ICCJ. Decizia nr. 4554/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4554/2004
Dosar nr. 6101/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2661/ CA din 28 octombrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secţia comercial şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei P. SA Bucureşti, sucursala Hunedoara şi a obligat pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara să plătească acesteia suma de 101.652.481 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă pe timpul transportului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 59/ A din 1 martie 2004 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2004, fixat pentru judecarea căii de atac exercitate de pârâtă, instanţa de control judiciar a invocat excepţia nelegalităţii hotărârii atacate, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Examinând excepţia invocată din oficiu se constată următoarele:
Potrivit principiului activităţii în timp a legii, cu referire la legea procesuală civilă, hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac, prevăzute de normele în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, iar soluţionarea acestora are loc cu respectarea regulilor de procedură în vigoare la data judecăţii.
Drept urmare, între altele, calea de atac fiind determinată de lege, soluţionarea acesteia are loc în limitele arătate, denumirea dată de părţi fiind irelevantă.
Este de reţinut că normele de procedură, astfel cum acestea au fost reglementate în legea procesuală civilă, sunt imperative, de ordine publică, astfel că este nulă orice hotărâre ce s-ar pronunţa cu nesocotirea acestora.
Ori, potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., introdus prin OUG nr. 138/2000, în vigoare la data pronunţării hotărârii primei instanţe, nu erau supuse apelului, între altele, cererile introduse pe cale principală, privind obligaţii de plată a unei sume de bani, în valoare de până la 200.000.000 lei.
Drept urmare, în raport de obiectul cererii, cu referire la valoarea sumei solicitate cu titlu de daune, hotărârea primei instanţe nu era supusă apelului, iar calea de atac urma a fi calificată, potrivit dispoziţiilor legii procesuale civile, ca fiind recurs.
Ca atare, excepţia invocată din oficiu se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite excepţia, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa Decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi va trimite dosarul Curţii de Apel Alba Iulia, în vederea judecării recursului declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia.
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 59/ A din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4260/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3121/2004. Comercial → |
|---|
