul contestației, "anularea deciziei emise de Direcția Finanțelor Publice B" și de temeiul juridic invocat, este evident că această contestație nu poate fi soluționată în cadrul procedurii insolvenței. Nu este de competența judecătorului sindic anularea unui act administrativ fiscal, chiar dacă societatea căreia i se adresează se află în procedura insolvenței. Debitoarea este cea care a ales calea contestării actului administrativ fiscal și nu a înscrierii creanței în tabelul suplimentar de creanțe, ca urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra validității actului atacat este instanța de contencios administrativ și nu judecătorul sindic.
Motivele de recurs referitoare la legalitatea calculării majorărilor de întârziere nu au relevanță în cauză, în raport de soluția dată de prima instanță, respectiv respingerea contestației ca inadmisibilă în cadrul procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței nr.1168/sind/17.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.GC/20.02.2009
Dact.LD/23.02.2009/ 2 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
