ICCJ. Decizia nr. 5750/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5750/2004
Dosar nr. 7865/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8029 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acţiunea formulată de SC R. SA Talmaciu împotriva pârâtei SC C. SA Sibiu, a constatat reziliat de plin drept contractul de închiriere nr. 1098 din 31 octombrie 2002, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul închiriat şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.740 Euro (în echivalent lei) cu titlu de daune interese plus suma de 1.163.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel.
Prin Decizia nr. 113 din 2 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii era neevaluabil în bani, constatarea rezilierii contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei, situaţie în care potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., tribunalul avea competenţa materială să soluţioneze litigiul.
Capătul de cerere cu care reclamanta şi-a completat ulterior acţiunea era tot de competenţa tribunalului întrucât fiind accesoriu primului capăt de cerere era de competenţa instanţei care soluţiona cererea principală.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând art. 304 C. proc. civ., fără a preciza şi dezvolta temeiurile de casare prevăzute de lege.
Recurenta consideră Decizia nelegală şi netemeinică întrucât:
apelul nu a fost timbrat corespunzător;
nu i-a fost asigurat dreptul la apărare;
s-a făcut o greşită apreciere a probelor dosarului în ce priveşte obiectul acţiunii şi nu s-a ţinut seama de întâmpinare;
s-a considerat greşit că litigiul este comercial.
Recursul este neîntemeiat întrucât motivele de recurs nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10.
În ceea ce priveşte timbrarea apelului se constată că apelanta a achitat taxa de timbru datorată, situaţie consemnată în practicaua deciziei.
Referitor la dreptul de apărare se reţine că nu a fost încălcat SC R. SA a depus întâmpinare şi a solicitat ca judecata să se desfăşoare şi în lipsă.
Cu privire la instanţa competentă să soluţioneze litigiul, se reţine că instanţa de apel a stabilit în mod corect că aceasta este tribunalul în raport cu capătul principal de cerere, constarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere şi evacuarea din spaţiul închiriat, daunele interese urmând a fi stabilite numai în raport cu data eliberării spaţiului.
Susţinerea recurentei referitoare la natura civilă a litigiului, este neîntemeiată întrucât închirierea unui spaţiu de o societate comercială pentru propriul să comerţ se caracterizează ca un raport de drept comercial.
Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Tălmaciu împotriva deciziei nr. 113 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5534/2004. Comercial → |
|---|
