Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 890/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 890
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței nr. 32/F din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal timbrat - la data de 27 martie 2009 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentului chitanța nr. - din 27.03.2009 privind taxa judiciară fiscală în sumă de 39 lei și timbrul judiciar mobil în valoare de 3 lei.
La data de 23 martie 2009 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar V concluzii scrise la cererea de recurs formulată în cauză, solicitând judecata recursului în temeiul art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 32/F/ 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților și, s-a dispus obligarea pârâților, în solidar, să suporte cu averea proprie pasivul debitorului Combol Bârlad în sumă totală de 1.889.041,48 lei; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul; s-a respins cererea de sechestru asigurator pe numele pârâților.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.138 al.(1) din Legea nr.85/2006, în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu art. 59 al. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajunsă in stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și / sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele prevăzute la lit. a-
În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la al. 1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioara perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze ulterior, ulterior luării deciziei, opoziția lor la această decizie.
In speță, pârâții au administrat societatea, pe rând, în calitate de administratori unici, începând cu data de 26.04.2004 și până la 5.05.2007 pârâtul și de la 5.05.2007 la 12 decembrie 2007, când se deschide procedura generală a insolvenței, pârâtul.
Din 2004 și până în anul 2007 s-a înregistrat un debit de 207.774,48 lei către creditorul SC SRL, conform sentinței civile 774/2007, debit cu origini în anul 2005 și un debit de 1.681.267 lei, cu origini în 2006-2007, către Bârlad. Total pasiv 1.889.041,48 lei
Prejudiciul debitorului a fost produs prin faptele celor doi pârâți:
1. Au folosit bunurile societarii în interes personal. Această faptă rezultă din faptul că nu au achitat datoriile către furnizori și stat, dar au vândut mărfuri și servicii iar banii încasați i-au folosit în interes personal din moment ce nu se regăsesc în plata datoriilor(art.138 lit. a).
2. Au făcut acte de comerț în interes personal. Fapta pârâților de a efectua acte de comerț și de a folosi veniturile în interes personal, poate duce la concluzia că cei doi pârâți au făcut acte de comerț în interes personal ( art.138 lit. b).
3. Pârâții au dispus în interes personal continuarea activității, deși acest lucru ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea plăților.
Pârâții nu au luat măsuri de redresare a societății, nu au plătit datoriile și nu au formulat în 30 de zile de la apariția stării de insolvență, așa cum îi obliga legea insolvenței, cererea pentru deschiderea procedurii ( art.138 lit. c).
4. Pârâții nu au depus documentele contabile ale societății, ceea ce presupune că nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea sau au făcut să dispară documentele contabile (art.138 lit. d).
5. Folosirea resurselor financiare ale societății în interes personal este considerată o deturnare sau ascundere a unei părți din activul societății (art. 138 lit. e).
Acțiunea lichidatorului judiciar este probată prin sentința civila nr. 774/04.05.2007 a Judecătoriei Vrancea, actele de constatare și inspecție fiscală întocmite de Bârlad și tabelul definitiv de creanțe în ceea ce privește prejudiciul, iar faptele și vinovăția pârâților sunt probate cu rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar și actele de control ale Bârlad.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului, se întemeiază pe dispozițiile art. 138 al. 4 din Legea nr. 85/2006, al cărui conținut a fost dezvoltat mai sus.
Faptul că pârâtul și-a cesionat părțile sociale cu câteva luni înainte de deschiderea procedurii, în condițiile în care pârâtul era somat din martie 2007 să achite o sumă de 204.000 lei către un furnizor și avea datorii mari la bugetul consolidat al statului nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere materială.
De asemenea, nici mandatul dat lui nu constituie o cauză de exonerare de răspundere civilă delictuală, câtă vreme în registrul comerțului pârâtul a figurat în calitate de administrator.
Mai mult, potrivit regulilor mandatului, mandatarul acționează în numele și pe seama mandantului.
Acesta are drept consecință faptul că mandatarul este ținut să îndeplinească toate obligațiile contractuale de mandatar în limitele puterii date (art.1532 și 1546 Cod civil).
Tot asemenea, mandantele răspunde pentru toate actele mandatarului din moment ce acesta lucrează în numele și pe seama sa.
2. Pârâtul susține că în perioada cât a fost acționar societatea nu a înregistrat debite.
Din sentința civilă nr. 774/2007 rezultă că debitul de 207.774,48 lei reprezintă contravaloare marfă achiziționată de firma pârâtului în anul 2005.
Din actele de constatare ale Bârlad, rezultă că debitul de peste 1.800.000 lei are origini în anii 2006-2007.
