Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 921/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 921/2009
Ședința publică din data de 10 martie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul și de către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B împotriva sentinței civile nr. 5063 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - în contradictoriu cu intimata SP LICHIDARE -LICHIDATOR JUDICIAR AL SC TRANSPORT SRL, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentul, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de creditoarea AVAS este scutit de plata taxelor judiciare de timbru iar recursul declarat de recurentul este legal timbrat.
S- prezentat referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recursul declarat și copii după dispozițiile de plată reprezentând avansuri cheltuieli. Declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
C, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentele recursuri se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului declarat de iar cu privire la recursul declarat de AVAS, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a AVAS de a formula recurs, raportat la faptul că hotărârea recurată vizează antrenarea răspunderii administratorilor, la cererea lichidatorului judiciar.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat de administratorul societății SC Transport SRL, modificarea sentinței comerciale atacate și respingerea cererii de angajare a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar. Precizează în reiterarea motivelor de recurs, faptul că sumele nu au fost folosite în interesul personal al administratorului ci au fost avansuri acordate pentru șoferii care efectuau transporturi la plecarea în cursă, iar la întoarcere sumele erau decontate. Neglijenta administratorului statutar, reținută de către instanța de fond în motivarea sentinței, nu poate constitui un criteriu pentru angajarea răspunderii administratorului. Cu privire la recursul AVAS, consideră că acesta are dreptul să formuleze cerere, însă nu are calitate procesuală și solicită admiterea excepției.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5.063 din data de 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a admis în parte cererea de angajare a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar LICHIDARE Z desemnată în procedura privind pe debitoarea TRANSPORT, în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință a fost obligat pârâtul să suporte o parte din pasivul debitoarei până la concurența sumei de 31.591 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului, cu luarea în considerare a ansamblului probator existent la dosarul cauzei, ținând cont și de prev. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, în speță parte a pasivului debitoarei TRANSPORT, societate ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de persoanele identificate în cadrul raportului prev. de art. 59 cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, indiferent dacă acestea fac parte din categoria membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății sau intră în categoria orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
În cuprinsul art. 138 legiuitorul a menționat în mod limitative faptele pentru care poate fi angajată răspunderea personală, în cazul în speță, lichidatorul susținând că sunt aplicabile disp. alin. 1 lit. a, întrucât pârâtul, în calitate de administrator statutar, și deci organ de conducere și control, a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului încredințat infracțiuni suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Starea de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților, iar vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
În cazul în speță, a reținut judecătorul sindic, pasivul rămas neacoperit înscris în tabelul definitiv al creditorilor, este în sumă de 47.382,78 lei, sumă care nu a fost recuperată nici măcar parțial.
După cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la stare de insolvență, raport întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei la data de 13 mai 2008 (65-69), judecătorul sindic a reținut faptul că în bilanțul contabil la data de 31.12.2005, debitoarea figura cu disponibilități bănești în cuantum de 23.163 lei precum și cu suma de 6.163 lei înregistrată în contul casa și bănci,în bilanțul contabil din data de 31.12.2007, aspect pe care lichidatorul judiciar l-a dovedit prin depunerea la dosar a unor copii din acest bilanț la filele 161-163.
Urmare acestor constatări, practicianul în insolvență l-a notificat pe administratorul statutar al debitoarei, respectiv pe pârât, pentru a-i prezenta documente justificative și a verifica destinația acestor sume, notificările fiind depuse la dosar la filele 156-158, ambele notificări făcute prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, semnată de către destinatar.
În balanța de verificare aferentă lunii ianuarie 2008, aflată la dosarul cauzei la fila 164 și respectiv în conturile bancare sau casa, sumele menționate mai sus nu s-au mai regăsit, pârâtul predându-i lichidatorului judiciar, pentru justificarea modului în care au fost folosite aceste sume, 2 chitanțe -/21.09.2007 în cuantum de 17.000 lei și - din 27.02.2007 în cuantum de 1.000 lei aflate la dosarul cauzei la fila 160 și în baza cărora s-a făcut dovada achitării a unor datorii existente către bugetul de stat.
