Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 974/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 974/
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu -M, str.-.- nr.1-3,jud.M, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței comerciale nr.911 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp.art.17 din Legea nr.146/1997 rep.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța față de actele și lucrările dosarului, precum și de faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsă de către creditoarea-recurentă M reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 911 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a constatat că raportul final depus de lichidatorul judiciar pe seama debitoarei SC " " SA L, a fost aprobat irevocabil prin efectul Deciziei nr. 196/R din 4 martie 2008 pronunțată de către Curtea de Apel TG. M în dosarul nr- și s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama acestei debitoare și radierea ei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
După cum rezultă din actele de la a dosar, judecătorul sindic s-a pronunțat prin încheierea Comercială nr. 1515 2007 în sensul că a respins nefondate obiecțiile formulate de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, la raportul al întocmit de lichidatorul judiciar pe seama debitoarei SC " SA L, aflate în stare de rejudecare conform Deciziei nr. 485 /15 iunie 2006 Curții de Apel Tg-. M, cât și cele formulate de către aceeași creditoare împotriva falimentului de raport final afișat la ușa instanței conform procesului verbal din data de 22 martie 2007. aprobat în consecință raportul final, astfel cum acesta a fost completat cu suplimentul menționat.
Încheierea prin care s-a aprobat raportul final a devenit irevocabilă prin efectul Deciziei nr.196/R din 4 martie 2008 pronunțată de către Curtea de Apel TG. M care a respins ca tardiv recursul declarat de creditoarea susmenționată (dosar nr-).
Hotărârea de aprobare a raportului final cât și soluția instanței de recurs au avut la bază constatarea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri sau valori urmăribile care să justifice continuarea procedurii în vederea obținerii de noi fonduri. De asemenea s-a reținut că nu mai sunt nici fonduri ori alte lichidități nedistribuite. Art. 129 din Legea nr. 85/2006, stabilește fără echivoc momentul în care lichidatorul judiciar este obligat să întocmească raportul final și anume, "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate". De asemenea, art.131 din aceeași lege (invocat expres de lichidator în raportul final), prevede posibilitatea închiderii procedurii în momentul în care se constată că în patrimoniul debitorului nu sunt bunuri sau valori care să justifice vreun interes pentru continuarea procedurii.
Singurul element nou apărut la dosarul cauzei și care ar fi putut aduce perspectiva realizării unei creanțe cu efectul distribuirii unor sume creditorilor, a fost acea cerere de angajare a răspunderii persoanelor pârâte, dar care a fost însă respinsă prin Sentința nr. 3219/21. dec. 2006. Așa cu a arătat și lichidatorul în raportul final suplimentar, respectiva sentință a devenit irevocabilă urmare a respingerii recursului declarat de către DGFP M prin Decizia nr. 739/26 iunie 2007.
Creditoarea contestatară nu face nici o referire la eventuale alte valori, lichidități existente sau active nevalorificate și care să justifice prelungirea procedurii de insolvență. Nici în obiecțiile inițiale formulate (aflate în stare de rejudecare ) și nici în cele formulate la raportul suplimentar nu există o astfel de informație invocată ce ar fi constituit obiectul verificării în cadrul soluționării celor două obiecții. De altfel, criticile creditoarei sunt cât se poate de generale și lapidare lăsând să se înțeleagă doar nemulțumirea față de închiderea procedurii fără a fi încasată creanța. Ceea ce legiuitorul nu garantează nici unui creditor.
Mai trebuie arătat că ceea ce a prelungit luarea în dezbatere a dispozițiilor referitoare la închiderea procedurii de insolvență până la acest moment a fost necesitatea soluționării contestației la tabelul definitiv de obligații al debitoarei formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS B la data de 25 ianuarie 2008. Judecătorul sindic s-a pronunțat asupra contestației prin Sentința nr. 272/18 martie 2008 în sensul respingerii, soluție menținută de Curtea de Apel Tg.M prin Decizia nr. 504/R/3 iunie 2008.
În acest moment însă, se poate concluziona față de cele arătate și constatate, că devin incidente dispozițiile art. 132 al 2 din Legea 85/2006, text care prevede: " O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile ne reclamate au fost depuse la bancă ". Același articol adaugă: " în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora."
În temeiul art. 135 din lege, prezenta hotărâre va fi notificată debitoarei, direcției teritoriale a finanțelor publice de la nivelul județului și oficiului comerțului pentru efectuarea mențiunii radierii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligențe în identificarea bunurilor societății debitoare, că nu s-au făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor prin valorificarea bunurilor debitoarei. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea 85/2006, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru angajarea răspunderii administratorului, cerere care a fost respinsă.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului, în situația în care vor fi identificate bunuri după închiderea procedurii colective și declanșarea executării silite la cererea creditoarei.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu -M, str.-.- nr.1-3,jud.M, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței comerciale nr.911 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
8.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
