ICCJ. Decizia nr. 5767/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5767/2004
Dosar nr. 10001/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 octombrie 2000, reclamanta T.E. a chemat în judecată SC E.E. SA Botoşani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:
- să se constate calitatea de acţionar a reclamantei, ca efect al privatizării societăţii pârâte prin Asociaţia E. P.A.S. Botoşani.
- pârâta să fie obligată la plata dividendelor cuvenite reclamantei, aferente perioadei 1998 - 2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la privatizarea unităţii pârâte, dobândind calitatea de asociată cu drepturi depline în cadrul Asociaţiei E. P.A.S. Botoşani.
Pe baza contribuţiei sale în numerar, reclamanta a dobândit un număr de 1.648 acţiuni la unitatea pârâtă.
Reclamanta s-a transferat la altă unitate, împrejurare în raport de care pârâta a apreciat că aceasta a pierdut calitatea de asociată P.A.S. şi, drept urmare, a vândut la licitaţie publică acţiunile deţinute de aceasta.
Prin Decizia nr. 95 din 11 martie 1999, Curtea de Apel Suceava a anulat procesul verbal de licitaţie din 23 ianuarie 1998, întocmit de către comisia de licitaţie a pârâtei, dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor 1648 acţiuni fiind recunoscut astfel.
În pofida hotărârii judecătoreşti menţionate, pârâta refuză recunoaşterea calităţii de acţionar şi plata dividendelor aferente acţiunilor deţinute.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătând că potrivit statutului Asociaţiei P.A.S. calitatea de asociat se pierde prin plecarea din unitate.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă.
Prin sentinţa nr. 185 din 14 mai 2001, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, în sensul că a constatat calitatea de acţionar a reclamantei şi după data de 1 ianuarie 1998 şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 223.110.554 lei reprezentând dividende reactualizate până la data de 31 martie 2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că este dovedită în cauză calitatea reclamantei de membru al asociaţiei P.A.S., dobândirea acţiunilor, anularea procesului verbal de licitaţie privind vânzarea acţiunilor deţinute de reclamantă şi refuzul pârâtei de a se conforma hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Prin Decizia nr. 437 din 6 decembrie3 2001, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta a plecat din unitate, anterior plăţii integrale a acţiunilor subscrise, împrejurare în raport de care devin incidente dispoziţiile art. 26 alin. (3) din statutul asociaţiei, potrivit cărora calitatea de asociat este pierdută la încetarea contractului individual de muncă.
Împotriva celor două hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare întemeiat pe art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că potrivit prevederilor legale în vigoare la data dobândirii acţiunilor de către reclamantă, cu referire la Legea nr. 7/1994, se făcea distincţie între acţiunile dobândite şi acţiunile deţinute.
Astfel, acţiuni dobândite erau acele acţiuni achiziţionate de asociaţiile P.A.S., de la societăţile care se privatizează, în numele şi pentru persoanele asociate în condiţiile legii şi care nu au fost achitate încă. Acestea se înregistrează pe numele societăţii şi se transmit asociaţilor pe măsura achitării ratelor.
Acţiunile deţinute sunt acele acţiuni care au fost achitate integral şi se transmit deîndată asociaţilor, cu toate drepturile ce decurg din acestea.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta deţinea, la data plecării din unitate, un număr de 1.646 acţiuni achitate în proporţie de 94,5 %.
Potrivit prevederilor legale menţionate, asociaţia nu mai avea nici un drept asupra acţiunilor deţinute de reclamantă.
Ca atare, plecarea acesteia din unitate este lipsită de relevanţă juridică sub acest aspect, cu referire la acţiunile deja achitate.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei la instanţa competentă, în vederea stabilirii drepturilor cuvenite doar pentru numărul de acţiuni achitate.
Prin Decizia nr. 848 din 13 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul în anulare, a casat Decizia atacată şi a trimis dosarul instanţei de fond, în vederea rejudecării, respectiv pentru stabilirea dividendelor cuvenite reclamantei în raport de procentul efectiv plătit din acţiuni.
Prin sentinţa nr. 424 din 14 aprilie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, în fond după casare, a admis acţiunea reclamantei, în sensul că a constatat calitatea de acţionar al societăţii pârâte şi după data plecării din unitate şi a obligat pârâta la plata sumei de 428.715.166 lei cu titlu de dividende.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a precizat obiectul acţiunii, în sensul că dividendele pe care le pretinde sunt aferente unui număr de 1556 acţiuni, reprezentând 94,52 % din cele 1646 acţiuni deţinute, la care se referă acţiunea iniţială.
Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a inadmisibilităţii acţiunii în anulare, care au fost respinse, ca fiind nefondate, precum şi în raport de împrejurarea că acestea au fost irevocabil soluţionate prin Decizia instanţei supreme.
Starea de fapt iniţială nu a suferit modificări, aşa încât examinarea pretenţiei reclamantei priveşte exclusiv cuantumul dividendelor datorate. În acest sens, instanţa de fond şi-a însuşit concluziile noului raport de expertiză contabilă efectuat în această etapă procesuală, astfel cum a fost corectat.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta a declarat apel, criticile privind respingerea nemotivată a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii în constatare şi greşita stabilire a raporturilor dintre reclamantă şi aceasta, cu referire la pierderea calităţii de asociat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 155 din 8 iulie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a motivat corespunzător respingerea excepţiilor invocate de pârâtă şi s-a pronunţat legal, în limitele stabilite prin art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Totodată, recurenta a mai invocat ca temei legal al căii de atac exercitate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, art. 1 C. civ., art. 102 din Legea nr. 31/1990, art. 299, art. 300 şi art. 301 C. proc. civ.