Totodată, pârâtul i-a predat lichidatorului judiciar o serie de documente din care rezultă modul în care a fost folosită o parte din disponibilitățile financiare bănești ale debitoarei. Astfel, din copia registrului de casă aferentă lunii ianuarie 2008-31 ianuarie 2008, aflată la dosar la fila 170, rezultă înregistrarea unui număr de 9 dispoziții de încasare a sumei totală de 5.926,64 lei, reprezentând restituire avans neutilizat de către angajații debitoarei, fapt pe care de altfel l-a recunoscut și pârâtul în cuprinsul întâmpinării.
Cu referire la această sumă, pârâtul a arătat că utilizarea s-a făcut în interesul debitoarei, deoarece aceasta avea ca obiect de activitate transportul rutieri, iar șoferilor, angajați ai societății, li se avansau aceste sume în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, pentru achitarea combustibilului, diurnei, taxei pentru autostradă și diferite alte taxe, urmând ca ulterior sumele să fie decontate pe bază de documente justificative.
Pârâtul a recunoscut că în această modalitate le-a achitat, cu titlu de avansuri de trezorerie angajaților, suma de 23.163 lei, din care pe parcursul anului 2007 fost recuperată suma de 17.000 lei care a fost de altfel achitată către bugetul de stat, aspect care s-a reținut în considerentele hotărârii judecătorului sindic.
Diferența de 6.163 lei care se reflecta în bilanțul din 31.12.2007, a fost recuperată parțial la data de 03.01.2008, după cum și pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinării, suma recuperată în cuantum de 5.770,35 lei fiind achitată angajaților, cu titlu de salarii restante pe anul 2005.
Plata acestei sume este înregistrată în registrul de casă, fără însă a se menționa în mod detaliat destinatarul căruia i-a fost achitată suma și fără a se prezenta vreun document justificativ, astfel încât susținerile pârâtului, conform cărora suma în cuantum de 5.770,35 lei nu au putut fi reținute, nici în ceea ce privește cuantumul și nici în ceea ce privește destinația plății făcute, nefiind depuse la dosar dovezi în sprijinul acestor susțineri.
Aceasta în condițiile în care activitatea debitoarei a încetat în luna decembrie 2004, aspect recunoscut de pârât în cuprinsul declarației dată lichidatorului judiciar, depusă în copie xerox la dosar la fila 159.
Judecătorul sindic a apreciat că susținerile lichidatorului, în sensul că pârâtul a utilizat disponibilitățile bănești ale debitoarei în interesul său personal sau a altor persoane și că în cauză sunt aplicabile disp. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, impunându-se angajarea răspunderii acestuia, sunt întemeiate, însă doar în parte, în ceea ce privește pasivul debitoarei în cuantum de 31.591 lei.
La stabilirea acestei sume, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că activitatea debitoarei a încetat în luna decembrie 2004, conform recunoașterilor pârâtului și că la data de 01.01.2005, debitoarea figura în evidențele contabile cu disponibilități financiare în cuantum de 31.591 în contul casa și conturi a bănci și că, pe cale de consecință, această sumă se impunea a fi achitată în contul datoriilor pe care debitoarea le avea către bugetul de stat și către ceilalți creditori ai persoanei juridice.
Faptul că după această dată, administratorul statutar a plătit cu titlu de avansuri de trezorerie sume șoferilor angajați ai debitoarei, sume pe care nu le-a recuperat decât în cursul anului 2007 și respectiv ianuarie 2008, îi este direct imputabil și denotă împrejurarea că sumele în cauză au fost utilizate în interesul propriu sau interesul altei persoane, în detrimentul persoanei juridice.
