Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 837/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 837
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței nr. 357/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința nr. 357/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL S și s-a respins totodată cererea formulată de creditoarea DGFP S pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut, între altele, cu privire la creanța creditoarei reclamante, că pentru a fi o creanță certă în sensul cerut de dispozițiile Legii nr.85/2006, aceasta trebuie să rezulte dintr-un titlu de creanță, precum și din alte înscrisuri necontestate de debitor.
Cu toate acestea, a reținut că în ce privește creanțele bugetare, certitudinea creanței rezultă doar dintr-un titlu executoriu, care este decizia de imputare și care, pentru a fi opozabilă debitorului va trebui comunicată acestuia în una din modalitățile prevăzute de dispozițiile art.44 Cod pr.civilă. În acest sens s-a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe unele înscrisuri intitulate titluri executorii fără a face dovada dacă au fost comunicate ori însușite în alt mod de către debitoare.
S-a mai reținut, inclusiv faptul că reclamanta nu a făcut dovada titlurilor de creanță fiscală, astfel că lipsește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea DGFP S, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
În motivarea recursului se arată, în esență, că datoria bugetară a debitoarei a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art.85 alin.1 lit.a din Codul d e procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, au fost interpretate greșit dispozițiile art. 66 alin. 1-3 din Legea nr. 85/2006, iar comunicarea prin publicitate este prevăzută de art. 44 alin. 3 Cod pr. fiscală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 6 raportat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care deține asupra patrimoniului debitorului o creanță certă și lichidă, și care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile, creanță care, în conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, trebuie să aibă o valoare minimă, în general de 30.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii pe economie, și care constituie prin aceasta o valoare-prag.
Cât privește caracterul cert al creanței, în legătură cu care judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul că deține această calitate numai un titlu executoriu și care, potrivit art. 372.pr.civ. poate fi doar o hotărâre judecătorească ori un alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, se constată că această concluzie nu corespunde pe deplin economiei generale și scopului instituirii procedurii insolvenței, nici în reglementarea actuală a Legii nr. 85/2006 și nici în reglementarea anterioară a Legii nr. 64/1995.
Într-adevăr, procedura insolvenței constituie un ansamblu de norme juridice, reglementând căi și modalități specifice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.
Utilizarea, în acest scop, a uneia sau a alteia dintre aceste proceduri necesită, în concepția legii, parcurgerea unei proceduri prealabile în care urmează a se stabili dacă debitorul mai poate face față datoriilor cu sumele de bani disponibile, adică dacă se află sau nu în insolvență, în stare de incapacitate de plată. Nu orice creanță însă, dă dreptul creditorului de a cere constatarea stării de insolvență, ci așa cum s-a arătat mai sus, doar acele creanțe care se situează peste pragul minim prevăzut de lege, de 30.000 lei, cu condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
În consecință, caracterul cert, lichid și exigibil nu implică și existența unui titlu executoriu, în baza căruia creditorul să își valorifice creanța, așa încât nici dispozițiile art. 372.pr.civ. reținute de judecătorul sindic nu sunt aplicabile procedurii insolvenței, ca o condiție necesară pentru deschiderea acesteia.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi considerat, așa cum se susține, procedura insolvenței ca fiind o procedură de executare silită, pentru începerea căreia ar fi necesar un titlu executoriu, ar fi reglementat în mod expres, cu acest titlu, atât procedura ca atare cât și condiția titlului executoriu, fiind greu de crezut că o chestiune de o asemenea importanță, ce ține de esența procedurii, a fost lăsată pe seama interpretului.
Așa fiind, în situația în care judecătorul sindic s-a mărginit să examineze deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei, doar din perspectiva condiției creanței de a fi un titlu executoriu, condiție neprevăzută de Legea nr. 85/2006, fără a solicita reclamantei, în virtutea rolului activ, completarea probatoriului cu declarațiile contribuabilului și alte titluri de creanță și ulterior depunerii acestora (în cazul când sunt depuse la dosar) să examineze condițiile creanței privind certitudinea, lichiditatea, exigibilitatea, îndeplinirea valorii prag și celelalte condiții privitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei.urmează că acesta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, supusă casării în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. și trimiterii acesteia aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic urmează să examineze dacă în cauză sunt sau nu îndeplinite condițiile generale ale insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, potrivit celor de mai sus menționate, atât cu privire la creanța reclamantei creditoare cât și în legătură cu eventuale apărări ale debitoarei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței nr. 357/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr- și, în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/17.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
