ICCJ. Decizia nr. 5735/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5735/2004
Dosar nr. 2300/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 18 din 4 iulie 2003, C.A.C. de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a admis acţiunea reclamantei C.D. SRL Cluj-Napoca şi a obligat pârâta SC C.T. SA Timişoara să plătească acesteia 354.087.505 lei cu titlu de preţ şi tarif al materialelor livrate şi lucrărilor executate, 29.500.000 lei cheltuieli de arbitrare, precum şi penalităţi de întârziere, începând cu data de 14 ianuarie 2003.
Prin aceeaşi hotărâre, cererea reconvenţională a fost respinsă.
Pârâta-reclamantă reconvenţională SC C.T. SA Timişoara a formulat acţiune în anulare, invocând cazurile de anulare prevăzute în art. 364 lit. b) şi i) C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că este nulă clauza compromisorie invocată de reclamantă, aşa încât tribunalul arbitral nu era competent a soluţiona cererea cu care a fost investită.
S-a mai susţinut că prin hotărârea atacată se încalcă ordinea publică.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2122 din 27 noiembrie 2003, a respins acţiunea în anulare, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 364 C. proc. civ.
Astfel, între părţi s-a încheiat contractul nr. 1028 din 6 iunie 2002 care, la pct. 2 din ultimul capitol intitulat „clauze speciale", prevede că părţile se vor strădui ca divergenţele ivite să fie soluţionate amiabil, de comun acord şi că orice litigiu în legătură cu acest contract este de competenţa Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Cluj.
În consecinţă, numirea arbitrului desemnat cu soluţionarea litigiului s-a făcut în condiţiile legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. b) C. proc. civ.
În fine, pârâta a criticat modul de interpretare a clauzelor contractuale şi a probatoriului administrat în cauză, fără a se indica în concret care este norma imperativă încălcată şi în ce a constat această încălcare, aşa încât în cauză nu se constată incidenţa art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC C.T. SA Timişoara a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că, prin încălcarea principiului desemnării arbitrului de către părţile în litigiu, prevăzut de art. 347 C. proc. civ., clauza compromisorie invocată de reclamantă este nulă şi inoperantă. Ca atare, în mod greşit s-a respins acţiunea în anulare, sub aspectul acestui motiv de anulare invocat de pârâtă. Totodată, chiar dacă s-ar recunoaşte preşedintelui Camerei competenţa desemnării persoanei care să soluţioneze litigiul, ca arbitru unic, au fost încălcate dispoziţiile art. 351 C. proc. civ., împrejurare în raport de care hotărârea arbitrală este supusă cazului de anulare prevăzut de art. 364 lit. c) din acelaşi cod. În aceste condiţii, hotărârea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în raport de împrejurarea nemotivării sub aspectul acestor critici.
În fine, în mod greşit s-a apreciat că hotărârea arbitrală nu este supusă nici cazului de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. Astfel, din cuprinsul acţiunii în anulare, rezultă că pârâta a făcut referire la art. 44 C. com., respectiv art. 1087 C. civ., care reglementează de principiu clauza penală. Totodată, instanţa nu a observat că pârâta a făcut referire la normele de interpretare a convenţiilor cuprinse în Codul civil şi doctrină. În continuare, recurenta reiterează criticile formulate prin acţiunea în anulare privitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii arbitrale.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Clauza compromisorie este o formă a convenţiei arbitrale reprezentând acordul de voinţă al părţilor în legătură cu soluţionarea diferendului dintre ele pe cale arbitrală, ce priveşte numai litigiile viitoare.
Având caracterul unui adevărat contract, clauza compromisorie trebuie să fie conformă dispoziţiilor legale imperative şi să nu contravină ordinii politice, sociale şi economice sau regulilor de convieţuire socială.
În acelaşi timp, clauza compromisorie are caracter accesoriu faţă de contractul în care este înserată.
Ca atare, este nulă clauza compromisorie ce nu îndeplineşte condiţiile menţionate sau inoperantă în cazul constatării nulităţii contractului în care aceasta a fost înserată.
Recurenta nu invocă nici una din aceste situaţii, ci pretinde erori procedurale în legătură cu constituirea tribunalului arbitral.
Or, chiar reale dacă ar fi aceste încălcări nu atrag controlul judiciar, în condiţiile art. 342 C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 3431 din acelaşi cod, cu referire la arbitrajul instituţionalizat la care s-a apelat în cauză.
Pe de altă parte, nici nu ar putea fi examinată cauza sub aspectul motivului de anulare prevăzut de art. 364 lit. c) C. proc. civ., atât timp cât prin acţiunea în anulare acest caz nu a fost invocat, iar legalitatea temeiniciei şi legalităţii hotărârii atacate cu recurs se examinează în raport de cazurile de anulare invocate de pârâtă prin acţiunea în anulare.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
Pe de altă parte, referirile la art. 44 C. com., care privesc interzicerea acordării termenului de graţie de către instanţă în cauzele comerciale şi la art. 1087 C. civ., ce privesc modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor interese în condiţii determinate, nu pot fi examinate în recurs, cu referire la controlul judiciar al hotărârii atacate pe această cale, atâta timp cât acestea se referă la soluţionarea în fond a cauzei, în condiţiile art. 366 C. proc. civ., ipoteză ce nu se regăseşte în cauză.
Drept urmare, recursul se constată a fi neîntemeiat şi sub aspectul acestei critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 2122 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5754/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5677/2004. Comercial → |
|---|
