ICCJ. Decizia nr. 5752/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 14 noiembrie 2001, reclamanta SC U. SA Reșița a chemat în judecată SC Ș.N. SA Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 44.056,75 dolari S.U.A. rest plată la garanția de bună execuție și 147.061 dolari S.U.A. cu titlu de penalități de întârziere.
în motivarea cererii, reclamanta, a invocat raporturile comerciale stabilite între cele două părți prin contractul nr. 4163-01 având ca obiect livrarea a două motoare Diesel.
Prin art. 9.2 din contract, s-a stabilit o garanție de bună execuție, acordată pentru fiecare motor.
Prețul fiecărui motor a fost stabilit la valoarea de 2.240.000 dolari S.U.A., modificat prin act adițional la 2.016.000 lei dolari S.U.A., iar garanția a fost stabilită la 112.000 dolari S.U.A.
La data de 13 iunie 1999, s-a împlinit termenul stabilit, ca dată limită, până la care pârâta trebuia să achite garanția de bună execuție la motorul nr. 2, obligație de care aceasta nu s-a achitat.
Prin sentința nr. 3138 din 28 octombrie 2003, Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei 191.117,75 dolari S.U.A. cu titlu de pretenții, compusă din 44.056,75 dolari S.U.A. reprezentând diferență preț constând în rest de plată din garanția de bună execuție la motorul Diesel naval nr. 2 și 147.061 dolari S.U.A. penalități de întârziere la plata diferenței de preț menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de furnizor, a livrat pârâtei, în calitate de cumpărător, motorul Diesel naval 7L 42 MC nr. 2 - R09035163, la data de 13 iunie 1997.
Pentru încasarea prețului, în valoare de 2.016.000 dolari S.U.A. reclamanta a emis factură.
în condițiile art. 9.4 din contract, prețul menționat a fost redus cu 5 % reprezentând garanția de bună execuție, plătibilă de cumpărător în maximum 24 luni de la data livrării.
Pârâta nu s-a achitat de obligația menționată, în sensul că a făcut plata în lei echivalent la data scadenței și nu a datei plății efective. Ca atare, se constată a fi întemeiată pretenția reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenței de 44.056,75 dolari S.U.A. din garanția de bună execuție de 112.000 dolari S.U.A.
în raport de situația expusă, instanța de fond a reținut că pârâta urmează a fi obligată și la plata penalităților de întârziere, calculate conform art. 13.1 din contract, la valoarea de 2.240.000 dolari S.U.A. reprezentând prețul motorului menționat.
împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta SC A.B. SA (fostă SC Ș.N. SA Brăila) a declarat apel, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata penalităților.
Astfel, acestea urmau a fi calculate la prețul stabilit prin act adițional. Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere că penalitățile au fost acordate, conform clauzelor contractuale, printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 122 din 29 aprilie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că, deși cuantumul total al penalităților a fost plafonat la 10 % din prețul "contractual" de 2.240.000, pârâta datorează penalități în plus și oricum peste suma de 201.600 dolari S.U.A. ce a fost acordată, ca urmare a întârzierii restituirii garanției, iar în lipsa altui calcul care să stabilească un alt cuantum al acestora, suma stabilită de prima instanță este corectă.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC A.B. SA a declarat recurs, susținând că decizia atacată este casabilă pentru următoarele motive:
- pronunțarea acestei cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă privitoare la comunicarea actelor, cu referire la necomunicarea întâmpinării depuse de intimata - reclamantă în apel;
- încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ., cu referire la pronunțarea hotărârii cu neobservarea dispozițiilor art. 13 din contract, precum și neobservarea împrejurării că penalitățile, în cuantumul permis de clauza contractuală menționată, au fost solicitate de reclamantă și acordate printr-o hotărâre judecătorească anterioară. Totodată, instanța a stabilit eronat, cu încălcarea acelorași texte legale, prețul la care se calculează penalitățile.
în concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul înlăturării obligației de plată a penalităților.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
în raport de dispozițiile art. 973 C. civ., cu referire la art. 969 din același cod, dacă una din părți nu-și execută obligațiile ce-i revin din contract, aceasta va răspunde pe temei contractual.
Drept urmare, în situația examinată, instanța urma a stabili răspunderea pârâtei în raport de obligațiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare, astfel cum aceasta a fost modificat prin actul adițional.
Or, prin actul adițional prețul motorului 2 a fost stabilit la 2.016.000 dolari S.U.A.
Potrivit aceluiași contract, garanția de bună execuție, parte a prețului, plătibilă în 24 luni de la data livrării, se stabilea procentul din prețul convenit.
Totodată, plățile au înserat în contract clauza penală, prin care au determinat cuantumul daunelor interese compensatorii, pe zi de întârziere și sub aspectul cuantumului maxim al prețului datorat.
Drept urmare, pretenția reclamantei urma a fi examinată și stabilită răspunderea pârâtei, în raport de clauzele menționate.
Așa fiind, cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, instanțele s-au raportat la prețul inițial și nu la cel stabilit prin act adițional.
Ca atare, recursul se constată a fi întemeiat sub aspectul acestei critici.
în raport de aceleași dispoziții legale, suma stabilită în temeiul clauzei penale nu poate fi modificată de instanțe.
în acest sens urmează a se reține și că, în măsura în care anticiparea cuantumului daunelor interes compensatorii prin clauza penală nu este aptă a acoperi paguba efectivă, creditorul are deschisă calea acțiunii pentru obligarea pârâtei la plata de daune în completare, pentru repararea integrală a prejudiciului.
Drept urmare, considerentele instanței de control judiciar se constată a fi greșite, recursul constatându-se a fi fondat și sub aspectul acestei critici.
Totodată, pârâta a făcut dovada obligării, anterior, la plata clauzei penale prin hotărâre judecătorească.
Ca atare, nu există temeiuri pentru ca aceasta să fie obligată încă o dată la plata penalităților, ceea ce ar echivala cu modificarea contractului de către instanță, așa încât recursul se constată a fi întemeiat și sub aspectul acestei din urmă critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul înlăturării obligării acesteia la plata penalităților. Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamantei, cu referire la primul capăt de cerere, Curtea a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată la fond, conform dispozitivului. Totodată, s-a făcut în continuare aplicația art. 274 C. proc. civ., corespunzător cererii de cheltuieli dovedită cu acte depuse la dosar, reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în apel și recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5736/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5678/2004. Comercial → |
|---|
