Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 958/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 958
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 504/F din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2009 cînd, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru azi, 27 aprilie 2009.
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504 din 16 decembrie 2008 Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar V cu sediul în V, str. - cel M. 317,. B, parter,. 2, jud. V împotriva administratorului debitorului în faliment " " V:, cu ultimul domiciliu cunoscut în V, str. - cel M. 131,. A,. 10,. 6, jud. și în consecință l-a obligat pe pârât să suporte din averea personală suma de 13.337,98 din pasivul societății debitoare. S-a dispus că executarea silită se va face prin intermediul executorului judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă.
Tribunalul a autorizat creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor să pună în executare prezenta hotărâre potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței. S-au aprobat raportul final și situațiile financiare finale privind pe debitorul " " În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " " V, cu sediul în V, str. - cel M. 131,. A,. 10,. 6, județul S-a dispus radierea debitorului din Registrul comerțului. În temeiul art. 4 alin.(4) din legea insolvenței s-a autorizat plata sumei totale de 24.255 lei onorariu de lichidator și cheltuieli de procedură lichidatorului judiciar, din fondul special de lichidare. In temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, tribunalul a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. In temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că - potrivit art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 - judecătorul sindic, la cererea lichidatorului judiciar, în situația în care din raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin 1 sunt identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei să fie suportat de membrii organelor de conducere ai debitoarei, dacă au săvârșit una din faptele prevăzute la literele a-
În speță, tribunalul a reținut că pârâtul, în calitate de administrator, a săvârșit următoarele fapte: a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice; a continuat, în interes personal, o activitate care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile, precum și faptul că nu a ținut evidența contabilă în conformitate cu prevederile legale; a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Astfel, deși începând cu începutul anului 2005 debitoarea a funcționat în pierdere și a cunoscut o creștere continuă a datoriilor, concomitent cu scăderea cifrei de afaceri, pârâtul a continuat activitatea. Așa cum rezultă din raportul cauzal, la data de 31.12.2007 situația patrimonială a debitoarei înregistra datorii totale de plată de 83.386, 80 lei, creanțe de încasat de 20.444,00 lei, disponibilități în bancă și casierie de 3.759,00 lei, lipsă fiind bunuri în patrimoniu.
In ce privește creanțele de încasat, în cuantum de 20.444,00 lei, administratorul asociat unic a făcut diligențele necesare, înscriindu-se la masa credală împotriva debitoarei SC SA cu suma de 19.714 lei, în dosarul nr. 8912//2005, în care s-a pronunțat sentința nr. 163/23.02.2006 a Tribunalului Timiș prin care s-a admis înscrierea în tabelul creditorilor a sumei de 9.001,02 lei, sumă diminuată față de suma pretinsă prin declarația de creanță întrucât majorările de întârziere calculate nu au avut temei legal sau contractual, și care va fi distribuită după recuperare, potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
A constatat instanța că, la apariția stării de insolvență, debitoarea - prin administrator - avea obligația, în termen de 30 de zile, să sesizeze tribunalul comercial, în vederea intrării în procedura de insolvență potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul nu a clarificat suma de 3.759,00 lei, reprezentând disponibilități în bancă și casierie, creanțele de încasat nu au fost dezvoltate analitic, pentru identificarea nominală a datornicilor și pentru a se putea verifica de către lichidatorul judiciar reclamant dacă aceste sume sunt sau nu prescrise și dacă ar fi putut fi recuperate.
In consecință, fiind probate prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția făptuitorului și legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a-e din Legea nr. 85/2006, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata pasivului debitoarei, mai puțin suma înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor "".
Tribunalul a mai reținut că - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei " " V - Vaî ntocmit raport final de activitate privind activitatea desfășurată de lichidator în cadrul procedurii de la desemnare până la momentul prezent, din Bilanțul general la închiderea procedurii simplificată de insolvență rezultând că societatea nu deține bunuri în patrimoniu, care să fie valorificate în cadrul procedurii și nici sume de recuperat de la debitor, nu deține sume de bani în conturi sau în casierie sau de recuperat, astfel că sumele de bani necesare pentru desfășurarea procedurii au fost avansate de lichidatorul judiciar.
