Practica judiciara insolventa. Decizia 827/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 827
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva Sentinței comerciale nr. 230/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Alba.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta DGFP A solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorilor, în baza art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința nr. 230/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Alba, s-a respins cererea formulată de creditoarea DGFP A pentru atragerea răspunderii împotriva pârâților și, precum și cererea formulată de SC " România Mineraloel" SRL pentru atragerea răspunderii pârâților, și. În temeiul art. 246.pr.civ. s-a luat act de renunțarea creditoarei la judecarea cererii de atragere a răspunderii împotriva pârâților și.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile atragerii răspunderii pârâților pentru faptele imputate, respectiv pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a finanțelor Publice A, solicitând modificarea sentinței în sensul atragerii răspunderii pârâților și pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului se arată că, potrivit balanței de verificare din 30.06.2005, în patrimoniul societății debitoare s-a constatat existența scriptică a unor mijloace fixe în valoare de 57.315.277 lei și 17.342.596.419 lei mijloace de transport, care nu s-au putut identifica faptic în patrimoniul acesteia. De asemenea, se invocă existența în patrimoniul societății, la data de 30.06.2006, a unui disponibil în cont de 54.342.115,87 lei și numerar în casierie de 1.239.399 lei, în legătură cu care neprezentarea documentelor contabile creează prezumția folosirii lor în interes propriu.
Tot astfel, se impută pârâților, pe temeiul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 împrejurarea că aceștia nu s-au preocupat pentru recuperarea TVA în valoare de 291.758.040 lei, ceea ce a condus societatea la încetare de plăți prin lipsa de diligență a pârâților administratori.
În ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, se impută pârâților neținerea contabilității în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/2001 rep. ceea ce constituie premisa pentru atragerea răspunderii acestora. Raportul de cauzalitate se apreciază în sensul că inexistența documentelor și a registrelor ce ar fi trebuit să ateste operațiunile patrimoniale efectuate, mijloacele materiale și sursele de care dispune debitoarea, duc la desfășurarea unei activități ilegale, generatoare de venituri și de prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, nu s-a dovedit în cauză că pârâții au folosit în interes propriu bunurile indicate de reclamantă și nici că au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei ori că au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Activitatea nerentabilă și managementul defectuos, chiar dacă ar fi cauzat un prejudiciu debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a sau e din Legea nr. 85/2006 invocată de recurentă. Folosirea unor bunuri din averea debitoarei în interes personal presupune utilizarea lor efectivă și obținerea unui beneficiu, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici nedepunerea diligențelor pentru plata la scadență a obligațiilor la bugetul general consolidat al statului nu realizează conținutul constitutiv al vreuneia din aceste fapte, neputând fi reținut prin asimilare.
Tot astfel, faptul că la un moment dat s-au evidențiat unele bunuri în documentele contabile ale societății, respectiv unele mijloace fixe și mijloace de transport, nu poate conduce la concluzia însușirii lor de către pârâți, atâta vreme cât însușirea acestora, în sens de luare în posesie, de dispoziție asupra lor, nu a fost dovedită. De asemenea, existența în patrimoniul societății debitoare, la data de 30.06.2006 a unui disponibil în conturi curente și numerar în casierie, nu poate conduce în mod necesar la concluzia că au fost însușite de către pârâți, acest fapt putând fi dovedit doar pe baza unor înscrisuri care să dovedească însușirea lor efectivă.
Cât privește răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, constând în faptul că pârâții nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele și documentele contabile ale debitoarei, în mod întemeiat s-a reținut de către judecătorul sindic că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, predarea acestor documente situându-se în timp, ulterior momentului deschiderii procedurii insolvenței, moment la care se apreciază asupra insolvabilității debitorului. În absența legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul produs creditorilor, nu se poate dispune atragerea răspunderii fostului administrator social al debitoarei, această condiție fiind expres prevăzută în conținutul art. 138 alin. 1 din legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva Sentinței comerciale nr. 230/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 6/15.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 815/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 825/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