A apreciat judecătorul sindic că și în condițiile în care aceste sume ar fi fost achitate anterior și nu ar fi fost reflectate corespunzător în contabilitate, pârâtul este în culpă, întrucât nu a procedat la recuperarea lor, deoarece după cum recunoștea în cuprinsul întâmpinării, sumele urmau să fie decontate pe bază de documente justificative, iar această decontare trebuia să se facă cel mai târziu la data la care activitatea debitoarei a încetat, respectiv decembrie 2004.
Neachitarea sumelor către bugetul de stat, atrage conform dispozițiilor legale, penalități de întârziere, majorări și dobânzi, având drept consecință creșterea cuantumului datoriilor către bugetul statului, fapt pe care pârâtul îl cunoștea cu certitudine și avea obligația să cunoască aceste aspecte, întrucât avea calitatea de administrator statutar al debitoarei. Neachitarea datoriilor a avut drept consecință încetarea de plăți și ulterior producerea stării de insolvență, aspect care rezultă în mod clar și fără dubiu din întreaga analiză a situațiilor financiare ale debitoarei, a modului în care s-a dovedit că au fost gestionate disponibilitățile bănești aparținând persoanei juridice,cu atât mai mult cu cât chiar și în luna ianuarie 2008, pârâtul a procedat la utilizarea sumei de în cuantum de 5.970,35 lei pentru plata unor pretinse salarii, fără însă a se dovedi că achitarea acestora a fost justificată, din lista depusă la dosar, aferentă întâmpinării, rezultând numele a 2 salariați și, cărora se pretinde că le-a fost achitată această sumă.
Aceasta în condițiile în care nu s-a întocmit un stat de plată pe luna ianuarie 2008 și nu există nici semnăturile persoanelor care ar fi încasat sumele în cauză.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a admis în parte cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidator cu consecința obligării pârâtului să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 31.591 lei, sumă existentă în bilanțul contabil al debitoarei la data de 01.01.2005 și care nu a fost utilizată în interesul acesteia, deși persoana juridică și-a încetat activitatea la sfârșitul anului 2004.
În final, s-a dispus continuarea procedurii falimentului debitoarei, urmând a fi acordat termen pentru data de 5 martie 2009, ora 8,00 sala 249, termen pentru care lichidatorul judiciar va depune la dosar raportul final de activitate și situațiile financiare finale, urmând ca ulterior acestea să fie supuse aprobării adunării creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul - și creditoarea B, prin care au solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate.
În recursul formulat de pârâtul, n calitate de asociat unic si administrator al TRANSPORT, se solicită admiterea recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civ. modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar Lichidare Z, ca fiind netemeinică si nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere actele contabile depuse prin care se dovedește faptul că suma de 31.591 lei nu a fost folosită în interesul său personal, așa cum a susținut lichidatorul judiciar prin cererea de angajare a răspunderii formulată.
A relevat pârâtul că în motivarea cererii de angajare a răspunderii, lichidatorul judiciar face trimitere la suma de 23.163 lei înscrisă în bilantul din data de 31.12.2005, precum si a sumei de 6.163 lei existentă la data de 31.12.2007.
Față de aceste sume, pârâtul arată că suma de 23.163 lei reprezintă avansuri acordate soferilor din care pe parcursul anului 2007 fost recuperata de la angajați suma de 17.000 lei, sumă care a fost depusă la Trezoreria C în contul datoriilor la bugetul de stat, conform chitantei -/21.09.2007. De asemenea, din veniturile proprii administratorul - a achitat suma de 1.000 lei la bugetul de stat conform chitantei -/28.02.2007, acest fapt fiind recunoscut și de lichidator, care arată că mai sunt de recuperat doar 6.163 lei.
În legătură cu această sumă, care se reflectă în bilantul din 31.12.2007, pârâtul arată că la data de 03.01.2008 s-a recuperat suma de 5.926,64 lei, reprezentând avans restituit, suma ce a fost dată angajaților pentru salariile restante pe anul 2005, astfel că sumele despre care lichidatorul judiciar presupune că ar fi fost folosite în interes propriu au fost folosite în beneficiul societății debitoare.