Față de acest aspect a solicitat aprobarea, din fondul special de lichidare constituit în temeiul art. 4 alin. 4 din legea insolvenței, a sumei de 24.255 lei conform decontului de cheltuieli de procedură avansate de către lichidatorul judiciar și onorariul acestuia, pentru perioada 19.02.2008-16.12.2008, aprobarea Raportului final de activitate și a se dispune închiderea procedurii, în temeiul art. 131 pentru lipsă de bunuri în patrimoniu și radierea debitorului de la ORC
In temeiul art. 136 din legea insolvenței a solicitat descărcarea de orice obligații cu privire la procedură, și în temeiul art. 4 alin.((4) din legea specială, a se aproba la plată cheltuieli de procedură în sumă de 24.255 lei conform decontului anexat Raportului final de activitate.
Față de Raportul final de activitate și Bilanțul general la închiderea procedurii de faliment depus la dosarul cauzei de lichidatorul judiciar al debitoarei " " la data de 26.09. 2008 tribunalul a constatat că la data de 26.09.2008, lichidatorul judiciar L V, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului " " a depus raport final privind debitorul și a solicitat să se dispună închiderea procedurii, din bilanțul general la închiderea procedurii constatându-se că debitorul nu are elemente de activ, iar ca element de pasiv sunt datoriile în sumă totală de 22.339,00 lei;
Constatând că procedura simplificată de insolvență a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 212/F din data de 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, dizolvarea debitoarei și ridicarea dreptului de administrare, constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței tribunalul a aprobat Raportul final de activitate și bilanțul general la închiderea procedurii și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea insolvenței s-a dispus descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În baza art. 4 alin. (4) din legea insolvenței s-a autorizat plata lichidatorului judiciar a sumei de 24.255 lei (onorariu și cheltuieli de procedură avansate) din fondul de lichidare.
Împotriva sentinței a declarat recurs, arătând că acțiunea lichidatorului judiciar este neîntemeiată.
Recurentul învederează că, a dovedit - cu probe și deducții logice - că acțiunea privind antrenarea răspunderii personale este neîntemeiată și ilogică, drept pentru care ar fi trebuit respinsă. Astfel, pretinde că a fost acuzat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 literele a,b,c,d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, plecându-se de la o simplă presupunere (nefondată) că a acumulat datorii, faptă ce poate fi considerată ca folosire a bunurilor și banilor societății în interes personal sau în interesul altei persoane. nu poate fi - ea singură - de natură a atrage răspunderea materială, întrucât ar fi trebuit dovedită reaua-credință, însă aceasta nici măcar nu este amintită. Recurentul pretinde că face dovada bunei-credințe prin procesul-verbal înregistrat sub nr. 1/26.04.2008, prin care a predat administratorului judiciar toate documentele de înființare și cele financiar-contabile ale debitoarei, fapt recunoscut și de lichidatorul judiciar. Mai mult decât atât, el a adus la cunoștința administratorului judiciar V că o Mp arte din datoriile acumulate sunt ale debitoarei "", împotriva căreia s-a înscris la masa credală cu suma de 197.142,301 Rol (aproximativ 19.714 Ron) în dosarul nr. 8912//2005, drept pentru care a atașat la dosarul cauzei sentința civilă nr. 163/23.02.2006 a Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Totodată, recurentul susține că "fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane" nu poate fi dovedită prin simpla constatare că nu există bunuri proprii ale persoanei juridice, fapt recunoscut atât de creditoarea V prin adresa nr. 9516/17.03.2008 cât și de lichidatorul judiciar, și mai ales prin faptul că nu au existat niciodată credite luate pe societate.
Recurentul învederează că "argumentele" lichidatorului judiciar în dovedirea faptelor prevăzute la literele "b și e" vin din presupunerea făcută la litera "a". Astfel, pentru dovedirea existenței faptei prevăzute la lit. "b" se argumentează cu cea de la lit. "a", dar tot pe o presupunere, respectiv că "Fapta pârâtului de a folosi venituri realizate în interes personal (vezi lit. a) poate duce la concluzia că - sub acoperirea debitoarei - a făcut acte de comerț în interes personal (vezi lit. b)", și respectiv "Fapta pârâtului de a folosi resursele financiare ale debitorului în interes personal (vezi lit. b) poate fi considerată o deturnare sau o ascundere a unei părți din activul societății(vezi lit. e).
