Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 990/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 990/
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, J-, CUI R -, cu sediul în B,- parter, Complex, sector 2 și cu sediul procesual ales la. și Asociații situat în B,-, - 1,.1,. 6,. 31, sector 1, împotriva sentinței nr. 960/17.09.2008 a Tribunalului Comercial Mureș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde debitoarea-intimată Serv S prin administrator Cheja, lipsă creditoarea-recurentă B și creditoarea-intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei depune întâmpinare, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-creditoare cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 960/17.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- a Tribunalului Comercial Mureș, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de debitoarea "SERV " L ca rămasă fără obiect.
A respins contestația formulată de debitoare ca rămasă fără obiect privind cererea de deschidere a procedurii formulată de către creditoarea " ".
A respins cererea de deschidere a procedurii înaintată de creditoarea " " împotriva aceleiași debitoare ca rămasă fără obiect.
Prin aceeași hotărâre s-a admis contestația debitoarei privind cererea de deschidere a procedurii insolvenței înaintată de " " și, ca atare, a dispus respingerea acestei cereri.
A obligat "" să plătească debitoarei suma de 464,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții ale debitoarei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 20.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea " - " a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei "SERV " motivând că deține o creanță certă lichidă și exigibilă față de debitoare în sumă de 8.585,45 lei, depunând, în anexă, și înscrisuri doveditoare.
Debitoarea a formulat contestație, susținând, cu acte și documente contabile (extras de cont) că nu se află în încetare de plăți și, în același timp, că a achitat debitul datorat creditoarei, sens în care a depus la dosar, reține judecătorul sindic, ordinul de plată cu nr. 01/13.05.2008 prin care a achitat integral debitul.
Pentru aceste motive, judecătorul sindic a respins ca rămasă fără obiect cererea de deschidere a procedurii, ca și excepția inadmisibilității invocată de debitoare.
Într-un dosar separat, se arată în continuare în expozitivul hotărârii atacate, la data de 21.01.2008 creditoarea " " a formulat, la rândul ei, cerere de deschidere a procedurii insolvenței, motivând că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 12.166,54 lei, echivalentul sumei de 3.290,21 euro, reprezentând sold restant la contractul de leasing operațional cu nr. 1640/11.06.2004, pentru neplata ratelor 6 și 7, cu penalități de întârziere, scop în care a anexat și actele justificative.
Acest dosar a fost conexat, în baza art. 31 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, cu dosarul în care a formulat cerere de deschidere a procedurii prima creditoare.
Debitoarea, reține judecătorul sindic, a formulat și împotriva acestei cereri contestație, invocând faptul că acel contract de leasing nu a fost semnat de reprezentanții săi, precum și faptul că din cuprinsul acestuia nu rezultă modul de calcul al creanței, astfel că nu ar fi certă creanța.
Prin notele de ședință depuse la dosar, creditoarea a afirmat că nu este reală prima apărare a debitoarei, contractul fiind semnat de administratorul debitoarei, iar cu privire la cel de-al doilea fapt că penalitățile de întârziere au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 2, 3 din contract.
În analiza situației de fapt, în raport cu cea de a doua cerere de deschidere a procedurii, judecătorul sindic pornește de la constatarea că debitoarea nu contestă neachitarea ratelor 6 și 7 din contract, ci modul de calcul al penalităților. Or, afirmă judecătorul sindic în considerentele hotărârii atacate, debitoarea contestând întregul cuprins al creanței, constată că, în fapt, creanța nu este certă în ce privește cuantumul penalităților.
În altă ordine de idei, judecătorul sindic are în vedere, în ce privește starea de insolvență, faptul că din extrasul de cont și celelalte acte și documente financiar contabile, depuse la dosar de debitoare, nu rezultă faptul că aceasta ar fi în încetare de plăți.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea " ", solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să modifice hotărârea atacată și să admită cererea de deschidere a procedurii, astfel cum a fost formulată. Prin motivele de recurs, creditoarea recurentă consideră nelegală și netemeinică hotărârea atacată. Astfel, în primul rând relevă că nu era nevoie ca judecătorul sindic să examineze valabilitatea titlului de creanță, întrucât exemplarul din contract depus de debitoare este, de fapt, fals, întrucât pagina 4 contractului, legalizată de notar, din care ar fi fost excluse prevederile art. 14 alin. 2 și 3 din contract, ar reprezenta o modificare unilaterală adusă contractului de către debitor; în continuare, arată că judecătorul sindic era obligat să analizeze actele și înscrisurile depuse de creditoare la dosar. În ce privește starea de insolvență, recurenta invocă faptul că prin simpla trecere a celor 30 de zile de la data scadenței, fără ca debitoarea să-și achite debitul restant reprezintă intrarea în stare de insolvență.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Instanța de recurs reține, ca prim element în analiza recursului și a cauzei în ansamblu, în raport cu limitele căii de atac extraordinare exercitate de creditoarea recurentă, că este corectă constatarea judecătorului sindic potrivit căreia niciuna din părți nu contestă existenței drepturilor și obligațiilor contractuale din contractul de leasing cu nr. 1640/11.06.2004, respectiv a plății la scadență a ratelor de leasing asumate de părți, ci modul de calcul și, deci, cuantumul penalităților conform căruia trebuie acordate în măsura în care locatarul nu achită la timp ratele. De asemenea, niciuna din părți nu contestă că debitoarea intimată nu a achitat la scadență ratele cu nr. 6 și 7 din contract.