În susținerea poziției sale, pârâtul arată că TRANSPORT a avut ca obiect de activitate principal transportul rutier, în special transportul internațional și în mod obișnuit, la plecarea în cursă erau acordate diferite sume de bani ca avansuri din trezorerie pentru a fi achitate diferitele taxe, amenzi, combustibil, diurnă și alte cheltuieli ce apăreau pe parcursul unei curse, urmând ca la întoarcerea din cursă, pe bază de acte justificative cheltuielile să fie decontate și restul din avans restituit.
În cursul anului 2003 au apărut mai multe prevederi legale care reglementau transportul rutier internațional, drept urmare, activitatea societății s-a limitat considerabil în cursul anului 2004, ca mai apoi, activitatea societății să fie oprită, dar administratorul societății a continuat activitatea de recuperare a sumelor date ca avans foștilor angajați șoferi, recuperând aproape în totalitate suma de 31.591 lei.
Față de aceste considerente, raportat și la prev. art. 138 din Legea 85/2006 care enumeră în mod limitativ cazurile în care se poate angaja răspunderea, pârâtul apreciază că în cauză nu se face dovada certă că administratorul a utilizat bunurile societății în folosul propriu.
În finalul motivării recursului, pârâtul consideră că trebuie avută în vedere la luarea unei hotărâri privind angajarea răspunderii personale și data la care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, în acest caz fiind vorba de data de 21.02.2008, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 399 Tribunalului Cluj, dată la care mai era de recuperat doar suma de 236,36 lei și nicidecum 31.591 lei sumă la care a fost obligat.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B prin recursul formulat a olicitat admiterea acestuia asa cum a fost formulat si modificarea sentinței în baza art. 312 pct. 3.pr.civ. n sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului administrator si obligarea acestuia la suportarea întregului pasiv al debitoarei falite.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. creditoarea a arătat că rin p. sentinta recurată, judecătorul-sindic a limitat angajarea răspunderii personale a administratorului social al la suma de 35.758,97 RON, fără a cerceta și fondul în ceea ce priveste întinderea prejudiciului cauzat prin faptele intimatului, încălcându-se astfel prev. art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. privind rolul activ al instantei de judecată.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și în privința stabilirii întinderii prejudiciului cauzat de administratorul societății, arătându-se că judecătorul-sindic a aplicat doar regulile răspunderii civile delictuale, netinând seama de regulile speciale ale răspunderii instituite de art. 138 si urm. din Legea nr. 85/2006, norme juridice ce definesc si caracterizează răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
A arătat creditoarea că după constatarea săvârsirii faptelor, judecătorul-sindic nu putea decât să facă aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 si să oblige persoanele vinovate la acoperirea prejudiciului produs creditorilor. prejudiciului e dată de valoarea tuturor creantelor, instanta neputând să limiteze răspunderea administratorului care prin faptele sale a determinat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități, creditorii nemaiputându-si recupera creantele, scopul acestei dispozitii legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-si acopere creantele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce priveste judecarea acestora, cât si in ceea ce priveste probatiunea, legea instituind prezumtii de culpă si de cauzalitate între faptă si prejudiciu.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de catre recurentul AVAS B, instanta de recurs a invocat din oficiu la termenul din data de 10.03.2009 exceptia lipsei calitatii procesuale active in promovarea recursului dedus judecatii, exceptie care urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Cererea de chemare in judecata avand ca obiect angajarea raspunderii administratorului statutar a fost introdusa de catre lichidatorul judiciar desemnat in procedura de insolventa a debitoarei SC Transport SRL in contradictoriu cu paratul, administrator statutar al debitoarei. Acesta este cadrul procesual in privinta cererii de angajare a raspunderii, determinat intr-o maniera lipsita de echivoc. In consecinta, cererea de chemare in judecata impotriva sentintei pronuntate de catre judecatorul sindic poate fi recurata doar de una dintre cele doua parti anterior enuntate, fara posibilitatea largirii cadrului procesual (cu privire la parti) stabilit prin cererea de chemare in judecata conform principiului disponibilitatii.