Cât privește dovedirea faptei prevăzute la litera "c", susține recurentul că lichidatorul judiciar folosește un raționament ilogic, acuzându-l în același aliniat că: "a continuat activitatea" dar și că "a abandonat" activitatea debitoarei (fila 3, paragraful nr. 3 alineat ultim din cererea lichidatorului judiciar de atragerea răspunderii materiale împotriva recurentului-pârât).
susține că lichidatorul judiciar a mai făcut și alte afirmații grave (pe care însă nu le-a dovedit cu nimic) referitoare la recurentul-pârât, că: 1 - a ținut o contabilitate fictivă; 2 - a făcut să dispară documente contabile; 3 - a creat un prejudiciu V, însă acesta nu a depus la dosarul cauzei dovada că s-a ținut o contabilitate fictivă, respectiv nu a depus amintita "contabilitate fictivă", nu a precizat ce documente contabile "au dispărut" și nu a argumentat existența unui prejudiciu, pentru toate elementele constitutive ale acestuia, ci doar existența unei datorii.
V solicită - în concluziile scrise - respingerea recursului, arătând că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâtul-recurent cauzând un prejudiciu creditorilor, pe care trebuie să-l achite.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului V cere, de asemenea, în concluziile scrise, respingerea recursului lui, arătând că este legală și temeinică sentința Tribunalului Vaslui.
În recurs nu s-au depus înscrisuri, deși recurentului i se încuviințase această probă, conform art. 305 Cod procedură civilă, judecata amânându-se pe acest motiv.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este nefondat. Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, în care se încadrează unele dintre criticile prezentate de, nu este incident în speță, în măsura în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios articolul 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Celelalte critici - care sunt circumscrise modului în care judecătorul-sindic a stabilit situația de fapt și care se verifică potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă - nu sunt fondate, în condițiile în care instanța de fond a evaluat corect probatoriul administrat, situația de fapt constatată având corespondent în dovezile produse de părți.
Curtea de apel constată că articolul 138(1) din Legea nr. 85/2006 instituie o formă de răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului, în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele înregistrate. Textul stabilește persoanele care pot fi obligate, de judecătorul-sindic, la suportarea pasivului debitorului persoană juridică, recurentul - în calitate de administrator al " " - având calitate procesuală pasivă în acțiunea în răspundere.
Articolul 138 reglementează o formă de răspundere delictuală specială, care intervine doar dacă prejudiciul a fost cauzat prin săvârșirea uneia dintre faptele ilicite limitativ arătate în alineatul (1) literele a) - g). răspunderii speciale a administratorului presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- prejudiciul creditorilor;
- fapta ilicită a administratorului;
- raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile ale debitorului în insolvență;
- culpa persoanei (administrator) a cărei răspundere se solicită.
Curtea de apel constată că în recursul de față contestă săvârșirea faptelor ilicite enumerate de art. 138 alineat 1 literele a - e, dar - din verificarea actelor cauzei - rezultă că este judicioasă reținerea, de judecătorul-sindic, a îndeplinirii condițiilor de angajare a răspunderii.
Instanța de recurs reține că pârâtul s-a limitat a contesta susținerile lichidatorului judiciar, din cererea de antrenare a răspunderii materiale, fără a combate - nici la fond și nici în această cale de atac - dovezile prezentate de Chiar motivele recursului reprezintă copia întâmpinării depuse la dosarul judecătorului-sindic, fără a se prezenta argumente concrete împotriva considerentelor tribunalului.
Curtea de apel constată - contrar celor susținute de recurent - că faptele imputate lui nu sunt presupuneri, ci certitudini rezultate, pe bază de prezumții și silogism, din activitatea pârâtului în calitate de administrator al debitoarei, activitate probată cu actele depuse la dosar. Ca atare, este judicioasă reținerea - de judecătorul-sindic - a aplicabilității art. 138(1) din Legea nr. 85/2006, cu consecința antrenării răspunderii personale a lui. În ce privește criticile referitoare la creanța împotriva SC SA, curtea le constată nepertinente, atât timp cât recurentul nu a fost obligat la plata sumei respective.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței nr. 504/F/16.12.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
25.05.2009/2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Anca Ghideanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