Deși art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede, ca o condiție prealabilă de declanșare a procedurii insolvenței, doar exigibilitatea creanței, sens în care prevede și un termen de 30 de zile de la data la care creanța a devenit exigibilă (de la data scadenței), totuși, cum corect a apreciat și judecătorul sindic, condiția exigibilității presupune obligatoriu ca acea creanță să fie una certă, adică una care să existe.
Creanța se compune din două sume, și anume, suma datorată cu titlu principal, constând în neplata ratelor 6 și 7 din contractul de leasing, cifrată la suma de 1.026 lei ( 15 dos- al Tribunalului Comercial Mureș ) și suma datorată cu titlu secundar, și anume penalitățile de întârziere datorită neachitării sumei principale.
În ce privește prevederea contractuală a obligației (respectiv dreptului pentru creditoarea recurentă) plății penalităților, instanța constată că recurenta a depus contractul de leasing cu nr. 1640/2004 la care art. 14 prevede, la aliniatul 2, că "în cazul neachitării ratei scadente timp de 30 de zile, utilizatorul va plăti restanța plus o penalizare de 1% pe zi întârziere, din valoarea fiecărei rate scadente"( 9, dos- al Trib. Comercial Mureș ).
De precizat că acest contract, depus la dosarul nr-, nu este semnat pe fiecare pagină de către cocontractanți, mai ales pe pagina care cuprinde art. 14, și, mai mult, creditoarea nu a depus nici ultima pagină a contractului din care să rezulte semnăturile părților.
În schimb, debitoarea a depus la dosar o altă variantă a contractului nr. 1640/2004 ( 150 - 158 do- al Trib. Comercial Mureș ), și acesta nefiind semnat de părți pe fiecare filă a contractului, ci doar la finalul contractului. La 154 al dosarului, aliniatul 2 al art. 14 din contract prezintă altă variantă de calcul al penalităților:"în caz de nelivrare la termen a bunurilor descrise în anexa 1 se obligă să plătească o penalitate de 1% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea totală a prezentului contract".
Se observă cu ușurință că cea de a doua variantă depusă de utilizatorul, intimat în prezenta cauză, nu prevede clauza privind penalitatea în caz de neplată a unei rate.
Sigur, s-ar fi pus problema verificării de scripte, procedură prevăzută de art. 177 și următoarele Cod procedură civilă, însă instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite condițiile unei astfel de verificări, din moment ce textul de lege prevede, pentru efectuarea verificării, ca una din părți să nu recunoască scrisul, sau semnătura. Or, în cazul de față, în condițiile în care contractul nu a fost semnat pe fiecare filă de ambele părți, nefiind vorba ca una din părți să fi scris contractul (este un contract scris la calculator, niciuna din părți nu a întocmit concret actul), iar semnăturile au fost puse doar pe ultima pagină a contractului. Cu alte cuvinte, propriis sensibus, condiție implicită cerută de legiuitor pentru verificarea de scripte, judecătorul sindic, și nici instanța de recurs, nu poate determina dacă penalitatea a fost sau nu prevăzută de înscris. Ori, alte elemente de fapt pe baza cărora să se poată determina intenția reală a părților, nu au fost prezentate de părți.
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 983 Cod civil, care prevede că atunci când există o îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Cum, în cazul de față, există o îndoială puternică, din cauza imposibilității instanței și, în primă instanță, a judecătorului sindic, de a determina intenția reală în ce privește clauza contractuală cu privire la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere, este evident că interpretarea convenției este în favoarea intimatei contestatoare.
Ca atare, suma neplătită, de 1.026 lei, reprezentând neplata ratelor 6 și 7 din contract, și pentru care condiția certitudinii este îndeplinită, nu atinge pragul minim de 10.000 lei prevăzut de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel că soluția judecătorului sindic este justă și în acord cu actele de la dosar și cu starea de fapt conturată în baza acestor acte.
Instanța de recurs, dat fiind faptul că lipsește elementul esențial legat de certitudinea creanței privind suma de 3.290,21 euro, reprezentând calculul penalităților solicitat ca parte a creanței de către recurentă, nu consideră necesar a mai analiza celelalte aspecte ale cauzei, constatarea caracterului necert al creanței făcând de prisos analiza în ansamblu a existenței stării de insolvență.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B, cu sediul în B,-, parter, Complex, sector 2 și cu sediul procesual ales la. și Asociații, situat în B,-, - 1,.1,. 6,. 31, sector 1, împotriva sentinței nr. 960/17.09.2008 a Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./15.01.2009
Jud.fond.R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