Creditoarea ar fi putut recura sentinta de angajare a raspunderii doar in calitate de reprezentant al comitetului creditorilor, daca cererea ce angajare a raspunderii fostului administrator statutar pentru savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 alin.1 din Legea 85/2006, ar fi fost introdusa de catre comitetul creditorilor in conditiile art. 138 alin. 3. Or, in cazul concret dedus judecatii aceasta ipoteza nu este indeplinita asa cum am aratat anterior.
Cu privire la recursul declarat de catre recurentul, instanta apreciaza recursul ca fiind neintemeiat pentru urmatoarele argumente:
Asa cum in mod corect a retinut judecatorul sindic, in bilantul contabil datat 31.12.2005, debitoarea figura cu disponibilitati banesti in cuantum de 23.163 Ron, iar in bilantul contabil datat 31.12.2007, apare mentionata suma de 6.163 Ron in contul,casa si, Aceste aspecte sunt pe deplin dovedite prin depunerea unor copii de pe bilanturile contabile la filele 161-163. Recurentul afirma ca suma de 23.163 Ron a fost avansata soferilor angajati de catre debitoare, in vederea indeplinirii indatoririlor de serviciu, urmand ca sumele sa fie decontate cu titlu de contravaloarea combustibil, diurna, taxe autostrada, etc. pe baza documentelor justificative care urmau a fi prezentate de catre acestia. La dosarul de recurs au fost depuse inscrisuri care dovedesc faptul ca aceste sume au fost avansate de catre paratul recurent (22-76), in perioada anterioara anului 2004, mai precis in intervalul 5.10.2001 - 30.12.2004.
Chiar daca aceasta sustinere este reala, in opinia instantei de recurs, aceste sume trebuiau justificate, decontate si evidentiate in actele contabile ale debitoarei pana la data incetarii activitatii. Conform unei declaratii date de catre paratul recurent lichidatorului judiciar, activitatea recurentei a incetat in luna decembrie 2004. Mai mult, daca aceste sume au fost avansate catre angajatii debitoarei in intervalul 2001-2004, nu mai exista nici o justificare a faptului ca suma aparea in evidentele contabile ale debitoarei, in bilantul din data de 31.12.2005 la capitolul,disponibilitati banesti, Nu pot reprezenta disponibilitati banesti la data de 31.12.2005 sumele avansate angajatilor in perioada 2001-2004 si recuperate partial ulterior, in cursul anului 2007.
Cu privire la suma de 6.163 Ron care apare evidentiata in bilantul contabil pe anul 2007, recurentul parat afirma ca a fost recuperata partial la data de 3.01.2008, si achitata angajatilor cu titlul de salarii restante aferente anului 2005. Nu au fost insa depuse state de plata doveditoare in acest sens, mai mult, se invoca achitarea unor salarii aferente anului 2005 in conditiile in care, asa cum am aratat anterior, activitatea firmei a incetat in cursul anului 2004, conform declaratiei recurentului parat.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a retinut in mod corect incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit a din Legea 85/2006, deoarece in conditiile in care nu exista o justificare legala, evidentiata de acte contabile a destinatiei sumelor inregistrate in contabilitate, prin aplicarea unei prezumtii simple este perfect plauzibila ideea conform careia aceste sume au fost folosite in interes perosonal de catre administratorul statutar, pe deplin responsabil pentru gestiunea patrimoniului societatii comerciale.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 5.063 din 15.12.2008,pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pentru lipsa calitatii procesuale active a recurentei.
Respinge ca neintemeiat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr. 5.063 din 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