3.4. Pârâtul susține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
S- probat prejudiciul, faptele ilicite (art. 138 lit. a-e din Legea nr. 85/2006), vinovăția pârâtului și legătura dintre fapte și prejudiciu.
De menționat că răspunderea patrimonială fundamentată pe art. 138 este atrasă și dacă pârâtul săvârșește una din cele 7 fapte.
În speță chiar dacă s-ar reține numai săvârșirea faptei prevăzute e art. 138 al 1 lit. d - lipsa sau ascunderea evidenței contabile ar fi suficient pentru răspunderea pârâtului.
Dar este de netăgăduit și faptul că pârâtul încălcat și dispozițiile art. 138 lit. Este evident că pârâții au continuat activitatea din moment ce nu și-au îndeplinit obligația de a cere deschiderea procedurii insolvenței în 30 de zile de la data apariției stării de insolvență.
De precizat că, potrivit art. 143 al. 1 di legea nr. 85/2006, neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către debitor constituie infracțiune.
În cauza de față s-au probar toate faptele arătate de lichidatorul judiciar în acțiune.
5. În ceea ce privește măsurile asiguratorii susținerile pârâtului sunt îndreptățite.
Potrivit art. 141 din legea nr. 85/2006, când se solicită instituirea măsurii asiguratorii este obligatorie plata unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor.
Lichidatorul judiciar nu a îndeplinit această obligație, astfel încât, cererea a fost respinsă.
În consecință, instanța admis acțiunea, a obligat pârâții în solidar la plata debitului și a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator.
De asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs - criticând atât soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cât și dispoziția de obligare a sa să suporte în solidar cu pârâtul pasivul debitorului Bârlad.
În susținerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, recurentul a invocat atât cesionarea părților sociale, cât și faptul că odată cu această cesiune a predat noului acționar actele care atestă împrejurarea că societatea nu avea datorii la acel moment.
Recurentul a precizat faptul că nu a cunoscut nici paguba imputată, actele și rapoartele întocmite cu privire la aceasta, și nici că a fost deschisă procedura insolvenței.
În opinia sa, mandatul dat lui exclude răspunderea sa materială pentru modul în care acesta din urmă administrat societatea. Mai mult, mandatarul nu a fost introdus în cauză, deși a solicitat instanței acest lucru.
În perioada în care administratorul societății a fost recurentul nu s-a aflat în țară, aspect pe care îl va dovedi.
Pe fondul cauzei, obligarea recurentului la răspundere materială s-a făcut în lipsa probelor care să ateste vinovăția sa.
În ceea ce privește rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar și actele e control ale Bârlad, recurentul consideră că nu reprezintă probe ale săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa.
De asemenea, nu a fost probată susținerea potrivit căreia debitele constatate prin sentința civilă nr. 774/2007 și prin actele de constatare ale Bârlad datează din perioada în care mandatarul său a avut calitatea de administrator și dovedesc folosirea unor sume de bani de către recurent în interes personal.
Nici continuarea activității fără a solicita intrarea în faliment nu a fost probată în opinia recurentului, instanța obligându-l să suporte pasivul societății fără a administra probele necesare și pe care le-a solicitat (acte, martori, interogatoriu și expertiză), încălcându-i astfel dreptul de apărare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, Bârlad prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat precizând că recurentul are calitate procesuală pasivă în cază întrucât a avut calitatea de administrator statutar al societății în perioada 2004 - 2007 în care fost înregistrat debitul
Pe fondul cauzei intimata a arătat că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale speciale, nici unul dintre administratori nedepunând documentele financiar - contabile ale debitoarei.
A precizat intimata că cei doi administratori au acumulat datorii pe care nu au înțeles să le plătească, au cheltuit sume de bani în interes personal, au contribuit la creșterea datoriilor către bugetul de stat și în final au abandonat activitatea fără achitarea obligațiilor de plată.
În ceea ce privește cesionarea părților sociale de către recurent, intimata a menționat faptul că cesionarea a intervenit în condițiile în care recurentul era somat din luna martie 2007 să achite sumele către furnizor.
În opinia intimatei dreptul recurentului la apărare nu a fost încălcat întrucât probele solicitate prin întâmpinare nu au fost susținute ulterior, iar la momentul judecării cauzei nu a solicitat administrarea acestora.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, analizată de instanța de fond, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă pârâtului - recurent.
Astfel, Curtea reține că în perioada 26.04.2004 - 2.05.2007 recurentul a deținut calitatea de administrator al societății debitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 138 - alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere".
