ICCJ. Decizia nr. 5778/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 3159 din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Galați, Judecătorul Sindic a disjuns declarațiile de creanță în dosarul nr. 1334/2001 privind pe debitoarea C.C.M. Galați în favoarea Tribunalelor deponenților conform dispozițiilor art. 5 C. proc. civ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că persoanele fizice deponenții-membri cooperatori nu au calitatea procesuală activă necesară formulării unei declarații de creanță deoarece, ca urmare a divizării, toți membri cooperatori deponenți au fost repartizați conform principiului teritorialității către una din cele 16 cooperative de credit în raza căreia domiciliază, doar aceste cooperative putând fi creditori în dosarul de faliment.
Au fost aplicate dispozițiile art. 7 și art. 165 C. proc. civ., art. 23 lit. f) din Legea nr. 64/1995 republicată și art. 5 C. proc. civ.
Prin sentința comercială nr. 2697 din 29 septembrie 2004, Tribunalul Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii de faliment formulată de creditorii persoane fizice domiciliați în jud. Sibiu, în favoarea Tribunalului Galați și constatând apariția conflictului negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că, în urma declinării competenței de către Tribunalul Galați, Tribunalul Sibiu a admis cererea creditorilor și a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei.
La data de 24 februarie 2004, a fost depus tabelul preliminar al creanțelor împotriva căruia s-au formulat contestații soluționate de judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 1209/2004.
Au fost admise contestațiile depuse de M.I. și E. și au fost anulate ca netimbrate celelalte contestații.
Sentința a fost atacată cu recurs de către creditorii T.M., T.N., F.T. și Ș.I.
Recursul a fost soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 260/2004 admițându-se recursul creditorilor și trimițându-se cauza spre rejudecare aceluiași judecător sindic.
Prin această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, sentința Tribunalului Galați s-a dat cu încălcarea art. 16 C. proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de reorganizare și faliment sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului, iar debitorul este doar C.C.M., B.P. Galați înființată sub imperiul Legii nr. 106/1996 și nu cele 16 cooperative, întrucât proiectul de divizare nu a fost avizat administrativ.
Apreciind că potrivit art. 315 alin. (11) problemele de drept dezlegate de instanța de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Analizând conflictul negativ de competență, se constată că, potrivit art. 161C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 64/1995 republicată cererile în materie de reorganizare și faliment sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului.
Acest sediu se află în jurisdicția Tribunalului Galați care a și fost investit cu soluționarea cauzei de faliment privind pe debitoarea C.C.M., B.P. Galați și în mod greșit s-a dezinvestit cu privire la declarațiile de creanță ale creditorilor din alte județe apreciind eronat că se pot aplica în cauză dispozițiile generale din art. 5 C. proc. civ.
Principiul de drept este exact invers stabilind caracterul derogatoriu al normelor speciale.
Atât art. 16 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 64/1995 sunt dispoziții speciale imperative consacrând competența exclusivă a tribunalului de la sediul principal al debitoarei.
S-a stabilit competența în favoarea Tribunalului Galați și s-au aplicat dispozițiile art. 22 pct. 3 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5774/2004. Comercial → |
|---|