În motivarea cazurilor de recurs invocate, pârâta a susţinut că ambele instanţe au respins greşit excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în constatare. Relevă pârâta, în acest sens, că printr-o astfel de acţiune pârâta nu poate pretinde obligarea sa şi executarea vreunei pretenţii băneşti. Or, reclamanta care a pierdut calitatea de acţionar, avea la îndemână calea unei acţiuni în realizarea dreptului.
S-a mai susţinut că ambele hotărâri sunt nelegale ca urmare a greşitei aplicări a principiului neretroactivităţii legii civile. În acest sens, pârâta a arătat că raporturile juridice între aceasta şi reclamantă s-au stabilit anterior apariţiei Legii nr. 77/1994.
În fine, cele două instanţe s-au pronunţat cu încălcarea principiului indivizibilităţii acţiunilor, stabilit prin art. 102 din Legea nr. 31/1994. Astfel, la data plecării din unitate, reclamanta avea achitate acţiunile în procent de 94,52 % din valoarea acestora. Urmare plăţii în procentul arătat, reclamanta nu poate pretinde calitatea de acţionar în proporţia achitării acţiunilor.
Totodată, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat. În acest sens, pârâta a invocat hotărârea asociaţiei P.A.S. de vânzare a acţiunilor deţinute de reclamantă, ce nu a fost niciodată anulată.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă parcurgerea ciclului ordinar al judecăţii şi rejudecarea cauzei irevocabil soluţionate, ca urmare a declarării unui recurs în anulare.
În ciclul ordinar, s-a stabilit cadrul procesual, atât sub aspectul părţilor cât şi al admisibilităţii acţiunii.
Urmare admiterii recursului în anulare, hotărârile atacate au fost casate parţial, numai cu privire la cuantumul dividendelor cuvenite reclamantei, sens în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de fond.
Pârâta a reiterat aceleaşi excepţii, în cel de al doilea ciclu procesual, tinzând la respingerea acţiunii pe excepţie. Totodată, aceasta reiterează aceleaşi apărări de fond, cu referire la pierderea de către reclamantă a calităţii de acţionar, tinzând, concomitent, la o devoluţie totală a cauzei, peste limita stabilită prin casarea parţială a hotărârilor pronunţate în cauză, aşa cum rezultă din considerentele deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în anulare.
Potrivit art. 3303 alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data promovării şi soluţionării recursului în anulare, „la judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispoziţiile privitoare la recurs".
Cu referire la judecata unei cauze după casarea unei hotărâri, prin art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a stabilit că „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Din dispoziţia citată rezultă că, admiterea acestei căi de atac şi casarea hotărârii atacate determină o nouă rejudecare a cauzei, între anumite limite.
Or, aceste limite au fost determinate prin Decizia instanţei supreme, în sensul stabilirii cuantumului dividendelor cuvenite reclamantei în raport de acţiunile deţinute, adică de numărul acţiunilor achitate integral.
Din expertiza contabilă efectuată în etapa procesuală a rejudecării cauzei, numărul acţiunilor deţinute de reclamantă a fost stabilit ca fiind în număr de 1556. Stabilindu-se numărul menţionat, nu se poate susţine cu temei încălcarea dispoziţiilor art. 102 din legea societăţilor comerciale.
Ca atare, critica formulată sub acest aspect de către pârâtă, în cel de al doilea ciclu procesual se constată a fi neîntemeiată.
Potrivit art. 67 alin. (2) din legea societăţilor comerciale, participarea la capitalul social vărsat dă dreptul la dividende, cotă-parte din profit corespunzătoare cotei de participare la formarea capitalului social.
Potrivit art. 91 din acelaşi act normativ, în societatea pe acţiuni capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate.
Între pârâtă, ca emitent de acţiuni şi reclamantă, ca deţinător de acţiuni ale societăţii comerciale s-a născut un raport juridic. Acest raport are la bază contractul de cumpărare acţiuni, încheiat în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare şi plata acestora de către reclamantă.
În acest raport juridic, pârâta este obligată potrivit legii la plata dividendelor.
Drept urmare, în mod legal s-a dezlegat procesul în primul ciclu procesual, stabilindu-se calitatea de parte a pârâtei. Acest aspect, în raport de limitele rejudecării după casare, nu mai poate fi examinat în cel de al doilea ciclu procesual, aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei critici.
Tot în primul ciclu procesual, s-a stabilit că între părţi există un raport juridic civil litigios, cu referire la încălcarea dreptului reclamantei, în calitate de acţionar, la încasarea dividendelor cuvenite potrivit cotei de participare la formarea capitalului social. S-a dovedit, de asemeni, admisibilitatea cu referire la condiţia interesului legitim. Ca atare, existenţa raportului juridic litigios, calitatea procesuală şi admisibilitatea acţiunii, judicios stabilite în primul ciclu procesual şi care nu sunt supuse rejudecării în raport de limitele casării, nu pot fi invocate, din nou, în cel de al doilea ciclu procesual şi reexaminate. Din considerentul arătat şi, în raport de împrejurarea că chestiunile menţionate, intrate în puterea lucrului judecat, au fost corect stabilite, recursul se constată a fi neîntemeiat şi sub aspectul acestor critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.C.E. SA Botoşani împotriva deciziei nr. 155 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5771/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5765/2004. Comercial → |
|---|