În doctrină s-a arătat că persoanele ținute în concret să răspundă patrimonial pentru pasivul debitorului, persoană juridică insolventă, sunt membrii organelor de supraveghere sau de conducere ai societății pe acțiuni sau ai societății cu răspundere limitată, categorie ce cuprinde, de regulă, administratorii sociali, directorii, precum și orice altă persoană care, prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege, au contribuit la ajungerea în insolvență a debitorului.
În speță recurentul a deținut, în perioada 2004 - 2007, calitatea de administrator al existând astfel identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este responsabil de cauzarea insolvenței.
Împrejurarea că la data de 2 mai 2007 cesionat părțile sale sociale pârâtului nu este de natură a atrage lipsa calității sale procesuale pasive, acțiunea în atragerea răspunderii sale patrimoniale vizând perioada anterioară acestei cesiuni.
În ceea ce privește mandatul dat lui, Curtea are în vedere faptul că mandatarul acționează în numele și pe seama mandantului, efectul executării contractului de mandat fiind acela al creării de raporturi juridice directe între mandant și terț.
Prin urmare, Curtea nu poate primi susținerea recurentului privitoare la existența acestei cauze de exonerare de răspundere civilă delictuală, cu atât mai mult cu cât recurentul și-a păstrat calitatea de administrator.
Instanța nu poate primi nici motivul de recurs referitor la neintroducerea în cauză a mandatarului având în vedere atât cele arătate mai sus, faptul că reclamantul este cel care fixează cadrul procesual (inclusiv pârâții chemați în judecată) dar și împrejurarea că recurentul însuși nu a înțeles să îl cheme în garanție pe mandatar.
Întrucât instanța de judecată nu putea dispune introducerea din oficiu în proces a mandatarului și nici una dintre părți nu a făcut o solicitare în acest sens, Curtea va respinge această critică ca fiind vădit nefondată.
Având în vedere faptul că mandatarul acționează în numele mandantului (al recurentului) care și- păstrat calitatea de administrator, nu are relevanță juridică împrejurare că recurentul nu s-ar fi aflat în țară în perioada în care numitul a acționat în baza mandatului.
În ceea ce privește faptul predării către noul acționar a documentelor fiscale și contabile care atestau inexistența datoriilor la momentul încheierii cesiunii, invocat de recurent, instanța constată că nici una dintre probele administrate în cauză nu susține această afirmație, iar recurentul însuși nu a adus nici o dovadă în sensul celor arătate.
Instanța reține că atât rapoartele lichidatorului judiciar, actele de control încheiate de Administrația Finanțelor Publice Bârlad, cât și sentința civilă nr. 774/4 mai 2007 Judecătoriei Vrancea dovedesc atât existența prejudiciului, ce are origini din perioada 2006 - 2007 (actele de control) respectiv din 2005 (sentința civilă) produs Administrație Administrației Finanțelor Publice Bârlad și societății comerciale, cât și a faptelor ilicite și a vinovăției recurentului, administrator al societății debitoare la acel moment.
Deși recurentul a susținut că actele de constatare întocmite de Administrația Finanțelor Publice Bârlad ce fac referire la folosirea de către recurent a unor sume de bani în interes personal datează din perioada în care avea calitatea de administrator și nu au putere probatorie în cauză, Curtea constată că recurentul nu a contestat actele respective și prin urmare, acestea nefiind desființate, fac dovada deplină a celor constatate.
În ceea ce privește pretinsa calitate de administrator a lui în perioada respectivă, Curtea reiterează faptul că înregistrările făcute la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui atestă împrejurarea că recurentul a deținut calitatea de administrator al societății debitoare până la data de 2 mai 2007, când a devenit administrator pârâtul.
Raportat la data producerii prejudiciului societății comerciale, probată cu sentința civilă nr. 774/2007, la conținutul hotărârii de constatare nr. 266/24.01.2007 întocmită de Administrația Finanțelor Publice Bârlad, aflată la fila 1, dosar fond, din care rezultă faptul neplății datoriilor către creditori, cu consecința antrenării dobânzilor și a penalităților de întârziere, și având în vedere cele reținute mai sus, instanța va respinge ca nefondată critica vizând nedovedirea de către reclamantă a condițiilor răspunderii delictuale speciale prevăzute de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Deși recurentul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin neadministrarea mijloacelor de probă solicitate prin întâmpinare, instanța constată că pârâtul, reprezentat de avocat, nu a stăruit în administrarea lor, la termenul la care cauza s-a judecat în fond - 21 ianuarie 2009 - consemnându-se în mod expres că nu mai sunt "cereri de formulat, acte de depus și alte probleme de ridicat".
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței nr. 32/F din 21 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.03.2009.
/PREȘEDINTE, /JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
eliberat din funcție eliberat din funcție
Președinte, Președinte,
Jud. Dr. Jud. Dr.
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
02 ex./ 29.04.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
